Festivalul Muzicii Vechi la București

Iubitorii de muzică renascentistă sau de cea barocă au motive de bucurie. Din 13 noiembrie , revine la București "Festivalul de muzică veche / Bucharest Early music festival". Ce ne propuneți în această a XII-a ediție?

Pe scena festivalului se află anul acesta nume importante din muzica veche europeană. E vorba despre Marco Bencoboni și de Ketil Hausgand, doi dintre cei mai importanți claveciniști ai lumii în acest moment. Această ediție a festivalului are drept temă CLAVECINISSIMO.

Atât Ketil cât și Marco vor susține câte un concert solo de clavecin. Marco Bencoboni , pe data de 16 noiembrie, iar Ketil Haugsand pe data de 20, ambele concerte fiind la Biserica Anglicană.

E vorba apoi de mai vechiul prieten al festivalului nostru,Javier Diaz-Latorre, lăutist, teorbist, care va veni cu concertul SONES DE PALACIO, la Sufrageria Regală din Muzeul Național de Artă, împreună cu Pedro Estevan, percuție.

Luni, 13 noiembrie, se deschide festivalul cu concertul "Inspirat de Corelli", un concert cu "Sonatele Opus 5" de Corelli, de la ora 19,00 , pe scena Teatrului Evreiesc de Stat, într-o formulă de concert cu clavecin, violoncel baroc, vioară barocă și teorbă , lucru care – după știința mea – nu s-a mai întâmplat în București. Este o producție a festivalului nostru , acest concert de deschidere.

Câte concerte sunt în total?

Șapte sunt concerte iar unul este o prezentare a unui proiect de restaurare de patrimoniu la care lucrăm noi.

Ați ales câteva locații extrem de frumoase și generoase, într-un fel, pentru că au în spate o poveste , așa după cum și festivalul vine cu o poveste, care s-a construit de-a lungul anilor. Cum ați reușit?

Cu perseverență și cu nebunie, o nebunie frumoasă! Trebuie să crezi în ceea ce faci și să te ții cu rigoare, cu seriozitate de acesta. E vorba de crezul nostru pentru muzică veche, mai precis pentru noutatea muzicii vechi.

Noi nu ne ocupăm de arheologie muzicală. Ne ocupăm de noutatea muzicii vechi și de prospețimea pe care acestă muzică , veche de sute de ani, o aduce pe scenele românești de concert, dominate de repertoriul clasic sau romantic, după caz.

Avem un public foarte tânăr, care este atras tocmai de această prospețime și noutate a muzicii vechi.

Presupun că există un nucleu dur de oameni pasionați de această muzică, la care s-au adăugat și alții în timp?

Avem într-adevăr un nucleu dur. Încă de la primele ediții, am observat aceleași persoane, aceleași fețe care veneau la concertele noastre iar dintre acestea, pot spune că sunt ceea ce numim îndeobște connaisseurs/cunoscători de muzică veche. Am avut și răgaz să creștem cu publicul și cu acest nucleu în 12 ani . Mai ales la început, când vorbeam despre muzică veche, ochii se făceau mari, și se înțelegeau diverse lucruri, în principiu, prin muzică veche înțelegându-se de la Mozart în jos în istoria muzicii, la care adăugăm muzicile vechi ale popoarelor din bazinul mediteraneean, muzica bizantină, muzica gregoriană, iar – prin părțile noastre – chiar și muzică de secol XIX, gen Anton Pann.

Spuneați că este nevoie să-ți crești, într-un fel, publicul. Asta înseamnă și o preocupare pentru partea educativă , mai ales pentru cei mai tineri, muzicieni în special. Ce ați reușit să faceți în acest sens?

A fost o preocupare constantă , chiar de la prima ediție. Fiind conștienți că nu exista o percepție corectă asupra acea ce numeam conceptul european de early music/muzică veche, am însoțit toate concertele noastre de o oarecare străduință de comunicare și de educație, pentru o mai bună percepție a acestei muzici. Cred că acesta este motivul pentru care avem un public cu adevărat tânăr, fizic și în spirit.

Vom putea vorbi la un moment dat de o Școală a interpreților de muzică veche în România?

Există ceva sâmburi din care tragem nădejde că vor crește stejarii frumoși și mari. Există la Cluj, la București , clase unde se studiază clavecin, orgă, există și un modul baroc, așa cum este el numit la Universitatea Națională de Muzică . Sunt totuși departe acestea de marile școli de muzică veche din Europa dar e un început.

Cei mai puțin tineri, care s-au specializat în interpretarea muzicii vechi, parcurg un traseu vocațional, inspirațional, de obicei stând pe lângă câțiva maeștri și plecând. musai, în străinătate pentru a studia la o școală de profil.

Programul complet și alte informații pe www.earlymusic.ro