Teatrul de Operă și Balet din Oslo

Norvegienii sunt mari amatori de operă, de aceea proiectul unei clădiri noi şi moderne pentru spectacole lirice şi de balet s-a bucurat de o imensă susţinere. Noua clădire a Operei din Oslo s-a deschis în anul 2008 şi a devenit, în foarte scurt timp, una dintre principalele atracţii turistice ale capitalei norvegiene atat datorită fantasticelor spectacole de operă şi balet cat şi arhitecturii absolut spectaculoase şi originale propusă de firma Snøhetta. Informaţii deosebit de interesante am primit de la Maria Børja, ofiţer de presă:

"Teatrul de Opera şi Balet din Oslo a fost inaugurat în luna aprilie a anului 2008. Este prima clădire din Norvegia construită cu destinaţie precisă. Chiar dacă teatrul liric norvegian are în spate 50 de ani de existenţă nu am avut niciodată o clădire anume concepută pentru acest gen de activitate. Arhitectura este extrem de modernă, vizitatorii se pot urca practic pe o platformă de marmoră până pe acoperiş. Iar dacă privim în jos, clădirea este asemănată fie cu un iceberg, fie cu un vapor căci iese practic din apele fiordului Oslo. Foaierul este spaţios, dăltuit tot în marmoră dar completat cu mult, foarte mult lemn de stejar. Intenţia arhitectului a fost să continue călătoria începută în albul gheţii dinafară în culoarea caldă a trunchiurilor unei păduri de stejari, în interior. Dar coloanele - putem să le spunem trunchiurile de copaci - care susţin eşafodajul nu sunt niciodată în unghi drept şi asta dă o impresie cu totul speciala întregului. În proiectul arhitectural al clădirii Operei au fost integrate mai multe proiecte artistice. Nu există statui sau picturi pe pereţi. Există însă opt proiecte artistice perfect integrate în arhitectură. În foaier pot fi văzute patru cutii, patru cuburi albe imense cu aparenţă de cristaluri ale căror tăieturi sunt intens iluminate din spate în degradeuri de verde spre alb. Funcţia lor este concretă - adăpostesc toaletele - dar impresia artistică este fantastică şi trimite direct, din nou, la strălucirea feerica a gheţarilor şi la imensa forţă pe care aceştia o degajă. Un alt proiect artistic integrat în cladire este cortina mare din sala de spectacol. Este făcută din bumbac, are desigur o suprafaţă plană dar dă iluzia unui spaţiu tridimensional din aluminiu sau argint care doreşte să sugereze tot o suprafaţă îngheţată. În ţesătură nu se află nicio urmă de aluminiu sau argint, s-a lucrat doar cu culori naturale alb, negru, portocaliu, purpură, maron... Artistul se joacă în această cortină cu... iluzia creând astfel un preambul la ce se va petrece pe scenă, în spectacol.. tot o iluzie care pare realitate. Pe acoperişul clădirii există suprefeţe mari de marmoră şi felul în care bucăţile sunt alăturate constituie încă un proiect artistic integrat în clădire. Sunt 34.000 de bucăţi de marmoră aranjate în modele gândite de artişti vizuali. Alt proiect artistic sunt pereţii de aluminiu de la etajele superioare. Dacă priviţi pe geamul foaierului vedeţi încă o creaţia de artă ancorată chiar lângă peretele clădirii dar plutind în apă. Este o sculptură tridimensională de mari proporţii realizată din sticlă. Ea se mişcă, se roteşte, este mereu altfel luminată pe parcursul unei zile sau noţii, este... ceva cu totul special şi de foarte mare efect. Toţi vizitatorii noştri o admiră. Este plină de viaţă şi de... surprize căci este în continuă transformare. Partea din faţă a clădirii cu spaţiile destinate activităţilor artistice este construită practic în apă şi se sprijină pe patru piloni gigantici. Partea din spate, acolo unde se află atelierele şi birourile, este construită însă pe pămant şi are o arhitectură complet diferită - o mare cutie dreptunghiulară împărţită în multe cutii mici, foarte funcţionale ca spaţii de lucru."

Noua Operă din Oslo este primul teatrui liric din lume care le permite vizitatorilor să ajungă pe acoperişul clădirii. Opera are trei scene cu 1369, 400 şi respectiv 200 de locuri, şi o dotare tehnică de ultimă generaţie. Acustica Sălii mari a fost realizată după modelul Semperoper din Dresda. În stagiunea 2011 – 2012 Teatrul Naţional Norvegian de Operă şi Balet oferă un program de 336 de seri de operă, balet şi concerte. Există şi un proiect de operă pentru copii care se desfăşoară într-un cort ce se ridică în mijlocul foaierului. Uneori - de exemplu în perioada sărbătorilor de iarnă – corul de copii cântă în pauze, în foaier, printre spectatori şi aceştia sunt încântaţi. Deseori vara, pe acoperişul clădirii Operei din Oslo, sunt programate concerte simfonice populare sau de muzică pop - acestea susţinute tot de orchestra Operei - la care participă până la 8500 de oameni - deşi capacitatea declarată este de doar 7000 de persoane. Am avut bucuria să pot asista în sala mare la Spărgătorul de nuci, balet de Ceaikowski şi la un spectacol cu opera Bărbierul din Sevillia de Rossini şi am fost încântată atât de evoluţia balerinilor şi a cântăreţilor cât şi de imaginaţia, originalitatea şi umorul montărilor scenice.

( scenă din spectacolul Bărbierul din Sevilla )

( scenă din spectacolul Spărgătorul de nuci )

Cel de al doilea interlocutor pe care l-am întâlnit a fost doamna Anne Gjevang, care în momentul discuţiei noastre era casting director şi director artistic ad interim.

Mi-a vorbit mult despre culisele activităţii Operei din Oslo. Pentru început am rugat-o să-mi definească poziţia de casting director.

"Toţi cei care merg la teatru sau care privesc filme pot citi la un moment dat undeva, în programe sau pe ecran, numele celui care a asigurat castingul , adică selectarea interpreţilor, pentru producţia respectivă. Asta fac eu aici la Opera din Oslo, caut, ascult şi aleg cei mai potriviţi interpreţi pentru rolurile din spectacolele noastre. Trebuie să găsesc cele mai potrivite voci pentru rolurile atât de diferite, trebuie să găsesc personalitatea potrivită,. înfăţişarea potrivită… şi pentru asta colaborez strâns cu regizorii şi cu dirijorii. Consider munca mea deosebit de interesantă şi o fac cu mare plăcere."

Teatrul de operă şi balet din Oslo are 638 de angajaţi. Dintre ei, 21 sunt cântăreţi solişti, 55 balerini, 55 corişti şi cam 100 instrumentişti în orchestră. Tot cam 100 sunt tehnicienii de scenă şi maşiniştii iar restul lucrează în ateliere, administraţie şi în alte departamente de organizare. În Norvegia soliştii de operă sunt pensionaţi la 52 de ani. Opera din Oslo are angajați 21 de cântăreţi solişti. Cincisprezece dintre ei au contracte pe viaţă. Șase cantăreţi fac şi ei parte stabil din companie dar au contracte semnate pe maximum doi ani. Şi mai există patru… tineri ucenici pentru care se primesc fonduri speciale de la statul norvegian. Aceştia sunt familiarizaţi cu munca şi cu scena, li se oferă roluri mici potrivite şi sunt pregătiţi pentru eventualele oportunităţi de a apărea în roluri principale pe orice scenă din lume. Trupei stabile i se alătură periodic oaspeţi norvegieni sau străini care dau statut de eveniment spectacolelor în care cântă.

"Suntem singurul teatru de operă şi balet din Norvegia. Există multe companii mici sau private căci norvegienii sunt mari amatori de operă. Fiecare oraş are opera lui în care însă nu există activitate susţinută şi continuă pe parcursul întregii stagiuni aşa cum există la noi. Şi pentru că avem acest statut special de… unicat, suntem obligaţi să abordăm titluri diverse din toate epocile creatoare şi semnate de cei mai mari, mai cunoscuţi şi mai îndrăgiţi compozitori pentru a putea mulţumi toate gusturile. Desigur, nu trebuie să uităm producţia naţională clasică şi contemporană de teatu liric. Spectacolele sunt păstrate pe afişe pe parcursul unui sezon întreg. Apoi ele dispar şi fac loc unor producţii noi dar, există posibilitatea de a fi reluate. În fiecare an oferim cam 12 premiere mari pe lângă multe alte evenimente de dimensiuni mai reduse. Stagiunea 2011-2012 am început-o cu Flautul fermecat de Mozart, a urmat Bărbierul din Sevillia de Rossini, Peter Grimes de Britten, ne apropiem de premiera cu Macbeth de Verdi şi avem în lucru Boema de Puccini. Vor urma Tristan şi Isolda de Wagner, premiera mondială cu o operă norvegiană Femeia mării după Henrik Ibsen de compozitorul Ragnar Söderlind, apoi Il Ritorno di Ulisse in patria de Monteverdi şi vom, sfârşi în vară lista premierelor de opera cu Aida de Verdi. Anul viitor avem în plan printre alte titluri şi Liliacul de Johann Strauss fiul. Stagiunea de balet începe în fiecare an cu un spectacol intitulat September Dance - un colaj de trei balete semnate de trei coregrafi diferiţi. A urmat apoi o montare extraordinară cu un balet Woyzeck după piesa lui Georg Buchner şi pe un colaj muzical foarte inspirat şi interesant. Un spectacol foarte apreciat a fost Lacul lebedelor de Ceaikowski. În fiecare an, în perioada sărbătorilor de iarnă avem numeroase spectacole cu Spărgătorul de nuci de acelaşi Ceaikowski, toate jucate cu casa închisă. Se lucrează la premiera cu Giselle, la o seară de balet modern, şi sezonul se va încheia cu premiera Cenuşereasa de Prokofiev. La acest program se mai adaugă desigur cateva spectacole extraordinare în care evoluează trupe celebre de balet în calitatea de oaspeţi."

Ascultaţi reportajul " NORVEGIA AZI":