Jurnal thailandez (2)

Thailandezii sunt foarte credincioşi. O credinţă venită din suflet, sinceră, senină, colorată, bine mirositoare. Templele şi altarele din curţi sau de pe stradă sunt pline de flori alături de care ard beţigaşe parfumate. În acest moment,închid ochii, trag adânc aer în piept şi încerc să-mi activez memoria olfactivă şi să simt mirosul acestui oraş, un miros puternic, specific, omniprezent, în care se amestecă nenumăratele arome de mâncare, delirul uleiului prăjit, emanaţiile delicate al fructelor şi fumul discret al beţigaşelor aromate....

Revin la afirmaţia că thailandezii sunt foarte credincioşi. Obiectul adoraţiei lor este miticul Budha pe care îl regasesc peste tot, în statuetele de gips de câțiva centimetri de pe bordul taxiurilor până la imensul Budha culcat din templul..... a cărui lungime este de 30 de metri. Recunosc, m-a impresionat profund atât prin dimensiuni cât şi prin frumuseţe. În jurul fiecărei reprezentări a lui Budha – şi am aflat că poziţiile sunt nouă la număr – flori, foarte multe flori, mai ales flori de lotus ale căror petale exterioare sunt gingaş îndoite în formă de triunghi decorativ sau flori micuţe de iasomie, combinate cu flori de alte culori în şiraguri pe aţă. A înșira flori în ghirlande pentru Budha a devenit o... meserie ca oricare alta. Nimic nu poate fi mai frumos şi mai normal decât să oferi divinităţii iubite flori, cât mai multe flori. Dar şi mâncare şi băutură! În faţa altarelor nu este nimic neobişnuit în a spune o incantaţie şi a depune pungi cu supă, cu tocăniţă, cu dulciuri... sticle de apă minerală sau sucuri proaspete de fructe, gata deschise şi cu paiul la îndemână pentru zeul însetat.

Foto: Cristina Sârbu

Bangkok, Thailanda.... ce îmi mai amintesc?! Multe, foarte multe temple suprapopulate, multe, foarte multe statui ale lui Budha în diferite poziţii - eu nu am descifrat decât semnificaţia a două dintre ele : când stă aşezată, cu picioarele încrucişate sub ea iar mîinile se odihnesc în poală, cu palmele în sus, una peste alta, înseamnă că zeitatea se odihneşte, se află în repaus absolut. Când, în aceeaşi poziţie, una dintre mâini coboară pe genunchi înseamnă că Budha este activ, aduce binele şi îndepărtează răul... îţi ascultă rugăciunile. Mi s-a atras de foarte multe ori atenția că acea reprezentare a lui Budha ca un chefliu vesel, foarte bine hrănit, cu burta revărsându-se generos - semn clar al bunăstării - nu este un Budha thailandez ci unul chinez. Vă spun şi vouă, cititorilor mei, ca să sesizaţi diferenţa.

Budha din religia thai este frumos, suplu, elegant, binevoitor, mereu cu zâmbetul pe buze – am remarcat o asemănare frapantă între zâmbetul lui Budha şi ceea ce noi, europenii, numim , zâmbetul grec, discret şi misterios , ca o privire înlăuntrul fiinţei umane!

Am mai sesizat câteva asemănări între ceea ce se întâmplă aici, departe, undeva într-o altă lume, cu ceea ce se înâmplă acasă. Şi thailandezii construiesc temple cu aceeaşi fervoare cu care noi construim biserici. Temple, cât mai multe temple; biserici, cât mai multe biserici. Pe malul râului, ce traversează Bangkok-ul, am fotografiat cîâeva astfel de construcţii, într-una din statuie nu s-au ridicat decât picioarele, într-alta, Budha este aproape terminat dar statuia e înconjurată încă de schele.... Şi încă ceva, în jurul pagodei centrale – cum ar fi altarul la noi – este ridicat un zid. Toţi se pot roti în jurul pagodei altar, rugându-se, în transă sau doar curioşi. Numai bărbaţii însă pot pătrunde dincolo de zid, femeile niciodată!