Lumea Noastră - 28 aprilie 2012

S-a stricat bucătăria românească, pe vremuri, bună executoare şi reproducătoare … s-a atrofiat iremediabil papila gustativă naţională încercată de înlocuitori sau e şi o proastă dispoziţie cronică în faţa notei de plată ?

Ideile care deschid gustul pentru reflecţie şi pentru dialog la temă:

Horia Marinescu – arhitect şi publicist la Arhitectura, Secolul 21, Dilema Arhitext Design (Bucharest), Wiener Blätter (Vienna). - Trăncănitul la români e determinat de starea de bine. La cafea, la şpriţ de vară, la sarmale, că se mănîncă prăjituri sau se bea ceaiul de ora cinci, important e să fii în bucătărie, alături de bucătăreasă, ca să n-o laşi singură, Ca şi cafeaua, gătitul se discută. Plăcerea ia naştere ca alternativă la monotonie…

… La o privire mai analitică, hrana configurează spaţiul uman prin două coordonate distincte şi îngemănate: dimensiunea "orizontală" a ospitalităţii şi aceea "verticală" a sacrificiului, după cum spunea Vintilă Mihăilescu - antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Hrana împărtăşită cu alţi meseni se transformă din pradă în dar, devine schimb între egali, care consimt să ofere, să primească şi să înapoieze hrană - ba chiar, mai departe, să renunţe eventual la ea pentru a o schimba pe alte bunuri umane. Nu despre "poftele" corpului este vorba atunci cînd vorbim despre hrană, ci despre acea poftă bună, care transfigurează animalul în om şi-l apropie, prin acelaşi gest, de Dumnezeu.

Mâncarea gătită în mânăstirile din Moldova pare, întotdeauna, mai gustoasă decât orice meniu sofisticat din restaurantele de lux. Oare de ce ? Dincolo de credinţă, la mânăstire un lucru este cert: pentru bucătărie se folosesc doar produse naturale. Tehnologiile moderne au pătruns şi în mânăstire, dar canoanele se păstrează cu stricteţe.

În serialele de educaţie gastronomică importate din Grecia, Ungaria, Turcia, Canada, Australia, Cehia, Gemania, SUA, Franţa şi Anglia, maeştri lor bucătari oficiază tăierea cepei ca o slujbă de duminică, în timp ce duduile noastre din bucătăriile tv îşi arată sînii, şoldurile şi unghiile pictate, iar ai noştri guralivi „chefi” par a trudi la logoped perpetuu. Degetele lor încă mai duc cadenţa şi spiritul catrenelor lui Păstorel, dar mintea lor pare topită de eterne corigenţele. Dar din mâncatul cuvintelor nimeni nu se satură …