Bob Brozman - Căutătorul şi povestitorul de blues

Bob Brozman este cu adevărat un personaj viu, colorat, dinamic care te atrage prin spiritul său deschis, prin dorinţa continuă de a afla lucruri noi, despe locul în care se află despre obiceiuri.

Învaţă repede cuvinte noi şi face conexiuni interesante cu lucrurile pe care le cunoaşte, iar analogiile şi poveştile sale te cuceresc dorindu-ţi să-l tot asculţi.

Chitarele sunt ambasadorii sufletului său deschis iar modul în care îti vorbeşte despre ele te face sa te simţi ruşinat că nici măcar nu ai încercat vreodată să înveţi să cânţi la vreun instrument.

Este un cercetător în ale muzicii în general şi ale blues-ului în special iar numele de profesor i se potriveşte perfect, a colindat lumea, a vizitat 65 de ţări, ţinând prelegeri despre muzică, ritm, chitare şi blues, a descoperit cântece vechi şi este un specialist cu diplomă universitară în etnomuzicologie, căutător de cântece vechi din anii 20-30, pe care le şi cântă foarte bine şi aici vorbim nu numai de blues dar şi de jazz şi ragtime.

La Sighişoara a ţinut un workshop liber, pentru muzicieni şi amatori iar în concert ne-a arătat ce este un blues- storyteller, un om care doar cu un microfon şi 5 chitare, te încântă şi te captivează timp de 2 ore iar la final tot mai ceri 2 biss-uri.

Bob Brozman - Blues-ul este cu certitudine centrul întregii mele activităţi muzicale...pe când aveam 12 ani m-am dus la o bibliotecă şi am ascultat muzica lui Charlie Patton
şi m-a înfricoşat pentru că era atât de intensă şi m-a atras totodată, pentru că după ce l-ai ascultat pe Charlie restul muzicii este ''chiumi dumpi du'' şi sunt două categorii de muzică în lume: blues-ul şi ''zipidi duda'' mie plăcându-mi blues-ul, plăcându-mi intensitatea sa, libertatea, comunicarea dintre emoţie şi activitatea musculară, iar atunci când cânt simt că trăiesc cu adevărat, cânt într-un microfon şi totul este creat cu ajutorul musculaturii mele, cu mâinile mele, creez toate sunetele cu mâinile şi picioarele mele, nu-mi plac efectele, pedalele...

Liviu Zamora - Am fost uimit când am văzut că ai creat (doar) acustic efectele de chitară!

Bob Brozman - Da wah wah şi altele, este doar fizică, ce este pedala wah wah, un buton, iar sunetul se schimbă...pe o coardă de chitară, eu nu am o pedală, totul vine din porţiunea ultimilor milimetri, aşa că îmi iau pana şi o mişc pe acea porţiune şi tot pe această porţiune pot schimba înălţimea notei...depinzând de cum am atins coarda...este minunat să descoperi că orice lucru din natură este subdivizat, este infinit recursiv, fără ai putea atinge marginile!

Liviu Zamora - Dumneavoastră sunteţi chiar un ambasador al muzicii!

Bob Brozman - Da, într-un anumit sens, pe de o parte pentru că iubesc muzica foarte mult şi totodată pentru că stramoşii mei muzicali mi-au dat foarte mult iar acum am 58 de ani şi a venit momentul să înapoiez şi eu ceva, iar când îi văd pe tineri de azi înţeleg că este mai greu acum să trăieşti decât era pe vremea mea, este mai greu să-ţi găseşti drumul iar când ai un microfon în mână ai o răspundere.

Nu cred că e un lucru drăgut să tot zici ''sunteţi cu toţii o.k. şi alright'' pentru că nu toţi sunt ''alright'', lumea are probleme, şi într-un mod lucrurile pe care le fac pe scenă sunt o combinaţie de antropologie, umor şi un pic de ‘terorism''.

Liviu Zamora - Spuneaţi că blues-ul este precum un ziar?

Bob Brozman - Un ziar pentru oamenii ce nu pot citi..

Liviu Zamora - Credeţi că este nevoie de el în vremurile actuale?

Bob Brozman - În America sunt 20% din oameni ce nu pot citi şi scrie iar în regiunile defavorizate este chiar mai mult...

Liviu Zamora - Aţi pus politica în blues!

Bob Brozman - Blues-ul a avut din totdeauna de-a face cu politica, nu este o poveste despre băutura şi sex...câteodată sunt disfuncţionalităţi precum vezi pe cineva cântând blues, iar versurile sunt triste dar el zâmbeşte ca să binedispună auditoriul, pentru mine asta n-are nici un sens, eu nu pot cânta ceva ce nu am trăit, când interpretez blues-ul vechi caut cuvintele care sunt adecvate trăilor autentice ale oamenilor, versurile vechi, evocative care descriu sentimentele oamenilor...pentru mine, a cânta este scuza pentru a putea plânge în public, iar unui tip dur nu-i este ruşine să plângă, eu sunt din New York...am fost în Djibouti, în Madacascar, în Rwanda, am fost în 65 de ţări iar oamenii din America mă întrebă: ''ai fost în Rwanda şi nu ţi-a fost frică?'' ''Eu sunt din New York, le răspund, iar dacă eşti prost poţi muri oriunde, alţii mi-au spus: fii precaut în Bucureşti, sunt din N.Y. nu are de ce să-mi fie frică, sunt cu ochii în patru...!

Liviu Zamora - Unde este cel mai frumos loc din lume după părerea ta?

Bob Brozman - În Brozmanastan care are 1 ha, asta-i republica mea unde îmi lucrez pământul şi mă simt foarte bine, dar dacă iei globul şi-l roteşti, cel mai depărtat loc de nordul Californiei este în Madagascar, sau Reunion, un loc ce nu a fost populat, apoi francezii au adus sclavi din Africa cât şi din India iar astăzi din puct de vedere muzical este foarte interesant căci avem africanii cu ritmul şi sincopele de 2/3 şi 2/4 iar indienii au venit cu ritmul lor întors iar acest loc este singurul unde cele două idei se întâlnesc, este o muzică unică ,avem şi acordeon şi percuţie iar mâncarea este nemaipomenită şi este cel mai puţin afectat loc de rasism în care am fost.

Sunt toate culorile acolo iar oamenii se înteleg bine şi când am ajuns am zis: ''ăsta-i cel mai depărtat loc de casa mea, nu am unde să mă mai duc''.

Sunt foarte norocos că îmi pot câştiga existenţa văzând lumea ,învăţând limbi străine şi cântând, ştiu că nu trebuie să vorbesc româneşte când sunt pe scenă dar tare aş vrea, dacă s-ar putea să iau o pastilă şi să ştiu toate limbile , pentru mine principala responsabilitate este să vă acord respectul meu, bunica mea este din Odessa iar bunicul din Slovacia, aşa că Europa de Est bate prin sângele meu..am simţit asta din primul moment când am ajuns aici...

Voi reveni aici în a doua parte a lunii iunie, în Bucuresti, în Constanţa, iar Hanno Hoffer de la Nightlosers îmi va aranja cât mai multe concerte în acest răstimp.

Liviu Zamora - În cluburi?

Bob Brozman - Nu am preferinţe, voi fi fericit să cânt oriunde!

Liviu Zamora - Şi acum ultima întrebare, un sfat pentru tinerii muzicieni...

Bob Brozman-Primul lucru pe care vreau să îl spun, este important să vă reamintiţi că blues-ul a fost inventat de oameni ce nu aveau o educaţie muzicală, aşa că este foarte usor şi foarte practic şi nu este dificil pentru că porneşte de la niste idei foarte simple iar răspunderea ta e să iei aceste idei şi să le foloseşti într-un mod creativ, muzica este un mod de a afla dacă esti un tip interesant sau unul plictisitor.

Eu nu cred în talent, cred în dorinţă, aş fi dorit să fiu un pictor bun dar nu am vrut destul de mult pentru că uite sunt un pictor slab, dar am vrut să cânt.

A durat 5.000 de ani să învăţăm muzică iar tu ai de trăit 80-90 de ani, aşa că nu te stresa...tratează cu blândeţe muzicianul din tine, ca pe un prieten, fii bun cu el...
şi nu repeta ci explorează.