Lumea Noastră - 25 februarie 2012

Ideile care deschid gustul pentru reflecţie şi pentru dialog la temă :

Cel care se indignează, care sancţionează excesul temelor de mahala, ieşirile argotice din ce în ce mai obraznice sau abundenţa de personaje mizerabiliste nu mai contribuie la curăţirea spaţiului public, ci dimpotrivă, creşte notorietatea viruşilor şi le întăreşte vitalitatea şi îndreptăţirea în a se exprima. În plus, le rafinează stilistica - Alin Ionescu - jurnalist.

Fiecare mahala constituia un fel de fief al celor ce locuiau acolo şi care se mîndreau cu această apartenenţă, oricînd mai altfel şi mai presus decît oricare alta. A fi "din centru", uneori, părea mutilant: nu făceai parte din vreo gaşcă, nu aveai un "domeniu". trul, din punct de vedere social, nu exista; era locul aflat la îndemîna tuturor. Deci nu exista în sine, nu avea personalitate - Tudor Ionescu - prozator, eseist, traducător.

Psihiatri, psihologi şi politologi spun la unison că limbajul de mahala ar putea avea o ţintă electorală la "nea costicii" din păturile needucate. Acest tip de limbaj nu li se potriveşte acestor politicieni. "Nu aşa s-au ridicat în politică, dacă aşa ar fi vorbit toată viaţa, aş înţelege. Asta cu băga-mi-aş e o degradare care vine din mahala. În loc să ridice nivelul, ei îl coboară în mahala. Este victoria mahalalei asupra civilizaţiei. Este triumful băieţilor de cartier, al şmecherilor, al galeriilor de stadion. O înţelegere nefericită a libertăţii de exprimare", spune Dan Pavel - scriitor, jurnalist, filosof, politolog.

Cel care se indignează, care sancţionează excesul temelor de mahala, ieşirile argotice din ce în ce mai obraznice sau abundenţa de personaje mizerabiliste nu mai contribuie la curăţirea spaţiului public, ci dimpotrivă, creşte notorietatea viruşilor şi le întăreşte vitalitatea şi îndreptăţirea în a se exprima. În plus, le rafinează stilistica.

Cineva spunea că scara de bloc este echivalentul uliţei din vechile sate româneşti. O uliţă pe verticală. O uliţă în sensul bun, pitoresc nostalgic chiar al cuvîntului. Locul vecinătăţilor şi al vecinilor, o continuare a curţii, cînd românului îi va păsa şi de ceea ce se întîmplă dincolo de uşa propriului apartament. Sigur, acord circumstanţe atenuante. Prin mutarea de multe ori forţată la casa-bloc, oamenilor li s-a furat ceva, cred că întîi curtea şi apoi poarta.