Care mai de care - 17 septembrie 2011
Uneori sticla este mai importantă decât conținutul
17 Septembrie 2011, 15:12
Ați putea crede că tot ce contează la o sticlă de țuică e calitatea și tăria lichidului pe care îl conține. Ei bine, ardeleanul Emil Roșca a avut altă idee: la el, sticla în sine e cea care dă valoare conținutului, pentru că nu vorbim de un recipient banal, ci de sticle în care omul a construit miniaturi care mai de care: ba o fântână ca prin satul lui, ba o gură de mină, dar mai ales portretul lui Avram Iancu, eroul cel mai iubit prin Ardeal. Un reportaj de Ilie Pintea.
Chiar dacă au trecut mai bine de șase decenii de la cel de-al II-lea Război Mondial, pentru mulți amintirile au rămas încă vii. Cei care au fost pe front nu au putut uita momentele de glorie sau de groază pe care le-au trăit acolo. Veteranii de război obișnuiesc să povestească întâmplările copiilor, nepoților, strănepoților. Câțiva veterani se întâlnesc cu regularitate la Muzeul Militar. Sunt veteranii care au înființat Asociația “Tradiția Cavaleriei”. Vin cu trenul, indiferent de anotimp, din diferite colțuri ale țării, pentru a se revedea și pentru a povesti istoria trăită. Laura Bădiță a asistat la o astfel de întâlnire emoționantă.
Multe sărbători şi prea multă băutură. Aceasta este părerea lui Hu Qiufeng, un chinez stabilit de mai bine de 15 ani în România, la Movileni, în judeţul Iaşi. Acolo l-a întâlnit Ștefan Daraban. Citiți povestea domnului Hu, aici.
V-ati întrebat vreodată, atunci când zburați de avionul, de cine depinde siguranța zborului dvs? Pe lângă piloți, un rol important îl au controlorii de trafic aerian, pe care Liliana Nicolae i-a numit “oamenii din turn”. E o meserie rară, doar în jur de 500 în toată țara. Poate și pentru că, potrivit unor studii, ar fi cea mai stresanta meserie, urmată în top de cea de chirurg și de psihiatru. Ascultați un reportaj realizat în turnul de control aerian al aeroportului internațional Henri Coandă.
Din Lodra, corespondentul nostru Dan Vasiliu care, în treacăt fie spus, este mare iubitor de teatru, ne oferă acum imagini sonore de la o altfel de piesă, dintr-un altfel de teatru.
Corespondenta noastră la Paris ne propune un subiect pe cât de special, pe-atât de interesant, mișcarea Furry: atracția pentru animalele imaginare, mitologice, antropomorfe; atracția pentru animalele care posedă caracteristici umane; folosirea unui vocabular specific, portul hainelor specifice, un stil de viață specific. „Furry” sunt creaturi care au depășit granița dintre om și animal combinând esența celor două stadii. Proiectul fotografic este rezultatul unei documentări de nouă luni în mijlocul „furs"-ilor din Franța, România, Germania, Olanda și Marea Britanie. Despre toate acestea în interviul realizat de Roxana Vasile cu tânăra fotografă Carmen Dobre, autoarea expoziției găzduite de Institutul Cultural Român de la Paris.
Aștept opiniile voastre pe facebook.com/vspirache.