Mai aproape de Dumnezeu

Aproape toate potecile care pornesc din Defileul Oltului spre culmile masivului Cozia se încrucişează într-o poiană ca o gură de rai, în mijlocul careia se află o mănăstire foarte puţin prezentată în ghidurile turistice. Este vorba despre un lăcaş monahal care şi-a luat numele de la stânile oierilor, iar sihaştrii Meletie, Neofit, şi alţi fraţi întru pustnicie chiar aşa i-au zis: mânăstirea Stânişoara.

Deşi e vechi precum Cozia lui Mircea cel Bătrân, schitul Stânişoara a devenit mânăstire după anul 1800, când doi călugări-sârbul Sava şi românul Teodosie, au rămas aici şi, împreună cu episcopul Iosif al Argeşului au zidit o biserică nouă în locul celei de lemn.

Amatorii de drumeţii pe potecile masivului Cozia vor fi cu siguranţă impresionaţi nu atât de construcţiile monahale cu iz medieval, cât mai ales de valorile adunate în mănăstire. Aici se păstrează câteva icoane vechi aduse de Sava şi Teodosie tocmai de la Muntele Athos. Apoi, cărţi de rugăciune şi documente rare, iar în incinta bisericii mari tronează un policandru despre care călugării spun că ar fi o danie din partea voievodului Neagoe Basarab, pe vremea când ctitorea Mânăstirea de la Curtea de Argeş.