Taina sănătăţii depline - iubirea

Curatus, care a dat în româneşte curat, însemna în latină: îngrijit şi, prin extensie, însănătoşit.

Dar, sensul său tainic era acela de a fi iubit.

Vine din verbul curo, curare (a îngriji, dar nu oricum, ci cu dragoste, a trata şi a iubi) pe care îl avem în română sub forma a cura, adică a vindeca, a însănătoşi.

Şi bineînţeles face parte din familia de cuvinte a lui cura – prin care latinii înţelegeau o grijă plină de afecţiune, îngrijirea binefăcătoare şi vindecătoare, şi chiar iubirea cea mai tandră.

Prin urmare, dacă spunem că trăim, mâncăm, gândim şi simţim curat, înseamnă că le facem înconjurându-ne propria persoană cu cea mai mare grijă şi afecţiune.

Şi mai înseamnă că totul în noi este însănătoşit, lecuit, vindecat, tămăduit, fiindcă, atenţie, este iubit.

Un trup, o minte, simţuri şi un suflet curate sunt, prin definiţie, sănătoase, fiindcă sunt scăldate într-o iubire totală, a noastră şi a celorlalţi.