Varza şi mărarul - o iubire inefabilă

Varza de mai şi mărarul de primăvară: doi îndrăgostiţi nebuneşte unul de celălalt.

Ea, fragedă, suculentă şi gustoasă până la pierderea simţirii, el, atotîmbătător şi eteric ... transformă în momente de beatitudine o simplă salată ... în care se simte mustind o pasiune ce aproape dezmărgineşte.

Varza crudă sau foarte puţin fiartă la aburi (pe crenguţe de cimbru, frunze de dafin, frunze tocate mărunt de usturoi şi ceapă verde), tăiată foarte fin, „se unge” bine cu ulei nerafinat extravirgin şi se amestecă în bol cu mult mărar proaspăt.

E bine să primească şi ceva din suflurile cimbrului, busuiocului, rozmarinului sau mentei şi ceva din delicateţea pastei de nuci şi a celei de brânză.

Moliciunea untoasă a brânzei - poate fi caş sau telemea, de capră sau de oaie, brânză de burduf sau brânză de vaci (din hala de brânză, desigur, din orice piaţă) – aduce un rafinament inefabil acestor „vegetale” atât de topite una după cealaltă.

Ce se va petrece ? Vor fremăta întâi nările, apoi buzele, apoi cerul gurii ... vor fremăta toate, până la ultima celulă. O beţie a simţurilor, adică o fericire necuprinsă, dacă ne gândim că în latină beatus însemna ... fericit.

Câteva sfaturi totuşi:

- varza nu se mănâncă împreună cu carne. Există o totală şi vătămătoare pentru noi lipsă de armonie între ele.

- e preaîndeajuns s-o mâncăm doar de două ori pe săptămână şi numai o singură dată pe zi, cel mult 250 de grame, pentru că mai multă nu ne lasă să absorbim suficient iod, tulburând glanda tiroidă.

- varza are multă vitamină K - cea care ajută sângele să se coaguleze – de aceea cei ce iau anticoagulante ar fi bine să se mulţumească doar s-o ... guste.

Restul ... e plăcere.