Cochetărie urbană

Poziţionat între trei scurgeri de apă : Campinita, Doftana şi Prahova, oraşul Câmpina este cea mai cochetă aşezare urbană prahoveană.

E cunoscut ca ”oraşul cu cele mai multe zile însorite din an si cu cei mai mulţi intelectuali la mia de locuitori”, iar eu completez : e orasul cu cei mai multi milionari prezenţi in “Top 500”.

Câmpina este oraşul recordurilor. Aici s-a construit intre 1895 – 1897 prima rafinărie din ţară “Steaua Româna”( cea mai mare din Europa la acea vreme). Aici, in premieră mondială, s-a construit in anul 1897 o hidrocetrală, curentul produs fiind folosit pentru săparea sondelor, iar in 1902 câmpinenii aveau deja apă la robinet. In anul 1857 avea ştrand cu băi minerale, restaurant cu orchestră si parc de 2,5 hectare cu foişor si fanfară.

Aici s-a retras Bogdan Petriceicu Hasdeu să scrie si să ridice în memoria fiicei sale, Iulia, un castel (pe care il puteti vizita oricând) si Nicolae Grigorescu să picteze soarele câmpinean. Casa devenită muzeu vă aşteaptă să-i treceţi pragul pentru a intra în lumea culorilor.

In amintirea acelor vremuri, dintr-o mândrie locală nerostită , dar pe care o simti la fiecare pas, câmpinenii păstrează acea atmosferă specială. Nimic din acest oraş nu zgârie retina trecătorului. Totul este echilibrat estetic. Vilele noi nu au invadat ostentativ nici centrul si nici cartierele vechi, asezate, cu case boieresti. S-au grupat separat. Pe stanga, cum intri dinspre Ploiesti, e orasul vechi cu urme de istorie si cultură. Pe dreapta, sunt vile superbe, unele cu arhitectură futuristă, amprentate de bunăstarea celor din Top 500. Nimeni nu a îndrăznit să tulbure acest echilibru. Oamenii respectă regula bunului simţ, statornicită în peste 500 de ani de existenţă.

Nu spun că totul e perfect. Nu susţin că nimic nu mai trebuie făcut ( chiar s-a lansat în această perioadă un concurs de proiecte pentru modernizarea si reconfigurarea centrului la care câmpinenii au rolul cel mai important : să decidă prin vot). Sunt multe de rezolvat ca in orice oraş din România, dar la Câmpina cel mai important lucru este ca nimic să nu-i tulbure cochetăria, acel inefabil “un nu ştiu ce si un nu ştiu cum” care îl face să fie un altfel de oraş.