CALENDAR CULTURAL 13 - 19 ianuarie 2018

Emisiunea CALENDAR CULTURAL se difuzează sâmbăta, de la ora 6,05 la 7,00.

Ediţia din 13 ianuarie 2018

*****

La Centrul de Cultură arhitecturală din Bucureşti (situat pe strada Jean-Louis Calderon nr. 48) a fost deschisă o expoziţie de fotografie de arhitectură care atrage atenţia asupra unor locuinţe reprezentative pentru arhitectura modernistă din spaţiul vechiului Cartier Evreiesc, blockhaus-uri sau vile realizate în perioada interbelică.

"Ideea ne-a venit cu ocazia unei întâlniri a sucursalei sectorului 3 a Uniunii Arhitecților. Ne-am gândit că ar trebui să găsim un subiect mai puțin cercetat. Am intitulat proiectul "Locuința interbelică" dar am vrut să ne referim în special la un stil care se apropie de modernism și de art-deco. În legătură cu regimul de înălțimea imobilelor, am preferat unul mediu. Am ales niște nume de arhitecți , unii foarte cunoscuți precum Marcel Iancu, alții mai puțin cunoscuți însă foarte talentați, cum ar fi Boris Zilberman, Jean Monda, Herman Clejan, Isak Mahler, Leon Hirsch, Victor Asquini, arhitecți care sunt, majoritatea, evrei . Asquini este născut în România dar este friulan, de origine italiană."

Arh.dr. Sidonia Teodorescu

Majoritatea lucrărilor evidențiate, realizate într-o arhitectură modernă autohtonă, necesită consolidare și restaurare pentru a fi repuse în valoare. Procesul de degradare și distrugere , care afectează multe clădiri de patrimoniu din București, ar putea fi oprit. Scopul proiectului este acela de a transmite informațiile și semnalul de alarmă către autorități, specialiști și public.

AUDIO 1

*****

Ziua în care s-a născut artistul fotograf Carol Popp de Szathmari (1812-1887), cel care a realizat primul reportaj fotografic de război în timpul Războiului Crimeii, a fost declarată în 2012 ca Ziua Artei Fotografice din România. Institutul Maghiar din Bucureşti a marcat anul acesta momentul prin vernisajul unei expoziţiii de fotografie, avându-l ca autor pe Radu Igazsag, profesor la UNATC.

Interviu cu Radu Igazsag

R.I. - Este un fel de excurs documentar și sentimental , în același timp, prin orașul Oradea din ultimii zece ani. Am hotărât să nu pun fotografii foarte vechi făcute de mine. Le-am și expus într-un fel de etalare de tip atelier. Lucrările nu sunt înrămate, nu au passe-partout , deci nu au prețiozitatea prezentării expoziționale. Sunt zeci de fotografii, unele cu ansamblul orașului, cum este văzut el de pe deal, altele mergând până la cele mai mici detalii de tipul clanțe de uși s.a.m.d.

Am vrut să existe o imagine panoramică dar și foarte detaliată asupra orașului. N-am insistat pe imaginea oamenilor ci mai degrabă pe arhitectură, pentru că arhitectura , probabil, reprezintă patrimoniul fundamental al orașului. Este un oraș vechi, întemeiat încă în secolul XII și care de atunci s-a tot transformat și dezvoltat. Ca reper principal al acestui patrimoniu arhitectural, dincolo de vechea cetate, este colecția impresionantă de arhitectură jugengstil. Epoca art-nouveau a avut un moment extraordinar în Oradea. S-au construit aproape 100 de palate , case boierești, ale burgheziei mai degrabă, în care acest tip de viziune , de meserie extraordinar de bine făcută, este foarte bine reprezentată în Oradea, nu doar în palatele și locuințele luxoase ci chiar și în puținele exemple care au mai rămas de arhitectură industrială.

S.M. - Având în vedere legătura deosebită pe care o aveți cu acest oraș, presupun că toate imaginile vă sunt la fel de dragi, dar asta nu mă împiedică să vă întreb dacă nu cumva aveți una preferată, sau un loc anume preferat.

R.I - Sper că pentru toată lumea va fi vizibil obiectul central al acestei expoziții. De la asta am și pornit , de fapt. Inițial am vrut să facem o expoziție colectivă în care eu să am o singură imagine, mare cât un perete. Este imaginea orașului aproape în întregime, văzut de sus, de pe deal. În această imagine panoramică, pe care am făcut-o la apusul soarelui, aproape toate casele din oraș pot fi regăsite.

Am ținut mult la tipul acesta de imagine care face parte și din universul turistic. Toți turiștii preferă să urce, dacă pot, undeva pe o înălțime ca să aibă o imagine generală, panoramică a orașului. Deși am făcut-o la apus de soare, am ales varianta alb-negru și cred că va fi fotografia preferată de toți vizitatorii.

S.M. - Deocamdată expoziția poate fi văzută la Institutul Maghiar din București, până pe data de 8 februarie 2018. Ea va ajunge la un moment dat chiar în Oradea?

R.I. - La Institutul Maghiar sunt trei săli unde acum coexistă două expoziții, cea de fotografie, despre care am vorbit, și o alta dedicată lui Zoltan Kodaly, marele compozitor, etnograf și folclorist din secolul XX din Ungaria. Expoziția mea este într-adevăr programată să ajungă și la Oradea. Unii vor fi surprinși că am insistat destul de mult pe detaliile poate mai puțin îngrijite ale orașului. Am vrut să fie și un semnal că ar trebui să fim un pic mai atenți să ne reparăm casele, ferestrele, ușile, străzile...pentru că, din păcate, dincolo de elanul acesta al restaurării, care este absolut vizibil în Oradea, sunt încă foarte multe datorii de împlinit.

AUDIO 2

*****

Luni, 15 ianuarie 2018, la Muzeul Naţional al Literaturii Române, din Calea Griviţei 64-66, se deschide prima ediţie a Bienalei de carte bibliofilă şi de carte-obiect. Evenimentul este organizat de Primăria Municipiului București prin MNLR în parteneriat cu Biblioteca Academiei Române.

" Întrebările pe care ni le-am pus ar putea fi rezumate la două mari.

Prima : "Care este rolul cărții bibliofile, dacă mai există carte bibliofilă în interesul actual, în societatea care tinde spre digital, virtual, imaterial, spre tehnologie?"

A doua : "Ce rol are cartea-obiect, cartea de artist în interesele artiștilor contemporani, autohtoni dar și internaționali? "

Nu a fost neapărat o surpriză, ne așteptam să aflăm asta. Cartea bibliofilă nu este o excepție în practica editorială și nici pe piața de carte. Poate că acesta este răspunsul editurilor sau al scriitorilor contemporani , să producă un obiect care nu este numai atractiv prin conținut ci și prin formă, prin calitatea hârtiei, calitatea coperții, prin vizual, ilustrații. Așa că am făcut o expoziție de simbioză între cărțile bibliofile din patrimoniul MNLR și din cel al Bibliotecii Academiei, care este co-organizator al evenimentului, și cărți bibliofile primite de la artiști sau edituri care se ocupă cu acest tip de produs.

Artiștii, chiar dacă sunt în domeniul plasticii, au mers către cartea bibliofilă și ca experiment și ca provocare de creație, dar și ca cercetare în propriile lor demersuri. Mulți artiști din Ardeal, din Timișoara, din Moldova și din București au făcut cărți bibliofile dar nu neapărat în sensul celei tradiționale ci abordând și forme noi, cum ar fi pachete din care se scot cărți mai mici, cărți care se compun, care se desfac, se transformă...

La cea de-a doua întrebare, cea legată de cartea de artist, cartea-obiect, am descoperit că interesul există, că s-a păstrat. Trebuie reamintit că nu este primul eveniment care abordează cartea-obiect în România. Au trecut mai bine de cincizeci de ani de la prima manifestare specifică, de la expozițiile lui Mircea Dumitrescu, a Suzanei Fântânariu, a lui Ion Bițan din anii '70. Doar că practica a fost pusă cumva în plan secund.

Acum însă, din totalul de peste 150 de artiști care vor expune, 80 sunt veniți prin selecție. E vorba despre studenți, artiști tineri, aflați la începutul carierei, care au abordat ideea de carte-obiect fără să fie cumva obligați, pregătiți, educați în spiritul acesta.

Dintre artiștii pe care curatorii i-au invitat sunt nume sonore, nume reprezentative pentru cartea-obiect, printre care Suzana Fântânariu, Mircea Dumitrescu, Letiția Oprișan, Ioan Nemțoi, Florin Ciubotaru, Michi Trifan... Puteți să-i vedeți în această expoziție. Lucrările lor sunt însoțite de un scurt documentar despre procesul de creație, despre ce înseamnă respectivul obiect pentru ei... Cumva se aduce partea umană, partea aceea care e uitată, în prim-plan sau în orice caz în același plan cu lucrarea."

Dalina Bădescu, istoric și critic de artă, coordonator al proiectului

Curatorii Bienalei sunt Gabriela Dumitrescu, de la Biblioteca Academiei, Monica Vasinca - artist plastic, Mirela Trăistaru - artist plastic și Pavel Șușară - critic și istoric de artă.

Bienala de Carte Biliofilă și Carte-Obiect a MNLR se va desfășura în perioada 15 ianuarie-31 martie 2018, la sediul administrativ al Muzeului Național al Literaturii Române din Calea Griviței, nr. 64-66.

Vernisajul va avea loc în data de 15 ianuarie 2018, la ora 14,00.

De-a lungul desfășurării Bienalei, până la sfârșitul lunii martie, vor fi organizate și patru conferințe specifice despre carte-obiect, dar și ateliere pentru adulți și copii.

AUDIO 3

*****

Interviu cu prof. univ. Ştefan Munteanu, autor al cărţii "O istorie a opiniilor privind filosofia lui Eminescu".

Reporter Gabriel Pop

" Povestea este mai veche. Eu am făcut studenția la Facultatea de filosofie din Iași, în perioada 1976-1980. Aș aduce în atenție două amintiri. Mai întâi faptul că în fiecare seară alocam câte o jumătate de oră să citesc poezie sau alte cărți de Eminescu sau despre Eminescu. A doua amintire este aceea a norocului pe care l-am avut că, în anul al III-lea , la cursul de istorie a filosofiei românești, a venit profesorul Tudor Ghideanu care, timp de un an ne-a vorbit doar despre filosofia lui Eminescu. În felul acesta am prins curaj și mi-am canalizat eforturile pentru a îmi verifica unele convingeri. Convingerea mea este că Eminescu, în mod programatic, nu a vrut să fie numai poet ori numai filosof ci a înțeles că trebuie să unească virtuțile celor două modalități de raportare la absolut și a propus o soluție proprie. Ca urmare a noilor cercetări, opera lui Eminescu prezintă alte valențe și alte aspecte care trebuie puse în evidență.

Opera lui Eminescu presupune să fie abordată din multe puncte de vedere, ale fizicienilor, matematicienilor, istoricilor, politicienilor , filosofilor, criticilor literari. Cred că este o deschidere a acelora care se îndreaptă spre profunzimile operei eminesciene."

prof.univ. Ștefan Munteanu

AUDIO 4

*****

Interviu cu regizorul Sabin Popescu, de la Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" din Timişoara

S.M. - Se împlinesc trei ani de când ați adus în atenția publicului povestea de dragoste dintre poetul Mihai Eminescu și Veronica Micle într-o formă teatrală mai puțin obișnuită, pentru că ea se bazează pe epistole. care considerați că sunt punctele forte ale acestui spectacol care va fi prezentat din nou, zilele acestea, pe 14 și 15 ianuarie, în fața publicului timișorean?

S.P. - Spectacolul a trecut proba de foc a întâlnirii cu publicul. E un spectacol căutat de timișoreni, probabil pentru că e un spectacol cinstit. Nu este un spectacol care alimentează mitul Eminescu dar nici nu-l demitizează. E un spectacol care, bazându-se pe epistolarul Mihai Eminescu - Veronica Micle, decupează din acest epistolar dialogul real al acestor oameni, prea omenescul lor adevăr, într-un spectacol care are forma scenică a unei întâlniri spate în spate la propriu, între doi oameni care dialoghează cu proiecția imaginară a celuilalt dar, în același timp, dialogul e viu. Acest adevăr de viață pe care îl propune spectacolul este cel care a făcut ca spectacolul să fie atât de căutat de timișoreni, cred.

S.M. - Cum este perceput de tânăra generație?

S.P. - Vreau să spun că procentajul tinerilor este mare la spectacolele Teatrului Național din Timișoara și inclusiv la acest spectacol. El este chiar asaltat în perioadele de "Școala altfel", cele omagiale, deși eu cred că un spectacol Eminescu nu are nevoie de ocazia zilei aniversare pentru că Eminescu este o valoare covârșitoare și o spiritualitate cu care în orice moment este bine să ne întâlnim.

S.M. - Trebuie să spunem că acest spectacol are loc într-un spațiu mai intim, o sală de spectacol ceva mai mică și că beneficiază și de muzica lui Ilie Stepan, cu care obișnuiți să colaborați.

S.P. - Da, și Ilie Stepan are o preocupare pentru Mihai Eminescu, are multe cântece care pleacă de la textele lui Mihai Eminescu, iar unele sunt folosite și în acest spectacol. Spectacolul are nevoie de o sală studio, pentru că pătrunde în intimitatea a doi oameni. Nu putem pătrunde, să zic așa, tropăind pe scena mare și pe scena italiană , de la distanță, ci trebuie să ne plasăm în acea intimitate. Spectacolul folosește în mod natural, aș zice chiar ne permitem să folosim gros-planuri, aproape filmice, cu cei doi actori - Iuliana Crăescu și Eugen Bădurean , care sunt și ei puși în valoare de acest spațiu intim.

S.M. - Știu că ați mai avut niște încercări, de-a lungul timpului, de a prezenta Eminescu în fața elevilor.

S.P. - Așa este, acum vreo 10-12 ani, am făcut un spectacol absolut inedit din publicistica eminesciană, sub forma unui Talk-show de televiziune, în care actorii prezentau articolele lui Eminescu iar ele erau comentate de un istoric, Victor Neuman, de un scriitor, Radu Paul Gheo, de un moderator de televiziune real, poetul Robert Șerban, era un studio imaginar care avea însă toate datele. A fost un spectacol special, în care se prezentau chiar articole incomode, cum ar fi cele antisemite, asta nu ne-a împiedicat să le dezbatem, să le analizăm. Apoi, am mai făcut un spectacol itinerant prin liceele timișorene, intitulat "Un adolescent , Eminescu". Ideea spectacolului era aceea că limba pe care o inventa și o cultiva Eminescu , la vârsta adolescenței, era pusă în dialog cu limba arhaică, neevoluată de la vremea respectivă. Deci, era un dialog între limba pe care o sufla el ca sufleur la teatru și limba căreia el îi insufla modernitatea de care ne bucurăm și astăzi.

S.M. - Am insistat asupra acestor aspecte tocmai pentru a arăta că Eminescu poate fi prezentat într-un mod foarte creativ și mereu nou.

S.P. - Poate că nici eu nu am știut să fac recital din poezii eminesciene ci am încercat să caut aceste lucruri în viața și în opera lui, repet, în afara oricăror mitizări dar și în afara oricăror demitizări.

AUDIO 5

*****

Craiova , Evenimente dedicate Zilei Culturii Naţionale

Reporter Florin Firu

Un concert coral și un recital de muzică și poezie , aceasta este oferta evenimentului Filarmonicii Oltenia, dedicat Zilei Culturii Naționale. Își vor da concursul Corala Academică, dirijată de Pavel Șopov, pianistele Corina Stănescu, Ioana Maria Lupașcu și actrița Daniela Nane.

" Vom asculta în prima parte câteva lucrări foarte frumoase, "La steaua", "Freamăt de codru", "La mijloc de codru des", "Peste vârfuri", "Seara pe deal", lucrări compuse de Paul Constantinescu, Vasile Popovici, Vasile Spătărelu, Gheorghe Bazavan și Eugen Petre Sandu. In cea de-a doua parte, intitulată "Pianul cu poeme", avem un program care cuprinde poezii de Mihai Eminescu, Victor Eftimiu, George Coșbuc, Ana Blandiana, Nichita Stănescu, legând astfel sărbătoarea zilei lui Eminescu cu Ziua Culturii Naționale. În plan muzical, programul cuprinde lucrări semnate de Johan Sebastian Bach, Asrot Piazzola, Ioan Dobrinescu și Giulio Cacini. "

Ramona Bădescu, purtătorul de cuvânt al Filarmonicii

Opera Română Craiova invită publicul în sala de concerte a Liceului de Arte Marin Sorescu pentru a urmări, de la ora 19,00 concertul "Memoria versului", a cărui regie artistică este semnată de Arabela Tănase.

Cumulăm pe aceeași scenă mai multe entități culturale ale Craiovei. Este vorba despre Biblioteca Județeană care va veni la începutul spectacolului nostru cu o expoziție de carte Mihai Eminescu. Alături de noi va fi Fundația internațională Mihai Eminescu, condusă de profesorul Ion Diaconescu, care va prezenta câteva momente poetice. Artiștii ORC vor interpreta atât poetic cât și muzical arhi-cunoscutele poezii ale lui Mihai Eminescu. trei elevi de la Liceul de Artă vor fi integrați în spectacolul nostru, doi vor recita poezii proprii iar o violonistă va interpreta Balada lui Ciprian Porumbescu.

Antoniu Zamfir, managerul ORC

AUDIO 6

*****

Un posibil traseu cultural Eminescu în judeţul Botoşani

Reportaj de Gina Poenaru

AUDIO 7

*****

2018 este Anul European al Patrimoniului Cultural. Asociația Istoria Artei pregătește o seamă de evenimente care răspund la această temă, după cum am aflat de la Oana Marinache, istoric de artă.

"Asociația Istoria Artei, cu sprijinul Ministerului Culturii și Identității Naționale, inițiază un proiect chiar de Ziua Culturii Naționale, intitulat Patrimoniu românesc -Influențe europene. Acesta este prilejuit și de lansarea Anului European al Patrimoniului și va fi derulat timp de două săptămâni, din 15 ianuarie până pe 31 ianuarie.Ne-am propus o serie de conferințe, care vor avea loc la Palatul Șuțu, la Uniunea Arhitecților din România și librăria Mihai Eminescu.Sunt întâlniri ale specialiștilor, arhitecți, istorici de artă, restauratori care vor analiza influențele arhitecturii din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

În paralel, vom digitiza documente din Arhivele Naționale ale României, documente foarte fragile și prețioase care ne spun povestea unor imobile bucureștene.

Pentru că noi punem foarte multă valoare pe educația tinerei generații, încercăm să le explicăm și elevilor din școlile bucureștene care vor merge la Ploiești, la Titu și la Mogoșoaia cum au apărut aceste construcții, cum s-au inițiat anumite stiluri în domeniul artistic sau arhitectural, deci facem o istorie urbană, cum o intitulăm noi."

Oana Marinache, istoric de artă, Asociaţia Istoria Artei

AUDIO 8

*****