Stânga românească şi intelectualii săi. Perioada interbelică

Cu un proletariat dezvoltat insuficient numeric, cu o aşezare în proximitatea geografică a Rusiei Sovietice, stânga românească a avut un traseu sinuos, oscilant, cu trădări şi adeziuni ori suspecte, ori extravagante, potrivite timpului istoric caracterizat de mari prefaceri după un conflict militar mondializat.

Ruperea a trei imperii, decăderea Germaniei, desăvârşirea statelor naţionale, avansul stângii radicalizate bazată pe soluţii de forţă, reforme îndelung aşteptate , drama generaţiei războiului şi abandonarea în parte a unor valori tradiţionale întregesc un tablou în care lupta ideologică s-a amplificat mai bine de un deceniu şi jumătate.

Stânga sau dreapta, ori numai stânga, ori numai dreapta ? Ce avea de ales un cetăţean ce abia şi-a primit dreptul de vot ? Dintre aceştia numai bărbaţii puteau vota, nu şi femeile.

Se punea ca de atâtea ori în istorie, chestiunea opţiunii politice, pe cine să să aleagă. Între aceştia, intelectualii deveneau favorizaţi prin măsura cunoaşterii faţă de ceilalţi, însă n-au întârziat să apară deziluziile. Fie pentru simpatizanţii de stânga, fie pentru cei de dreapta.

În fond lumea nu putea fi condusă de toţi locuitorii planetei, ci de numai unii dintre ei, astfel că disputa avea să înregistreze atât victorii, cât şi înfrângeri.

Stânga românească ce se reclama în majoritate de la socialismul marxist revizionist proclamat de doi teoreticieni.

Karl Johann Kautsky, ceh-austriac şi Eduard Bernstein, german, ambii de origine evreiască s-a orientat după preceptele unui marxism revizionist care accepta economia de piaţă şi proprietatea privată ca elemente de viaţă socială, adera la viaţă politică pluralistă şi concurenţă prin alegeri neconstrângătoare. În opoziţie cu fracţiunile socialiste deviate în comunism după enunţarea principiilor Kominternului din vara anului 1919.

Stânga românească în perioada interbelică a fost reprezentată atât de socialişti, social-democraţi, cât şi de ţărăniştii de stânga, ori de liberalii cu viziuni mai largi şi înclinaţii către centru.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 7 noiembrie 2016:

Astfel că la alegerile desfăşurate înainte şi după anul 1926 – anul constituirii prin fuziune a PNŢ – conţineau pe liste nenumărate nume de social-democraţi şi ţărănişti.

Ponderea social-democraţilor, ca parte substanţială a stângii româneşti în reprezentarea parlamentară nu a fost mare, însă nici nesemnificativă, cum s-a întâmplat cu comuniştii ce au activat legal până în anul 1924. 3,25 la sută faţă de 0,22 la sută.

Curentul socialist n-a prins la mase, în România, structura sau diviziunea muncii fiind de partea păturii ţărăneşti, 80 la sută din populaţia activă a ţării.

Inapetenţa majorităţii poporului român la idei socialiste, de stânga se datora şi persistenţei curentului conservator, dublat de un grad de instrucţie şcolară şi educaţie politică destul de limitate.

În Cehoslovacia sau Polonia, ori în ţările baltice, ponderea stângii a fost mult mai mare, mai densă pentru a nu adăuga pe listă statele scandinave sau Germania.

Stânga românească a fost reprezentată ca structură de mic-burghezul ce lucra în instituţiile statului, intelectualii fiind vârful de lance. O mică parte dintre aceştia, căci grosul se găsea la dreapta şi extrema dreaptă pe tabla de joc.

Multă vreme, intelectualii de stânga au fost clasificaţi ca „vânduţi Moscovei” şi în general statelor revizioniste de după război, ceea ce s-a şi adeverit în parte prin alegerile de conjunctură pe care le-au făcut, ori ca urmare a unor contracte de colaborare cu acestea.

Invitatul ediţiei oferă câteva exemple cunoscute şi altele prea puţin cercetate chiar şi după 1990 în istoriografia românească.

Cu toată imaginaţia şi efortul făcut, stânga românească prin intelectualii săi nu s-a putut impune în politica autohtonă până la regimul de autoritate monarhică sau dictatura regală ( februarie 1938), când activitatea politică, inclusiv parlamentară a fost declarată în afara legii.

Contribuţii editoriale : dl. prof. dr. Stelian Tănase – Universitatea din Bucureşti cu un portret al primului între comuniştii români: Gheorghe Cristescu-Plăpumaru. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Regia de montaj : Alina Iaurum

Regia de emisie : Raluca Goga şi Victor Mihăescu

Galerie foto:

defilarea breslelor, anii 20. Credit :http://www.cotidiantr.ro/

Brigadisti din România pe frontul din Spania - http://www.stelian-tanase.ro/

alegeri interbelice. Credit :https://cersipamantromanesc.wordpress.com

Anton Alexandrescu, naţional-ţărănist de stânga, disident şi migrat la noua putere politică după război. Credit : mnir.ro

afiş electoral, perioada interbelică, probabil 1919-1922. Credit: http://www.wikiwand.com

un alt afiş electoral, anul 1920. Credit: https://commons.wikimedia.org

Constantin Mille, fruntaş socialist. Credit: mnir.ro

familia Dobrogeanu-Gherea. Sinaia 1908. Credit: https://cutiacuvechituri.wordpress.com

Mihai Ralea, marcat cu X alături de Gheorghiu Dej şi Petru Groza la Congresul Frontului Plugarilor, stadionul ANEF, 1945. Credit: https://commons.wikimedia.org

greva brutarilor, 1920. Credit: adevarul.ro

dr. Petru Groza, prim-ministru. 1945. Credit: http://zhd.ro

socialistul Ion Flueraş şi familia, anul 1939. Credit: http://www.fundatia-erbiceanu.ro

Ion Mihalache, lider al PNŢ. Anul 1946. Credit: time.com/life

un alt lider socialist din perioada interbelică: Iosif Jumanca. Credit: http://blogulsce.blogspot.ro

mic-dejun acasă la soţii Pătrăşcanu. Anul 1945. Credit: historia.ro

Mihai Ghelmegeanu, fruntaş ţărănist migrat la "carlişti" şi după război la comunişti.Credit: http://galeriaportretelor.ro

Mihail Roller, ideolog de extremă-stânga. Fotografie din dosarul de la Siguranţă. Credit: http://www.rostonline.ro

N.D.Cocea, un influent gazetar de stânga. Credit: http://www.corneliu-coposu.eu

în faţă, noii lideri ai României postbelice, în fundal părinţii lor ideologici. Credit: adevarul.ro

surorile Rabinsohn. Perioada interbelică. Fotografii din dosarul de la Siguranţă. Credit :http://www.rostonline.ro

Rakovski, Troţki, Gherea. Credit: ziaristionline.ro

Ana Pauker, aproximativ 1958, după excluderea din PCR, ancheta şi condamnarea sa. Credit: http://cultural.bzi.ro

Mihai Ralea, ministru al Muncii, la birou, postbelic. Credit: http://cultural.bzi.ro

Mihail Sadoveanu, un alt simpatizant al stângii din România interbelică. Credit: rrc.ro

Scarlat Calimachi supranumit "Prinţul roşu", adept al noului regim postbelic. Credit: mnir.ro

Constantin Stere, fruntaş socialist din Basarabia. Credit: http://fundatia-cstere.ro

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www.romania-actualitati.ro