Patru frați, toți într-un cojoc băgați

De la tăbliţele chaldeene... la codul lui Hammurabi, dovezile cele mai vechi atestă utilizarea nucilor în alimentaţia şi îngrijirea sănătăţii oamenilor.

Poate cea mai spectaculoasă şi neaşteptată conexiune, în spaţiul nostru cultural, ne este oferită de povestea frumoasei Carya.

Dionisos însuşi s-a îndrăgostit de ea, iar când popasul ei pe lume s-a încheiat, zeul, ca să-i păstreze vie fiinţa, a transformat-o într-un copac, nucul. Zeiţa Artemis însăşi a dus vestea cea tristă tatălui Caryiei, poruncindu-i să ridice un templu în memoria fiicei sale, ale cărui coloane, tăiate din lemn, să ia forma frumoasei şi tinerei femei.

De aici ne-a rămas termenul cariatidă şi legătura aproape deloc cunoscută astăzi dintre emblematicele statui ale Partenonului şi darnicul copac, care poartă pe ramurile sale nuci.

Frumuseţea şi darurile nucului sunt păstrate şi de scrierile Vechiului Testament, care poartă mărturia Regelui Solomon, cel ce cobora în grădinile de nuci ca să le admire bogăţia roadelor.

Audio:Ascultați întreaga poveste