Parfum de primăvară

"Am gândit un mod atât de dulce
de a se întâlni două cuvinte
încât în jos înfloreau florile
şi în sus
înverzea iarba

Am gândit un mod atâta de dulce
de a izbi două cuvinte
de parcă iarba verde ar înflori
iar florile s-ar ierbi."

(Nichita Stănescu, Nod 33)

Europa s-a îmbogăţit cu Arta parfumeriei, fără îndoială, datorită influenţei orientale.

Dacă trecem peste apetitul ridicat al vechilor egipteni, greci sau romani pentru parfumuri, utilizate în cercurile înalte ale societăţii, în ceremonii rituale dar şi în viaţa de zi a oamenilor cetăţii, gurile rele spun că celebra soţie a lui Henric al II-lea, Catherina de Medici ar fi cea care a introdus, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, moda parfumurilor în lumea nobiliară a Europei. Cam tot pe atunci, în Europa s-a impus şi breasla „Parfumierilor şi a creatorilor de mănuşi.”

Nume celebre ca Rene Florentinul, cel al lui Gian Paolo Feminis, creatorul Apei de Cologne, Houbigant, Pierre Francois Guerlain, Molinard sunt reperele care marchează drumul artei parfumierilor europeni, până în zilele noastre.

Succesul invenţiilor acestea atât de subtile a fost așa de mare încât Regele Soare avea cămăşile udate cu amestecuri parfumate din aloe, apă de trandafiri sau musk. El o numea ”Apă cerească”, ceea ce spune totul despre încântarea „clientului”.

Cam acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre Napoleon, care comanda, în fiecare lună, câteva galoane de Apă de Cologne, doar pentru uzul propriu. Compoziţia savantă, care îmbină uleiurile extrase din florile şi frunzele de lămâi, de portocal, de tangerin, de lime, de grapfrut, neroli, lavandă, rozmarin şi iasomie a rămas până astăzi una dintre reţetele cu cel mai lung şi mai stabil succes.

Iar pentru că am pomenit de neroli să spunem că este vorba despre o esenţă obţinută prin distilarea florilor de portocal şi face parte din cele mai multe combinaţii florale de parfumuri, dimpreună cu cele obţinute din florile de lămâi. Pe lista celor mai utilizate esenţe în combinaţiile de parfumuri se află şi menta, menţionată oficial, încă din papirusurile egiptene, care conţin reţete pentru parfumurile ceremoniilor religioase celebrate în Templul lui Horus. Ar mai fi de adăugat în galeria marilor „vedete”: salvia, rozmarinul, santalul, cimbrul, lavanda...

Regina plantelor din care parfumurile îşi extrag miracolul seducţiei este, însă, trandafirul, mai precis varitatea numită Trandafir de Damasc. Din China, India şi până la marginile apusene ale Orientului, iar de acolo până în capătul celălalat al lumii Occidentale, şi din antichitate până astăzi, trandafirul a fost sursa cea mai cultivată şi apreciată a esenţelor de parfum. L-au cântat în poemele lor Omar Kayam şi Sappho; îl găsim în reprezentări picturale pe pereţii vechiului palat din Knossos; a însoţit cultul Afroditei şi al lui Venus în lumea greco-romană; l-a făcut faimos pe Hippocrates, pentru remediile create pe baza sa; a făcut deliciul curţii elisabethane, a încântat dinastiile britanice şi franceze deopotrivă, chiar şi atunci când se războiau între ele; pe scurt a cucerit lumea şi a creat un „Imperiu”, singurul care mai dăinuie şi astăzi!

Audio: Ascultați întreaga poveste