Risipa alimentară și sărăcia

România aruncă anual la gunoi mai bine de 2 milioane de tone de alimente, adică aproape 180 de kilograme pe cap de locuitor.

Este la fel de mult ca în Vest, deşi în România trăiesc peste 8 milioane de oameni în risc de sărăcie iar aproape 5 milioane sunt oficial săraci.

AUDIO: Risipa alimentară și sărăcia.

Explicaţia acestei aparente contradicţii vine dintr-o altă statistică: suntem ţara cu cea mai mare inegalitate între bogaţi şi săraci din Europa. Iar asta înseamnă că nu toţi aruncăm 180 de kilograme la gunoi. Înseamnă că unii aruncă mai mult, alţii mai puţin iar alţii deloc, pentru că nu au ce.

Riscuri

Aparent, propria noastră risipă nu ne poate afecta. Greșit. Agricultura europeană este subvenționată cu 40 de miliarde de euro anual, așa că risipa de alimente se traduce în aruncarea unor bani pe fereastră din buzunarul tuturor. Acest fapt poate determina Comisia Europeană să modifice politica agricolă, să elimine subvențiile, ceea ce se traduce prin prețuri mai mari la alimente. Și altfel am gestiona un kilogram de carne dacă am plăti prețul real.

Momentul s-ar putea să nu fie departe de noi. Nu e prima dată când se vorbeşte de faptul că următoarea criză nu va fi imobiliară ci alimentară. Terenul agricol este în scădere sau în degradare, populația e în creștere, soluția sigură pentru creșteri de prețuri la hrană. Ministrul agriculturii, Achim Irimescu, spune că estimările arată o dublare a cererii de hrană în 2050, ceea ce este grav, în condițiile în care agricultura mondială pierde anual terenuri cam cât suprafeța Austriei.

Cine face risipa?

Surprinzător poate, risipa alimentară din magazine, adică produse care expiră în raft, este de doar 7 procente din total. Şeful direcţiei de asistenţă socială din Bucureşti, Cosmina Simean-Nicolescu, confirmă faptul că risipa cea mai mare este în gospodării. Românii cumpără prea mult și gătesc prea mult. De cealaltă parte, magazinele mari sunt dotate cu softuri pentru gestionarea comenzilor. Multe din hipermarketuri au reduceri pentru produsele care se apropie de expirare sau au diverse programe pentru distibuția sau donarea lor.

Cauze

Risipa are tot felul de cauze, de la pofta cea pur umană la apetitul bolnav, de la lipsa de interes pentru propria muncă la lipsa de interes pentru alții.

În România, risipa poate fi o trăsătură a mentalității: Putem să fim rupți în fund dar frigiderul trebuie să fie plin. Poate că am rămas flămânzi de pe vremea rafturilor goale. Cosmina Simean Nicolescu spune că este o combinație de reminiscențe ale foamei de pe vremea comunismului, lipsă de educație dar și o chestiune specific societăților creștin-ortodoxe.

Pe de altă parte, risipa are legătură cu nivelul de trai al fiecăruia: cu cât ai mai mult cu atât risipeşti mai mult.

Aceeași mentalitate ne face să risipim: dacă cumperi puțin înseamnă că ești sărac, dacă pui suficient la masă înseamnă că ești zgârcit. De aceea cu greu vezi români cumpărând porții de fripturi. Noi cumpărăm o halcă.

Legea privind diminuarea risipei alimentare

Într-o Românie a contrastelor, a risipei şi a sărăciei, câţiva politicieni tineri încearcă să formuleze o lege pentru diminuarea aruncatului la gunoi. În locul risipei să fie instituţionalizate metode prin care surplusul să fie împărţit celor săraci înainte de expirare. Deputatul Florin Alexa este cel care a strâns în jurul său politicieni, instituții, ONG-uri, comercianți de alimente pentru a reuți conturarea legii după un an și jumătate de discuții. El spune că legea creează un sistem și atrage magazinele să participe la el. Simplificând, alimentele în prag de expirare pot intra într-un circuit de donații iar cele expirate pot ajunge hrană pentru animale sau chiar biomasă/ biogaz pentru producere de energie. Legea va intra în plenul Parlamentului săptămâna acesta.

Dincolo de lege

Deși de bun augur, legea rezolvă puțin pentru că gestionează doar surplusul din magazine, adică doar 7 la sută din risipă. Cum să tranformi surplusul din casa noastră, potențialul gunoi de tomberon, în hrană pentru alții? Autoritățile încearcă să se inspire din Vest și au deja, în câteva orașe, Frigiderul Comunitar, un frigider măricel în care oricine poate pune ce crede că nu va mânca iar cei săraci se servesc din el. Și în București există unul în testare în sectorul 4 iar șefa Asistenței Sociale Municipale spune că rezultatele sunt bune.

Din nou, însă, aceste sunt soluții pentru o mică parte a problemei, pentru că nu vei găsi frigidere comunitare la fiecare colț iar, pe de altă parte, comoditatea e mare. Problema cea mare e de fapt la noi. Așa că, unii mai deștepți și mai buni observatori vin cu sfaturi:

Sfaturi pentru fiecare

Să te duci mâncat la cumpărături pentru că riști să cumperi prea mult.

Când nu termini friptura de la restaurant, să nu-ți fie rușine să o ceri la pachet: ai plătit-o.

Nu lăsa în farfurie. Când ești în fața unui bufet suedez nu umple farfuria peste măsură pentru că nu vei mânca tot. Mai bine pune mai puțin chiar dacă faci două-trei drumuri
Când vezi că nu-ți place ceva ce ai cumpărat, când știi că ai prea multe în cămară, nu arunca: dă de pomană, dă la vecini, dă animalelor.

Efecte mici și mari

Toate aceste mici obiceiuri se adună iar risipa se poate transforma în hrană.

Acest tip de consum rațional poate duce la o scădere benefică a cererii, la o exploatare normală a naturii.

O exploatare normală terenurilor agricole, îmbibate azi de chimicale care poluează pânza freatică și râurile.

O exploatare normală a cirezilor de vite, al căror număr nesfârșit de azi distruge stratul de ozon prin emisii fecale.

O exploatare scăzută a mijloacelor de transport a hranei, ale căror emisii le simțim și noaptea, în somn.

O exploatare normală a peștelui pe care azi pescarii nu mai reușesc să-l găsească.

O exploatare normală a resurselor a căror scădere naște azi conflicte și inegalități strigătoare la cer.