Recuperatorii de amintiri

Imaginea unui oraș precum Bucureștiul ar putea fi asemănată cu straturile succesive de scrieri aplicate pe un palimpsest.

Așa după cum urmele vechilor texte, scrise, șterse și din nou scrise pe pergament, încă se pot zări pe sub cerneala cea nouă, tot astfel orașul păstrează semne ale vieții de odinioară.

Uneori este însă nevoie de pasiunea și râvna unor cercetători pentru a da la iveală straturi vechi , aparent pierdute, regăsite sub formă de fotografii ori înscrisuri.

Sunt mici semne care au darul de a deschide ferestre într-un univers uitat din care irump astfel povești de viață.

Documentarul " Recuperatorii de amintiri " deschide o astfel de fereastră pe baza cercetărilor și descoperirilor făcute de istoricii Anca Ciuciu Tudorancea și Adrian Cioflâncă de la Centrul pentru studiul evreilor din România. (vezi șicsier)

"Când m-am apucat de cercetat subiectul Pogromului de la București, am fost surprins să constat că pentru istorici sunt disponibile puține surse primare, adică documente de arhivă, surse din timpul evenimentelor care să înregistreze ce s-a întâmplat din punctul de vedere al diferiților actori istorici, diferitelor instituții, al personajelor care au contat în acea perioadă, al criminalilor și al victimelor.

Era dezolant de puțin. Istoricii încă citează masiv din Matatias Carp care a făcut o treabă extraordinară în volumul 1 din Cartea Neagră, a pus laolaltă statistici, mărturii, situații precise ale daunelor materiale suferite de comunitatea evreiască în timpul Pogromului de la București dar mai ales ale pierderilor de vieți omenești, ale oamenilor care au fost bătuți, mutilați în acele zile șamd

Dar dincolo de asta, instinctul meu de istoric îmi spunea că trebuie să fie mult mai multe surse, pentru că Rebeliunea legionară și Pogromul de la București , care s-au întâmplat în paralel , au convocat în stradă zeci de mii de oameni, așadar potențiali martori. Am întrebat și eu public - dacă au fost atâția oameni în stradă, zeci de mii, poate sute de mii, unde sunt mărturiile lor?

Am și descoperit chiar un film făcut chiar în timpul rebeliunii legionare, care este la Arhiva Națională de Film. Este un film extraordinar din mai multe puncte de vedere pentru un istoric, care surprinde șchiar devastarea unei sinagogi și alte momente importante. În acel film se văd foarte mulți oameni pe străzi care asistă la diferite evenimente. Ori , raportând la numărul atât de mare de martori potențiali și ceea ce avem astăzi surprins pe hârtie, inclusiv cărți – avem puține cărți bune despre cele două evenimente, întrebarea legitimă este unde sunt aceste mărturii.

Am mai răscolit în arhive și-mi dau seama că există în acest moment foarte multe surse noi, bune și puțin exploatate de către istorici. Unele sunt foarte la vedere, la Arhivele Naționale, de pildă în Fondul Ministerului de Interne care este numai despre mișcarea legionară și în special despre rebeliune. La Arhivele militare de la Pitești sunt documente legate de unitățile militare care au intervenit împotriva legionarilor în zilele din ianuarie 1941, dar descoperirea cea mai importantă ține de faptul că la CNSAS sunt dosare ale proceselor împotriva criminalilor de ra masacrul de la Jilava.

Jean Ancel, un istoric cunoscut al Holocaustului, spune undeva că nu se știe nimic despre masacrul de la Jilava și despre criminali... Ori pe baza noilor descoperiri suntem în măsură să spunem că ba da, știm câte ceva.

Autoritățile din timpul lui Antonescu au descoperit o parte din criminalii care au fost implicați în masacru, pentru că mulți dintre legionari după rebeliune au fugit din țară cu ajutorul germanilor, dar- așa cum se întâmplă și în alte masacre - o parte dintre criminali rămân nedescoperiți pentru totdeauna. Cert este că s-a făcut o anchetă în timpul războiului, s-a mai făcut o anchetă după război cu un alt proces, au fost condamnate câteva persoane legate de episodul pogromului și în special de masacrul din pădurea Jilava.

Trebuie reamintit că Pogromul de la București are două episoade importante. Unul se întâmplă în oraș , atunci când legionarii au început să aresteze abuziv evrei, fie din case – pe baza unor liste, fie la întâmplare pe stradă , după care evreii au fost duși în diferite centre de tortură – cum au fost numite de Matatias Carp, unde au fost bătuți , schingiuiți, mutilați unii dintre ei, pentru a fi extorcați de bani, sau fiind acuzați de tot felul de vinovății biologice, politice, imaginare.

O parte dintre aceștia au fost duși la Abator și împușcați, până în 15 persoane. Sunt relatări din anumite surse privind atrocitățile comise acolo împotriva victimelor, faptul că au fost agățați în cârlige , că au fost eviscerați șamd. Grosul de până în 90 de persoane au fost cărați cu camioanele în Pădurea Jilava unde au fost asasinați.

În acest asasinat, am aflat pe baza documentelor noi de la CNSAS, au fost implicați legionari care au venit din București cu camioanele dar aceștia nu au fost identificați, și localnici . E vorba de primari din comune din jurul Bucureștiului și doi preoți, alți localnici. Avem în sfârșit numele unora dintre criminali , profilul lor, avem , să spunem așa , un capăt de pod pe baza căruia să putem analiza mai concret ceea ce s-a întâmplat.

Punem acum în valoare aceste documente dar și cercetările făcute de Anca Ciuciu Tudorancea privind victimele Pogromului de la București. Avem astăzi chipurile a peste 80 de victime dintre cele 124/125 cunoscute dar și date despre destinul lor."

Adrian Cioflâncă, istoric

AUDIO Documentarul RECUPERATORII DE AMINTIRI