Timişoara, a doua capitală a fotbalului românesc

După un sezon în care a fost aproape de câştigarea primului titlu de campioană a România, Poli Timişoara a fost retrogradată de Comisiile de Licenţiere a Federaţiei Române de Fotbal.

Decizia este una definitivă.

Poli Timişoara urma să evolueze în turul trei preliminar al Ligii Campionilor, loc ce va fi luat de formaţia FC Vaslui.

Directorul departamentului licenţierilor din cadrul FRF, Viorel Duru, a declarat că formaţia Timişoara nu a primit licenţa din cauza datoriilor la bugetul statului şi faţă de clubul Benfica Lisabona din transferul fundaşului Laszlo Sepsi.

Astfel, oraşul, care are 10 titluri de campioană şi patru Cupe ale României, a rămas fără o reprezentantă în prima divizie a fotbalului românesc.

Deşi oraşul de pe malul Begăi este unul care de-a lungul timpului a dat în fotbalul românesc echipe de un înalt prestigiu şi cu o bogată istorie fotbalistică.

Chinezul Timişoara, echipa anilor '20

Chinezul-Tatabanya 1 Iunie 1914. Foto: Wikipedia.

--fb1În anul 1910 avea să se înfiinţeze echipa muncitorilor de la căile ferate din Timişoara, Chinezu Timişoara.

Denumirea echipei era adoptată după numele căpitanului-general Paul Chinezu (1432-1494), din oastea regelui Matia Corvin, iar culorile clubului erau violet-alb.

De la început echipa s-a orientat spre a transfera jucători valoroşi de la echipe din Budapesta precum Wurfer, Bauer, Iszer, Szednicsek (fost internaţional maghiar), Szidon şi Schaller (viitori internaţionali maghiari).

În acest mod echipa cucereşte campionatul Ungariei de Sud în 1914, an în care vor fi declaraţi şi cea mai bună echipă provincială din Ungaria.

Ani '20 fac din echipa Chinezu Timişoara una de prim rang a fotbalului românesc.

Formaţia avea să câştige titlul în sezoanele 1921-1922, 1922-1923, 1923-1924, 1924-1925, 1925-1926 şi 1926-1927.

Pe plan internaţional printre rezultatele mai speciale obţinute de "Chinezul" în acei ani se regăsesc: 8-0 cu Zidenice (în 1925), 4-2 cu BSK Belgrad, 3-0 cu Athletic Bilbao (1926), 7-1 cu Oxford City, 4-0 cu Ujpest Budapesta (1927).

Dominaţia clară în fotbalul românesc a Chinezului s-a văzut şi din felul cum s-au format echipele reprezentativei A a României, selecţionata ţării noastre ajungând în deceniul al III-lea al secolului XX să se confunde cu echipa campioană.

Din echipa României (Ritter – Steiner II, Hoksary – Steiner I, Vogl, Czeh – Tänzer, Teszler, R. Wetzer, Semler, Matek) care la data de 7 mai 1926 a învins la Istanbul cu 3-1 reprezentativa Turciei, numai Czeh (de la Juventus) nu era timişorean.

Declinul echipei avea să înceapă din sezonul 1927 când clubul intră într-o gravă criză financiară şi după aceea una de conducere.

Formaţia acumulează datorii uriaşe pentru acele vremuri, 250.000 de lei, iar din cei 1200 de membri cotizanţi, câţi au fost în 1926, în numai doi ani au mai rămas 284.

Aceste probleme grave fac ca în anul 1928 o parte dintre conducătorii clubului să părăsească formaţia pentru a înfiinţa în 1929 Ripensia, echipă ce avea să continue performanţele Chinezului.

Chinezu avea să retrogradeze în 1939 din primul eşalon, iar după ce a încercat să fuzioneze cu mai multe formaţii, în sezonul 1948-1949 se desfiinţează după ce a ocupat locul 13 din 14 în eşalonul secund.

Ripensia, primul club profesionist de fotbal din România

Echipa Ripensia. Foto: Wikipedia.

--fb2Decăderea Chinezului avea să aducă afirmarea unei alte mari echipe din Timişoara, Ripensia Timişoara.

Înfiinţată în noiembrie 1928, Ripensia, "Ripi" cum o alintau suporterii, a fost primul club de fotbal profesionist din România.

Din cauza acestui statut echipa nu a putut activa în campionatul naţional până în 1932.

Prima participare, în sezonul 1932-1933, a adus şi primul titlu de campioana.

Au urmat alte trei, la finalul sezoanelor 1934-1935, 1935-1936 şi 1937-1938.

Ripensia a mai câştigat şi două Cupe ale României în anii 1934 şi 1936.

De asemenea a fost vice-campioană în sezoanele 1933-1934 şi 1938-1939 şi finalistă a cupei în 1937 şi 1938.

În sezonul 1938, Ripensia o elimină din Cupa Europei Centrale pe AC Milan după ce i-au învins în tur cu scorul de 3-0.

Ulterior pierde în faţa lui Ferencváros Budapesta.

Alte rezultate obtinute pe plan european: 2-0 cu Ujpest în 1931, 4-2 cu Gradzanski în 1932, 2-1 cu Ferencváros Budapesta în 1933, 4-2 cu Admira Viena în 1935, 3-0 cu Ferencváros Budapesta în 1936, 2-1 cu Leicester în 1937.

După al doilea război mondial, Ripensia a evoluat un sezon în Divizia B şi unul în C, iar după 1948, nemaiavând suportul nimănui, clubul a disparut, apărând Electrica Timişoara.

Jucătorii importanţi în istoria clubului, dar nu numai, au fost: William Zombory, Rudolf Burger, Vasile Deheleanu, Rudolf Kotormany, Silviu Bindea, Ştefan Dobay, Ladislau Raffinski, Alexandru Schwartz şi Gratian Sepi II.

Poli Timişoara, retrogradată de Comisia de Licenţiere a FRF

Suporterii timişoreni sunt iubitori de fotbal. Foto: Agerpres.

În anul 1921 lua naştere Universitatea Politehnică Timişoara (Poli), formaţie ce avea să stea mereu în umbra celor două mari echipe ale oraşului, Ripensia şi Chinezul.

În perioada comunistă, fotbalul timişorean nu a mai avut aceleaşi performanţe ca în perioada interbelică.

După desfiinţarea celor două mari echipe, ştafeta a fost preluată de Poli Timişoara, însă aceasta nu a reuşit la nici un moment dat să egaleze rezultatele obţinute de cele două mari echipe ale Timişoarei înaintea perioadei comuniste.

Echipa a oscilat mereu între primele două eşaloane, iar în ciuda câtorva prezenţe sporadice în cupele europene şi a eliminării unor cluburi precum Celtic Glasgow şi Atletico Madrid, Poli nu a reuşit să câştige niciodată campionatul României.

Cu toate acestea, FC Politehnica Timişoara are în palmares două Cupe ale României obţinute în sezoanele 1957-1958 şi 1979-1980.

Căderea comunismului a dus la scindarea de universitate, iar echipa a fost preluată de investitorul italian Claudiu Zambon.

Acesta nu a reuşit să menţină echipa în primele ligi româneşti, astfel încât formaţia ce remiza în 1991 cu Real Madrid a ajuns până în 1995 în diviza secundă, iar mai apoi chiar în divizia a IV-a.

În 2002, în urma unor conflicte cu membrii fondatori ai clubului, Claudiu Zambon a decis mutarea echipei la Bucureşti.

Clubul proaspăt promovat în prima ligă, AEK Bucureşti, s-a mutat, în urma deciziei managerului Anton Doboş, la Timişoara.

Acest club, prin asociere cu membrii fondatori ai FC Politehnica Timişoara, a preluat numele şi culorile vechiului club, redenumindu-se Politehnica AEK Timişoara.

Revenirea în prima divizie a adus şi un nou investitor, în persoana lui Marian Iancu.

Omul de afaceri italian a contestat acest lucru susţinând că palmaresul şi culorile clubului îi aparţin şi că AEK nu avea dreptul să preia numele de Politehnica şi să folosească culorile alb-violet.

Ligiul a ajuns în 2007 până la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, care i-a dat dreptate lui Claudiu Zambon.

Ulterior Curtea Constituţioanală a decis că Fotbal Club Timişoara are dreptul să folosească culorile alb-violet şi că numele şi culorile înregistrate la OSIM sunt "marcă înregistrată” şi aparţin de drept acesteia.

După acest scandal, Poli Timişoara se află acum în faţa unui nou dezastru, după ce Comisia de Licenţiere a FRF a decis să nu acorde licenţă echipei.

Directorul departamentului licenţierilor din cadrul FRF, Viorel Duru, a declarat că formaţia Timişoara nu a primit licenţa din cauza datoriilor la bugetul statului şi faţă de clubul Benfica Lisabona din transferul fundaşului Laszlo Sepsi.

Decizia este una definitivă.