Radio România la 81 de ani

Radioului public din România a împlinit duminică, 1 noiembrie, 81 de ani.

Invitată în cadrul emisiunii "Iarba verde de acasă", directorul general al Societăţii Române de Radio, Maria Ţoghină, a fost întrebată cum se simte, după un mandat de peste 4 ani, la conducerea acestei instituţii.

Sinteza declaraţiilor:

"Cel mai important lucru pe care l-am demarat în acest mandat şi care va fi marcat de generaţiile viitoare este cel al iniţierii demersurilor pentru salvarea Fonotecii de aur."

"Vrem să introducem în patrimoniul universal ceea ce radioul public deţine prin calitatea pe care o are, de deţinător al unor valori inestimabile, create nu doar de radioul public, create de naţiunea română din 1928 încoace."

"Mi-am dorit consolidarea radioului public ca o instituţie care să dea garanţii de echilibru, echidistanţă şi imparţialitate, care să aducă în casele oamenilor veşti bune şi veşti mai puţin bune, dar aşa cum sunt ele, dintr-o Românie pe care noi o construim astăzi."

"Coloana vertebrală a acestei instituţii este cea care asigură respectul ascultătorilor şi respectul celor cu care noi relaţionăm instituţional."

"Au fost momente în care a trebuit să sancţionez, au fost momente în care a trebuit să laud, dar am evitat "să cumpăr" angajaţii instituţiei."

"Atunci când am preluat mandatul, Radio România Actualităţi se afla în declin de audienţă."

"Este o schimbare de optică la nivelul tuturor posturilor instituţiei şi sondajele de audienţă din ultimii ani au arătat redresarea audienţei Radio România per ansamblu, ca şi corporaţie."

"Poate că ceea ce am comunicat noi cel mai greu a fost conştientizarea faptului că Radio România nu înseamnă doar Radio România Actualităţi, ci că avem o paletă întregă de posturi de radio, care toate înseamnă Radio România."

"Am decis ca următoarele angajări la Camera Ştirilor să se facă numai pe baza unor competenţe pe platforme multimedia foarte bine dezvoltate."

"În continuare cred că Radio România, ca şi corporaţie, ar mai avea nevoie de cel puţin două lanţuri de frecvenţe în FM la nivel naţional."

"Din punctul meu de vedere, este necesară o modificare a Legii audiovizualului."

Audio: Interviul integral cu directorul general al Societăţii Române de Radiodifuziune, Maria Ţoghină.

Interviul Integral

Maria Ţoghină: Mărturisesc că mă simt ca în prima zi, emoţionată. E adevărat că mai înţeleaptă decât acum patru ani şi patru luni, iată, o cifră de patru care se repetă. Este un moment în care în mod firesc, fac un bilanţ, pentru că mandatul de patru ani e al Consiliului de Administraţie din care fac parte, a expirat în vară, dar Parlamentul României, în unanimitate, a aprobat, în premieră, prelungirea mandatului conducerii unei instituţii publice. Este un moment, firesc, de bilanţ, atunci când aniversezi 81 de ani de activitate, un moment care pentru mine este emoţionant şi din perspectiva faptului că nu cred că cea mai mare contribuţie a mea la binele acestei instituţii stă în poziţia pe care o ocup, ci la faptul că aparţin acestei instituţii. Cred că de fapt aceasta este contribuţia mea la dezvoltarea radioului public, faptul că din 1990 sunt angajată a acestei instituţii, că viaţa mea s-a împletit cu radioul public şi tocmai de aceea aceşti patru ani şi patru luni au fost o provocare extraordinară şi o imensă responsabilitate. Este emoţionant să priveşti în urmă şi să spui, poate, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră cândva: am fost onorată să servesc această instituţie, care la rândul ei m-a ajutat să devin om.

Realizator: Tinereţea a fost un atu?

Maria Ţoghină: Da, probabil că a fost cel mai mare atu al meu, tinereţea, impredictibilitatea numirii mele, iarăşi, a fost un atu, mi-a permis să preiau conducerea instituţiei fără prejudecăţi, fără sacrificii făcute pentru a ajunge în această poziţie, această decizie impredictibilă a Parlamentului României a dat libertatea de mişcare în a gestiona treburile instituţiei, cu bună credinţă, în interesul ascultătorului şi în interesul acestei instituţii. Eu am fost norocoasă, pentru că am avut consilieri înţelepţi, mai vârstnici decât mine şi am dublat înţelepciunea lor cu tinereţea şi elanul meu, specific vârstei, dorinţa de a face bine şi toate aceste lucruri au dus la consolidarea radioului public în ceea ce priveşte percepţia opiniei publice.

Realizator: Urcuşul pe scara ierarhică înseamnă foarte multe obligaţii şi totdeauna când discut cu o doamnă care a avut această şansă, pe care însă şi-a şi însuşit-o şi a încercat să facă din întâmplare un real succes, totdeauna, ziceam, mă întreb, doamna este şi mamă, este şi soţie. Cum se împacă sau cum v-aţi descurcat între cele două funcţii, nu ştiu, una mai importantă decât alta?

Maria Ţoghină: Este adevărat, cred că cele două părţi ale vieţii personale pe care le aminteaţi mai devreme ţin de vocaţie şi de cod genetic, ţin mai puţin de partea de funcţie publică, au fost mai probabil cele mai vitregite în această perioadă. Dacă mă întrebaţi pe mine, probabil că le-aş putea număra în ore de nesomn, în clipe în care am fost departe de familie. N-am ajuns să fac acest bilanţ şi nici nu vreau să-l fac, pentru că eu cred că a meritat să fac acest sacrificiu. Am încercat ca puţinele minute pe care le-am petrecut împreună cu familia mea să fie minute de calitate, pentru că dacă stai acasă şi îţi ignori familia, nu înseamnă că eşti împreună cu ei.

Realizator: Domnişoara Ţoghină, în vârstă de numai cinci ani - La mulţi ani! - va alege sau vă gândiţi să-i îndreptaţi paşii tot pe cărările media?

Maria Ţoghină: Când avea trei ani mi-a spus, într-o dimineaţă: 'Mama, eu ştiu unde o să mă duc când o să fiu mare!'" şi am întrebat-o: "Unde vrei să te duci când o să fii mare?". "La România Actualităţi". "De ce, mami?". "Pentru că mi se pare că este atâta distracţie acolo!". Iată deci că fetiţele au o percepţie specială asupra fenomenului media, văd lucrurile altfel decât cum le vedem noi. Noi, câteodată, le privim cu seriozitate şi uităm să vedem şi partea frumoasă a lucrurilor. Ea, de fapt, cred că a văzut în cuvântul distracţie exprimarea acelei stări de bine pe care o avem noi, cei care lucrăm la radioul public, pentru că noi ştim că în spatele fiecărui zâmbet de la microfon se ascunde foarte multă muncă. Acum, pentru că a împlinit cinci ani, i-am făcut un bilanţ şi am întrebat-o ce ar vrea să se facă atunci când va fi mare. Şi pentru că este un copil care aparţine lumii globale, mi-a spus că în timpul săptămânii vrea să fie medic veterinar, pentru că iubeşte animalele, sâmbăta şi duminica medic pediatru, pentru că îi plac copiii, iar în timpul liber balerină. Probabil că destinul va alege un cu totul alt drum decât cel pe care şi-l închipuia atunci când avea trei ani, decât cel pe care şi-l închipuie acum, când are cinci ani. Voi fi alături de ea, indiferent de decizie. Mi-ar plăcea să cred că va fi un nume al jurnalismului public, dacă îşi va dori acest lucru, după cum mi-aş dori să am o fetiţă medic veterinar, care să ajute animalele şi care să ajute la o lume mai bună pentru cei care nu pot să-şi exprime durerile.

Realizator: Aţi pronunţat cuvântul destin, mă gândeam la destinul radioului românesc, acum, după 321 de anotimpuri pe care le-a parcurs. M-am uitat într-o istorie a Radioului, scrisă cam în grabă, dar există o istorie a Radioului şi am constatat ce mari personalităţi - cred că m-am exprimat greşit, n-a fost o mare personalitate care să nu-i păşească pragul! Acum, după cei patru ani şi patru luni pe care i-aţi petrecut la conducerea Radioului, acum după ce, din 1990, sunteţi membrul acestei mari familii, ce credeţi că aţi reuşit în mod deosebit să faceţi?

Maria Ţoghină: Poate că cel mai important lucru pe care l-am demarat în acest mandat şi care va fi marcat de generaţiile viitoare este cel al iniţierii demersurilor pentru salvarea Fonotecii de aur. Chiar astăzi, de la ora 11:00, vă invit pe dvs., ascultătorii noştri, vă invit pe dvs. pentru că aţi fost alături de radioul public şi pentru că mare parte din emisiunile dvs. fac parte din Fonoteca noastră de aur, vă invit la ora 11:00 la Centrul de presă al SRR pentru a asista împreună la digitalizarea primului document din Fonoteca de aur. Noi numim Fonotecă de aur acele piese muzicale, acele interviuri vorbite, tot ceea ce face parte din identitatea noastră naţională, care reprezintă o valoare inestimabilă. Avem acolo Iorga, Maria Tănase, Stroe şi Vasilache, avem Nichita Stănescu, avem absolut tot ceea ce ţine de istoria recentă a României în imagini sonore şi - de ce nu? - în imagini tipărite şi în documente, în manuscrise scrise şi semnături olografe, pentru că la începuturile radioului nu puteam să consemnăm totul pe bandă şi atunci fiecare dintre aceşti mari oameni care au venit la microfonul radioului public au lăsat documentele, manuscrisele în fonoteca SRR. Vrem să redăm aceste valori publicului larg. Ne-am dori să le conectăm cu bibliotecile virtuale naţionale şi biblioteca virtuală europeană, vrem să introducem în patrimoniul universal ceea ce radioul public deţine prin calitatea pe care o are, de deţinător al unor valori inestimabile, create nu doar de radioul public, create de naţiunea română din 1928 încoace.

Realizator: Ar fi mândri înaintaşii să ştie - dar poate că de acolo de unde sunt ei ne şi ascultă - că ceea ce au muncit ei, ceea ce au lăsat posterităţii se menţine mai departe, în pofida vieţii benzii de magnetofon, care este una mai limitată.

Maria Ţoghină: E perisabilă în timp.

Realizator: În zilele noastre, iarăşi, radioul public românesc a reuşit, după opinia mea şi nu numai a mea - am mărturii în scrisorile, în telefoanele, în prietenii mei din toată ţara pe care îi cunosc -, radioul public a reuşit să aibă coloană vertebrală, ceea ce în media este o performanţă foarte greu de atins. Aţi urmărit acest lucru, aţi sancţionat orice abatere de la statutul de instituţie publică?

Maria Ţoghină: Cred că mi-aş fi făcut de ruşine colegii mai vârstnici, care m-au învăţat meserie la Radio România, dacă nu aş fi urmărit menţinerea coloanei vertebrale a radioului public. Poate că a fost cel mai important lucru pe care mi l-am propus atunci când am preluat instituţia. Mi-am dorit consolidarea radioului public ca o instituţie care să dea garanţii de echilibru, echidistanţă şi imparţialitate, care să aducă în casele oamenilor veşti bune şi veşti mai puţin bune, dar aşa cum sunt ele, dintr-o Românie pe care noi o construim astăzi. Cred că am reuşit acest lucru. Nu a fost uşor, dar nici nu cred că, indiferent cine ar deţine poziţia de vârf în această instituţie, nu cred că ar avea voie să abdice de la acest lucru. Coloana vertebrală a acestei instituţii este cea care asigură respectul ascultătorilor şi respectul celor cu care noi relaţionăm instituţional. Dacă ne pierdem credibilitatea, atunci ascultătorii ne vor sancţiona, ne vom pierde audienţa şi, de fapt, nu vom mai avea o raţiune de a exista. Cred că e una dintre importantele moşteniri pe care noi, cei din generaţia tânără le-am primit de la colegii noştri mai vârstnici. Iar pentru mine a fost o datorie de onoare să lucrez zi de zi pentru întărirea acestei coloane vertebrale. Au fost momente în care a trebuit să sancţionez, au fost momente în care a trebuit să laud, dar am evitat "să cumpăr" angajaţii instituţiei.

Realizator: Am câteva sute de prieteni, pe care îi ghicesc acum în faţa aparatelor de radio, şi care-şi spun, fără îndoială, să vezi că asta nu o întreabă. Ei, uite că am să vă întreb: au fost presiuni asupra dvs vreodată? Nu întreb din partea cui şi cum.

Maria Ţoghină: E un răspuns extrem de simplu: dacă au fost, nu le-am simţit decât eu.

Realizator : Emblema instituţiei publice de radio este totuşi - să mă ierte ceilalţi colegi, voi reveni şi la ei - Radio România Actualităţi. Este locul unde nu se dă numai ora exactă, ci - aş zice - ora exactă a vieţii politice, sociale, culturale din România. Bate un suflu nou pe undele acestui post de radio şi m-am întrebat dintotdeauna cum s-a reuşit, pentru că tradiţia e tradiţie şi noi suntem ancoraţi puternic, orice am vrea, prin genele noastre în tradiţie şi totuşi bate un vânt de primăvară, cum se zice.

Maria Ţoghină: Nu a fost simplu. Am lucrat cu paşi mărunţi, foarte determinaţi pentru a întineri Radio România Actualităţi. Atunci când am preluat mandatul, Radio România Actualităţi se afla în declin de audienţă. Aveam un radio, care aparţinea mai mult trecutului, gândeam cu toţii în jumătăţi de oră sau oră, care erau proprietatea unui jurnalist. Ne întrebam foarte rar ce şi-ar dori ascultătorul să urmărească la postul public de radio şi credeam că dacă difuzăm muzica ce ne place nouă, ascultătorul este obligat să o asculte. A trebuit să realizăm o schimbare de optică şi nu aş spune că doar la nivelul Radio România Actualităţi. Este o schimbare de optică la nivelul tuturor posturilor instituţiei şi sondajele de audienţă din ultimii ani au arătat redresarea audienţei Radio România per ansamblu, ca şi corporaţie. A trebuit să ne schimbăm această optică, să înţelegem că nu avem proprietatea niciunui minut din emisia postului public de radio, să înţelegem că noi suntem servitorii ascultătorilor noştri şi folosesc cuvântul servitor în sensul pozitiv al acestu cuvânt uitat şi demonetizat...

Realizator : Atenţie, domnilor miniştri!

Maria Ţoghină: Noi suntem, deci, servitorii publicului nostru, şi atunci am gândit schimbări în grile de programe, schimbări succesive, care au durat patru ani. Vântul de primăvară care suflă acum, acum îl percep ascultătorii, dar noi l-am început în urmă cu patru ani şi patru luni, prin schimbări foarte mici în structurile de programe, inclusiv prin decizia ca Antena Satelor să devină post naţional, pentru că şi acolo a bătut un vânt de schimbare şi, nu întâmplător, din ce în ce mai multe personalităţi ale vieţii publice devin ascultători constanţi ai Antenei Satelor sau ai Radio Bucureşti şi deja îmi spun "domnule, nu mai ştiu ce să aleg, pentru că ambele sună foarte bine". Ofertele sunt atrăgătoare în egală măsură şi pentru orăşean şi pentru sătean.

Realizator : Da, e foarte complicat, gusturile sunt foarte diverse, nu le putem discuta, dar e foarte complicat, ziceam, de menţinut un echilibru, pentru că a întinerit postul, dar să nu uităm câteva - câteva milioane de ascultători sunt totuşi la vârsta la care era postul acum câţiva ani. Cum se realizează acest echilibru, pentru că, de pildă, şi vreau să vă mai spun un lucru: sunt mulţi dintre cei care ne scriu, ne spun când au prilejul şi ne reproşează cumva, de pildă, că muzica românească nu este prezentată cât ar trebui, că romanţa a dispărut complet din programele radioului, alte radiouri vecine au ore întregi şi televiziuni, că nu există un program constant sau o grijă constantă în programe pentru cei vârstnici, fiindcă totuşi trebuie să avem grijă şi de ei, pentru că ei, poate instituţia va continua să existe şi se va îmbogăţi, dar poate că ei nu vor mai exista.

Maria Ţoghină: Toate aceste lucruri ne preocupă. Tocmai de aceea am încercat să dezvoltăm Antena Satelor ca post naţional, pentru ca iubitorii de muzică populară adevărată să asculte Antena Satelor şi să asculte acolo ceea ce îşi doresc. Avem Radio România Cultural şi Radio România Muzical. Iubitorii de romanţe pot găsi acolo oferta radioului public. Avem Radio România Actualităţi, care este un post cu o dinamicã, pe care noi am vedea-o adaptată evoluţiilor din România de azi, cu muzică de calitate, cu mai puţine romanţe, cu mai puţină muzică populară, dar un radio al vieţii actuale din România, în care răspundem nevoilor şi generaţiei vârstnice, dar şi generaţiei mature, care lucrează în România de astăzi, pentru că şi pentru ei trebuie să oferim programe. Încercăm întotdeauna să avem un balans, un echilibru între a servi generaţia vârstnică, seniorii acestei ţări şi generaţia matură, care are la rândul ei, nevoie de informaţie într-un anumit ritm, care îşi doreşte o anumită muzică. Sigur că este foarte greu să pui totul într-o singură pălărie. E ca şi cum am vrea să facem un meniu pentru o masă de prânz la care avem invitaţi şi punem la un loc toate ingredientele. Când o să răsturnăm pălăria, vom vedea că musafirii noştri nu vor mai avea ce să mănânce. Trebuie să facem un pic ordine şi să abordăm lucrurile aşa cum facem şi acasă: să ştim ce vrem şi unde găsim ceea ce ne dorim. Poate că ceea ce am comunicat noi cel mai greu a fost conştientizarea faptului că Radio România nu înseamnă doar Radio România Actualităţi, ci că avem o paletă întregă de posturi de radio, care toate înseamnă Radio România şi că nu trebuie să sufocăm Radio România Actualităţi, încercând să băgăm acolo, ca în această pălărie, şi ouă, şi ulei, ouăle, dacă se poate în coajă, şi ulei, şi muştar şi nu ştiu ce alte ingrediente, să agităm puţin pălăria şi să spunem "iată, a ieşit salată de boeuf". Nu o să iasă.

Realizator: Am vorbit despre Radio România Actualităţi, am amintit în treacăt şi despre Antena Satelor, acum, la vârsta maturităţii, cred că deja a făcut, face 18 ani pe 25 decembrie. Haideţi să vorbim în ansamblu despre Radio, pentru că odată, cândva, era o problemă până unde ne auzim. Iată că acum ne auzim în toată lumea.

Maria Ţoghină: Aşa este, pentru că inclusiv Antena Satelor are emisie pe internet, toate posturile noastre regionale, toate posturile naţionale au emisie pe internet, avem streaminguri audio, un streaming special de muzică populară, un streaming de muzică de operă, un streaming de muzică simfonică. Încercăm să diversificăm oferta noastră şi să servim publicul aşa cum ştim noi mai bine, pe o platformă multimedia, pentru că Radioul, în urma acestei explozii tehnologice cu care ne confruntăm, capătă şi o dimensiune vizuală, pe care nu o puteam anticipa, şi o dimensiune de scriere pe internet pe care nu o puteam anticipa. Sunt forme de exprimare jurnalistică şi probabil că noi va trebui să regândim competenţele pe care tinerii jurnalişti care doresc să vină la radioul public trebuie să le aibă pentru a deveni angajaţii noştri. Vorbeam recent cu colega mea care este redactor şef adjunct la Camera Ştirilor şi deja am decis ca următoarele angajări la Camera Ştirilor să se facă numai pe baza unor competenţe pe platforme multimedia foarte bine dezvoltate. Nu ne mai permitem să angajăm un jurnalist care doar vorbeşte frumos.

Realizator: Vorbeam de multimedia. Există şi un program, la început de drum, e adevărat, dar de mare succes, un program pentru cei mici, pentru prichindei.

Maria Ţoghină: Îi uitam tocmai pe ei, deşi, prin fiica mea, ar trebui totuşi să fiu cât mai aproape de ei. Este vorba de Kids Radio, care astăzi aniversează, 1 noiembrie, aniversează un an de existenţă. Este oferta noastră pentru copii şi pentru părinţi, pentru că noi credem că aceşti copii vor fi ascultătorii radioului public numai în măsura în care radioul public îi însoţeşte de la cele mai fragede vârste. Dorim să le oferim posibilitatea de a lucra pe internet, într-un mediu sigur, ghidat de valorile radioului public, dorim să îi avem ca public al nostru atunci când ei vor fi adulţi, să asculte Radio România Actualităţi, să asculte Antena Satelor, să asculte radiourile regionale, dar până atunci, ne jucăm împreună pe internet, la Kids Radio, acolo unde emisiunile sunt realizate de copii, sub supravegherea realizatorilor radioului public.

Realizator: E foarte interesant şi mă mai gândeam acum, dumneavoastră aţi spus, că există şi un alt radio, care e în afara clãdirii Radioului central, aţi spus despre reţeaua radiourilor regionale. Mărturisesc că urmăresc cu atenţie evoluţia acestora şi iarăşi m-am bucurat că proiectul acela de extindere continuă şi că apropierea de ascultători continuă. Agenda noastrã invizibilă, dar de neînlocuit, care este radioul, vine chiar la ascultători, vine chiar acolo, acasă, pe strada lui, dacă se poate.

Maria Ţoghină: Această reţea a studiourilor regionale, precum şi Antena Satelor, sunt creaţia dumneavoastră. Eraţi director adjunct al radioului public atunci când aţi conceput aceste proiecte şi vă mărturisesc că pentru mine este, ca şi pentru alţi colegi ai mei, o datorie de onoare a menţine ceea ce aţi construit, iar în măsura în care avem resurse, să şi dezvoltãm. Cel mai trist lucru ar fi o decizie de restrângere, pentru că avem o experienţă recentă, când secţii de la Radio România Internaţional au fost închise, pe care ni le-am redori redeschise, dar am pierdut specialiştii, am pierdut spaţiile de emisie şi iată că am înţeles cu toţii greşit ceea ce înseamnă economia de piaţă, ceea ce înseamnă eficienţă, pentru că eu nu cred că economie de piaţă şi eficienţă înseamnă să distrugi ceea ce ai construit în 80 de ani. Probabil că cea mai mare provocare pentru un manager este ca în situaţii de constrângere economică, în situaţii de criză economică să ştie cum să se descurce, astfel încât nimic din ceea ce au construit cei de dinaintea ta să nu moară.

Realizator: Astăzi, radioul public nu mai este singur în România, ba aş zice că este în competiţie cu un cor destul de puternic de radiouri private, dar asta a creat şi o concurenţă în ceea ce priveşte alocarea mijloacelor, în primul rând mă refer la frecvenţe. Din acest punct de vedere, frecvenţele, care sunt un bun naţional - puţini ştiu că frecvenţele ne aparţin nouă, tuturor şi că ele trebuie gospodărite în aşa fel încât să mulţumim toţi oamenii, toate gusturile, toate seminţiile ş.a.m.d. - din acest punct de vedere, sunteţi mulţumită cu zestrea pe care o are în acest moment, prin lege, SRR?

Maria Ţoghină: Sincer, nu. În continuare cred că Radio România, ca şi corporaţie, ar mai avea nevoie de cel puţin două lanţuri de frecvenţe în FM la nivel naţional. Mi-aş dori ca pe aceste două lanţuri în FM să putem să construim, pe de o parte, o ofertă în FM a Antenei Satelor, pentru că recepţia în undă medie este una deficitară în ceea ce priveşte calitatea sunetului...

Realizator: Cu atât mai mare e meritul celor care realizeazã programe acolo.

Maria Ţoghină: Da, şi cu atât mai mare meritul celor care, realizând programe acolo, fac performanţă şi fac audienţă...

Realizator: Absolut.

Maria Ţoghină:... pentru că nimeni nu stă să asculte, dacă nu oferi calitate în conţinutul programelor, în condiţiile unei recepţii deficitare. De asemenea, mi-aş dori să mai avem un lanţ în FM pentru un post de radio de informaţii şi, desigur, cred că ceea ce ne lipseşte în momentul de faţă, dar lucrăm la nivelul managementului executiv, credem în ideea unui post de radio pentru minorităţile etnice din România, un post de radio în care să asigurăm exprimarea identităţii fiecărei minorităţi etnice şi identităţii naţionale, în egală măsură, pe o contrucţie specială, un post de radio prin care să facem auzită vocea minorităţilor naţionale la nivel naţional, astfel încât oriunde s-ar afla, ei să poată să aibă acces la tradiţiile, valorile, muzica, tot ceea ce face parte din identitatea fiecăruia. Este un proiect, ca şi celelalte două - Antena Satelor în FM sau postul de radio de informaţii -, sunt toate trei proiecte realizabile, cu un pic de organizare, cu un pic de bunăvoinţă. Resursele pe care le solicităm nu sunt foarte mari. Noi suntem dispuşi să încercăm să demarăm aceste lucruri cu resurse interne. Rămâne însă problema frecvenţelor, care nu ţine de SRR. De exemplu, pentru Antena Satelor, dacă s-ar identifica un lanţ de frecvenţe în FM, costurile nu ar fi foarte mari. Important este să avem acest lanţ în FM; emisia există şi putem să asigurăm emisia în FM pentru toţi românii care doresc să asculte Antena Satelor în condiţii de audiţie mai bună. Tot aşa, pentru minorităţile naţionale, noi la fiecare studio regional avem emisiuni dedicate minorităţilor naţionale; n-am face decât să punem la un loc, în format electronic, programăm pe calculator difuzarea emisiunilor. Şi, de asemenea, am făcut un calcul; de exemplu, am putea începe această idee a postului dedicat minorităţilor etnice din România prelungind emisia în AM a studiourilor regionale cu două ore, doar două ore de emisie în plus, de la ora 22:00 la ora 24:00, şi nu o să vă vină să credeţi cât înseamnă, ca şi cost, pentru bugetul statului! - reprezintă 0,5 din suma pe care anual o plătim pentru toate staţiile şi emiţătorii SRR. Deci, la toată această sumă am mai adăuga un 0,5 şi am asigura minorităţilor naţionale audiţie la nivel naţional şi ne-am îndeplini acea misiune pe care România o are faţă de UE în ceea ce priveşte reflectarea identităţii minorităţilor etnice. Vă mărturisesc că tot cu colegii noştri, nu doar colegii mei, cu colegii noştri de la Radio România Regional s-a lucrat la acest proiect, împreună cu colegii de la Redacţia Minorităţi a SRR şi sperăm cât de curând să-l vedem pus în practică.Iată că, pe situaţii de criză economică, eu, chiar dacă nu am putut să dezvolt radioul aşa cum mi-aş fi dorit, vă repet, am încercat să nu omor nimic din ceea ce au construit alţii înaintea mea şi acolo unde am putut, cu resurse limitate, am încercat să dezvolt în mod inteligent, pentru că dezvoltarea asigură şi motivarea oamenilor, care lucrează în această instituţie.

Realizator: Aţi vorbit despre resurse. După patru ani de experienţă, vă întreb: v-aţi lovit în această perioadă şi de bune, dar mai cu seamă şi de rele. Credeţi că este necesară o modificare a Legii de funcţionare a Societăţilor Române de Radiodifuziune şi Televiziune?

Maria Ţoghină: Din punctul meu de vedere, este necesară o modificare a Legii audiovizualului. Ştiţi, revin la chestiunea de anul trecut, pe care îmi amintesc că am discutat-o cu ocazia aniversării celor 80 de ani: este necesară o modificare a Legii audiovizualului în sensul ridicării interdicţiei pentru SRR care are, conform legii, dreptul de a deţine doar două frecvenţe naţionale în FM. Credem că prin introducerea televiziunii digitale, plaja de frecvenţe în sistem analogic se va elibera şi că atunci, radioul public din România trebuie să primească suficiente frecvenţe pentru a asigura dezvoltarea programelor sale. Aceasta este cred că esenţial pentru dezvoltarea SRR. Pe de altă parte, dacă revenim la Legea de funcţionare a Societăţii Române de Radiodifuziune, similară cu cea a colegilor de la televiziune, în opinia mea, legea actuală este o lege care acoperă nevoile instituţiei. Poate singurul domeniu deficitar îl reprezintă maniera în care se realizează asigurarea veniturilor instituţiei. Acolo mi-aş dori o mai bună clarificare, acolo mi-aş dori asigurarea siguranţei financiare a instituţiei, pentru că, deşi sunt foarte puţini oameni care pot spune cu mâna pe suflet că nu au ascultat niciodatã un post al SRR, sunt foarte mulţi cei care şi-ar dori să nu ne susţină financiar. Noi credem că, prin oferta pe care o facem tuturor românilor, prin calitatea programelor noastre, suntem îndreptăţiţi la susţinere publică, ea asigurând, de fapt, independenţa SRR. Am în vedere faptul că, de exemplu, taxa radio este sub nivelul din 2001. Dacă ne gândim, nu mai există în România nicio instituţie care să trăiască cu venituri mai mici decât în anul 2001. Iată, mai avem puţin şi trece un deceniu şi noi încă nu avem taxa radio la nivelul anului 2001. Atunci taxa radio era echivalentul a 3 lei. Acum, taxa radio este 2,5 lei şi pe aceia îi colectăm foarte greu. Şi aici există tentaţia omului de a nu plăti taxa radio. Eu cred că această sumă este extrem de mică, este accesibilă oricărui român, iar ea este, într-un fel sau altul, garantul serviciului public, pe care noi îl îndeplinim.



Realizator: Aminteam ceva mai înainte de Radio România Internaţional. Totdeauna, radioul a reprezentat aşa, o fereastră deschisă spre lume şi într-un anume fel ne-am făcut cunoscuţi în lumea largă şi prin munca acestor oameni, pentru români - aproape necunoscuţi, pentru că vocea lor se aude dincolo de noi, dar foarte cunoscuţi în lume. Ce se întâmplă cu Radio România Internaţional?

Maria Ţoghină: În momentul de faţă, Radio România Internaţional traversează şi el o perioadă benefică. Am făcut demersurile încă de când am preluat mandatul pentru respectarea legii noastre de funcţionare în ceea ce priveşte finanţarea Radio România Internaţional şi am avut bucuria ca, la nivelul Guvernului României să găsesc sprijin în acest sens, astfel încât, în ultimii trei ani, activitatea Radio România Internaţional a fost susţinută aproape integral de la bugetul de stat, aşa cum prevede legea noastră de funcţionare şi aşa cum este şi firesc, în conformitate cu normele europene. A doua dimensiune care asigură, în momentul de faţă, o poziţionare foarte bună a Radio România Internaţional pe plan extern este dată de faptul că s-a încheiat procesul de retehnologizare a staţiilor, a emiţătorilor cu care asigurăm ridicarea semnalului Radio România Internaţional către întreaga lume. În acest moment, există o calitate foarte bună a emisiunilor Radio România Internaţional, indiferent unde anume sunt ele recepţionate, deci am dublat efortul de asigurare a finanţării de efortul nostru în creşterea calităţii, nu numai a produsului jurnalistic. Acolo aveam un produs jurnalistic foarte bun şi îl avem în continuare, dar din nou, eram limitaţi din punct de vedere tehnologic, aşa cum se întâmplă şi cu Antena Satelor. Recepţia se făcea cu foarte mare greutate. Primim mesaje de felicitări, primim mesaje de mulţumiri din partea românilor aflaţi în afara graniţelor ţării, care ne spun că se aude cristal Radio România Internaţional în ultima perioadă. Aici, desigur că se cuvine să le mulţumim partenerilor noştri de la Radio Com, cei fără de care emisiunile postului public de radio nu ar putea fi recepţionate nicăieri, nu doar la nivel internaţional, nici măcar în ţară. Dacă Radio Com, cei care asigură ridicarea semnalului radio în eter, şi-ar închide activitatea, nici un român nu ar mai putea recepţiona programele postului public de radio. Noi credem însă că acest lucru nu se va întâmpla niciodată.

Realizator: Mă întrebam acum dacă Radioul are duşmani. Nu. Are unul singur - şi acesta este timpul, că zboară prea repede - dar nu pot în finalul discuţiei noastre să nu vă mãrturisesc satisfacţia pe care am avut-o ieri, păşind peste pragul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române "Mihail Jora", cum este cunoascută, unde m-a întâmpinat un decor într-adevăr demn de o sală de asemenea valoare şi nu pot, de asemenea, să nu mulţumesc formaţiilor muzicale radio, care de asemenea, în ultima perioadă, prin concertele pe care le susţin în faţa publicului bucureştean şi nu numai, dovedesc înalta ţinută a întregii activităţi a acestei instituţii. Este complicat cu această activitate care, nevăzută, totuşi, solicită mult, mult, foarte mult efort?

Maria Ţoghină: Dacă faci cu pasiune ceea ce ţi-ai propus să faci, dacă îţi respecţi instituţia pentru care lucrezi şi dacă iubeşti oamenii acestei instituţii, nu este deloc complicat. Am avut dovada în aceşti patru ani şi patru luni că deşi nu am avut bani la dispoziţie, deşi nimeni nu ne-a acordat nici o şansă, deşi nimeni nu-mi acorda mie personal nici o şansă, crezând cu tărie că putem face aceste lucruri, am reuşit acolo unde alţii nici nu ar fi visat că ar putea să se gândească. Acum patru ani şi patru luni, nu aş fi visat o Salã Radio renovată. Am crezut cu tărie că putem face acest lucru, am făcut demersurile an de an pentru a obţine finanţare pentru renovarea Sălii de Concerte. Nu am obosit, aşa cum am făcut demersuri pentru tot ceea ce mi-am propus. Nu am obosit şi până la urmă, am găsit şi înţelegere şi spun eu că am avut şi succes. Dar, repet, patru ani şi patru luni m-am ghidat după ideea că deţin această poziţie pentru a servi instituţia şi nu a mă servi eu de ea.

Realizator: Mai trebuie să adaug că la Societatea Publică de Radiodifuziune lucrează un corp de elită de tehnicieni, economişti, ingineri, fără de care activitatea redacţională, fără de care semnalul radio nu ar putea ajunge la dumneavoastră şi vreau să vă asigur că munca lor este una destul de complicată, pentru că totdeauna când ai bani puţini şi eşti obligat să faci multe, trebuie să fii cu adevărat gospodar.

Maria Ţoghină: Eu aş profita de acest moment, să îi invităm luni pe toţi ascultătorii care au răgaz, să viziteze Casa Radio, pentru că luni, 2 noiembrie, este Ziua Porţilor Deschise la Societatea Românã de Radiodifuziune. Îi aşteptăm pe toţi cei care vor să ne viziteze să vadă cum se realizează emisiunile Radio România.