Adrian Cioroianu: "Vocea radioului are o doză de rațiune pe care imaginea nu o are"

Adrian Soare: Astăzi, într-o zi specială, ziua radioului. Din 1928, Radioul Național Românesc a fost principalul mijloc de informare și educare și a rămas astfel printre mijloacele relevante de informare cu apariția televiziunii și explozia informațională a internetului. Radioul astăzi nu mai este radioul din 1928, când Dragomir Hurmuzescu rostea primele cuvinte în eter, iar radioul era definit un suflet nou. Suntem împreună cu istoricul Adrian Cioroianu. Bună dimineața!

Adrian Cioroianu: Bună dimineața și la mulți ani.

Vă mulțumim foarte mult că sunteți alături de noi. La mulți ani și dumneavoastră. Știu că ați avut proiecte legate de radio și știu că aveți o relație cu meseria de jurnalist, în principiu.

Adrian Cioroianu: "Era cât pe-aci să fiu jurnalist la Radio România în 1993"

Adrian Cioroianu: Oh, și era cât pe-aci să fim colegi. Pentru că una dintre primele propuneri care mi s-au făcut la nivelul anului 1993, când terminam facultatea, a fost să intru în minunata echipă a radioului. Vă dați seama că am apărut erau cei care m-au chemat, erau Paul Grigoriu, Jana Gheorghiu pentru programul care atunci era pentru tineret Radio 3. Și dacă n-aș fi rămas în universitate, să știți că eram foarte tentat, pentru că mi se pare o formă de dedicare admirabilă aceasta a radioului, plus minunata istorie pe care instituția o are și importanța și responsabilitatea pe care o ai ca om în radioul național. Așa încât, serios vorbind, era cât pe-aci să fim colegi.

Mă bucur că ați pomenit numele lui Paul Grigoriu. Mă bucur foarte tare că l-ați cunoscut. Dacă am fi fost colegi, domnule Adrian Cioroianu, dacă am început așa, ce v-ar fi plăcut să realizați? Nu știu, că poate ne mai oferiți o surpriză. Eu aș spune, ați fi făcut dezbaterea de la prânz, cea pe care o face Sorin Croitorescu. O problemă, problema asta.

Adrian Cioroianu: Da, cine știe? Cine știe, vă dați seama, nu. Astăzi mi-ar fi ușor să spun că poate m-aș fi gândit la o discuție referitoare la societate sau la istorie, dar cine știe, pentru că știți cum e, drumurile vieții sunt nebănuite și ne duc în diverse direcții, dar oricum rămân cu această nostalgie, i-aș fi cunoscut pe acești oameni, aș fi colaborat cu ei, cu la începutul anilor '90, Sebastian Sârcă, mai erau ce să mai? În fine, ani frumoși și începutul anilor '90.

Cum era radioul în 1928? O voce nouă, un suflet nou, cum descriam mai devreme, mă rog, cum descrie istoria și cum e astăzi? O voce între alte voci. Cum vedeți istoria?

"În acest an sărbătorim și 100 de ani de la prima emisiune experimentală"

Adrian Cioroianu: E adevărat, dar să știți că în toată lumea primele au fost radiourile private. Prima dată au apărut în Statele Unite posturi de radio private, iar radioul românesc e doar la vreo șase ani după BBC. BBC-ul e din 1922 ca radio național. Așa încât nu e un retard foarte mare. Asta în condițiile în care, atenție, noi în acest an sărbătorim și 100 de ani de la prima emisiune experimentală. Vorbeați de Dragomir Hurmuzescu, a fost o echipă de entuziaști care încă din 1925 au făcut emisiuni experimentale, dar sigur că nu exista Societatea Română de Radio atunci. Ea s-a creat trei ani mai târziu și din acest motiv iată că suntem adică eram total consonanți cu ce se întâmpla la nivel european ca societate națională de radio.

Domnule Adrian Cioroianu, eu spun așa, dumneavoastră să mă contraziceți. În România interbelică, dacă spuneai că radioul informează și educă, nu știu dacă suna chiar atât de extravagant, cum ar suna astăzi? Că astăzi dacă spui că...

Informare și educare: de la poezii clasice la conferințe cu marii intelectuali

Adrian Cioroianu: Nu, chiar a făcut-o. Chiar a făcut-o, în opinia mea, a făcut-o mereu. Mult mai mult decât sigur, televiziunea e și mai tânără, dar radioul mereu a avut această valență și informativă și educativă. În prima zi, în prima emisiune de radio, întâmplarea face că am citit un sumar al acelei prime zile și să știți că au fost pe lângă știri și muzică, s-au recitat și poezii din scriitorii clasici. Ceea ce nu e puțin lucru, pentru că de fapt e vorba de educație.

Într-adevăr, iar la radio au fost conferințele acelea rostite de marii intelectuali, de luminile vremii și o spun așa cum erau, de altfel și cum...

Adrian Cioroianu: Categoric. Categoric. Și au rămas și faptul că aveți în tezaur vocile atâtor oameni de cultură, oameni de știință, asta e nepieritor și e o moștenire care ne obligă și vă obligă, dar ne obligă pe noi ca societate să ducem mai departe această tradiție și sincer, eu cred că radioul o face cu onoare, cu obiectivitate, fără scandalurile de care, din păcate, televiziunile mai iau parte, dar ăsta e meritul oamenilor care sunteți acolo.

Informare, educare și credibilitate.

Septembrie 1939: legionarii confundați cu o echipă de țambalagii

Adrian Cioroianu: Și credibilitate și șansă uneori, pentru că uite, așteptând apelul dumneavoastră, mă gândeam la unul dintre cele mai ciudate episoade din viața radioului. În septembrie 1939, legionarii l-au omorât pe Armand Călinescu, prim-ministru și l-au împușcat și o echipă de legionari s-au dus la radio să anunțe. Erau îmbrăcați în hainele lor de piele negre, așa, erau sumbri la față, grăbiți, întunecați la față și portarul de la radio i-a lăsat să intre, crezând că sunt o echipă de țambalagii. Era o formație de țambal care trebuia să vină la radio, pentru că în '39 multe dintre programe, vă dați seama, erau în direct programele muzicale. Și portarul de la radio, văzându-i așa grăbiți și hotărâți, s-a gândit că e o echipă de țambalagii toți în negru care au întârziat la program și da, da, intrați, intrați, intrați. Și ei au intrat nelămuriți că se așteptau totuși, bine că nu l-au împușcat pe portar, pentru că dacă i-ar fi întrebat ceva, l-ar fi împușcat, dar săracul om i-a confundat și ei s-au dus în studio, în fine. Și au anunțat împușcarea pe care o făcuseră.

Mă gândesc...

Adrian Cioroianu: Tragicomedii. Vedeți, sunt și astfel de... Practic, radioul n-a fost ocolit de niciun eveniment mai mic sau mai mare din istoria societății românești. Toate au trecut prin radio într-o formă sau alta.

Și apropo, pentru ultima întrebare, domnule Adrian Cioroianu, un gând, mai degrabă un gând. Eu l-am auzit de la jurnaliști vechi pe care i-am găsit în radio. Din păcate, ei nu mai sunt, nici Paul nu mai este, Teoharie Coca Cosma, nici el nu mai este. Însă ei spuneau de multe ori în felul următor: Imaginează-ți cum ar fi fost decembrie '89 între revoluția transmisă la televiziune și revoluția ascultată la radio. Că vorbim astăzi și apropo și de credibilitate și de faptul că ești atacat, ești supus, ești tot timpul sub spectrul ăsta că o să difuzezi dezinformări și așa mai departe. Cum s-a întâmplat '89. Cum ar fi fost să compari o revoluție, decembrie '89 la TV și una la radio?

"Ipotetic, o revoluție transmisă la radio ar fi fost mai rațională"

Adrian Cioroianu: Da, ce să spun? Nu știu, au fost și, cum să spun, atâtea evenimente din istoria noastră au fost transmise exclusiv prin radio, de la 23 august și până la instaurarea Republicii și atâtea altele, încât noi sigur avem tendința de a ne raporta la televiziune, dar sincer cred că o revoluție transmisă prin radio probabil ar fi avut o notă de calm care altfel a lipsit. E limpede că imaginea inflamează, e un agent inflamator. Imaginea ne stârnește, ne... pe când vocea crainicului de radio are și o doză de rațiune, are o doză de empatie că simți că e tot un om acolo, nu-i o filmare din dronă, cum vedem noi acuma și parcă îți dai seama că nu sunt făcute de mâna omului. Sunt făcute de un braț al omului. Pe când vocea de la capătul celălalt al firului îți dă senzația unei apropieri și cred că o revoluție transmisă numai prin radio, discutăm cu totul ipotetic, ar fi avut o notă de raționalitate ceva mai mare.

Domnule Adrian Cioroianu, două-trei, câte? Trei mesaje care vă salută de la ascultătorii noștri, cu stimă, respect și să știți că e un mesaj care vă spune și dumneavoastră la mulți ani. Poate că vă asimilează cu faptul că ați avut proiecte cu radioul și sunteți apropiat de radio.

Vocea de la radio creează empatie și apropiere față de imagine

Adrian Cioroianu: Cu mare plăcere. Cu mare plăcere și asta e un lucru pe care mi-l doresc, pentru că impactul radioului este enorm. Cu toată televiziunea, cu tot internetul, să știți că impactul radioului rămâne enorm și cu atât mai mult al radioului național la noi sunt foarte încrezător că e o tradiție care va fi dusă mai departe.

Vă mulțumim. Istoricul Adrian Cioroianu împreună cu noi pe Radio România Actualități în “Dimineți cu Soare” astăzi de Ziua Radioului.