Radio Romania si Armata Romaniei

Realizator: Radu Dobriţoiu - Ediţie specială "Euroatlantica" dedicată colaborării dintre Armata României şi Radio România, două instituţii credibile, aşa cum titra ultima ediţie a săptămânalului "Observatorul militar", o cooperare de tradiţie, întărită în ultima decadă prin parteneriatul funcţional dintre Armată şi Radio - o temă specială, pe care o abordăm astăzi, la ceas aniversar, când Radio România împlineşte 85 de ani de la prima emisie a Societăţii Române de Radiodifuziune. Vom fi în direct cu Radio România Timişoara, unde se află prietenii militari ai Radioului din comanda Brigăzii Banat. Vom avea un material şi de la Bistriţa, de la Brigada 81. Vom difuza şi o mărturie radiofonică a unui veteran de război care a ascultat prima emisie a Societăţii Române de Radiodifuziune. Nu în ultimul rând, în Studioul 31 Radio România Actualităţi sunt susţinut de trei prieteni, trei ofiţeri care au avut un rol important în colaborarea dintre Radio România şi Armata Română.
Vorbim despre parteneriatul dintre Radio România şi Armata României dezvoltată în istoria recentă alături de generalul de brigadă Răduţ Bîlbîie, fost redactor-şef la "Ora Armatei", fost comandant al Direcţiei de informare şi relaţii publice din Ministerul Apărării Naţionale, coleg de radio cu mine. Bună seara!
Răduţ Bîlbîie: Bună seara, dragii mei, bună seara, tuturor!
Realizator: Locotenent-colonelul Carol Florea, alături de care am petrecut o bună perioadă în Irak. Bună seara!
Carol Florea: Bună seara!
Realizator: Şi maiorul Cristian Cănuci, veteran al Scorpionilor Roşii de la Craiova, camarad de arme cu Radio România în două misiuni în Irak. Bună seara!
Cristian Cănuci: Bună seara!
Realizator: Cu sprijinul colegilor din regiile de emisie de aici, de la Bucureşti, şi de la Radio Timişoara, avem legătura cu doi dintre comandanţii Brigăzii Banat. Am onoarea să îi salut pe coloneii Gabriel Toma şi Augustin Pegulescu, veterani ai teatrului de operaţii din Afganistan şi Irak. Bună seara!
-: Bună seara, Radu, am onoarea să vă salut, domnule general. De asemenea, bună seara şi pentru colaboratorii dvs de acolo, din studio.
-: Am onoarea să vă salut şi eu şi mă bucur să fim din nou împreună pe lungimile de undă ale postului naţional de radio.
Realizator: Mâine, la Radio România, la ceas aniversar, va fi Ziua porţilor deschise, pentru că am adus aminte de cei 85 de ani, dar vom reveni cu acest subiect, pentru că avem materiale foarte interesante în această emisiune. Până atunci, Radu, te rog să ne spui câte ceva despre istoricul relaţiei dintre Radio România şi Armata Română, pentru că se întinde această tradiţie cu decade în urmă, este vorba de peste 70 de ani.
Răduţ Bîlbîie: Înainte de toate, Radu, să-mi dai voie să spun colegilor noştri din Societatea Română de Radiodifuziune, la ceas de săbătoare, "La mulţi ani!". Încă mă simt membru al acestei familii minunate, Radio România. Şi, dincolo de toate, aş vrea să încep prin câteva date istorice, fiindcă în 1934 şeful Secţiei II din Statul Major General notifica ministrului apărării naţionale din perioada respectivă cum că ar fi foarte util pentru Armată dacă s-ar desfăşura "una-două şedinţe de 15-20 de minute pe săptămână pentru difuzarea programului destinat ostaşilor din cazărmi între orele 12:00-13:00, când trupa se află în sala de mese, şi o şedinţă de o oră în zilele de sărbători pentru Programul de educaţie naţional-patriotică". Şi, dacă ascultătorii noştri mai vor să mai afle ceva, iată ce mai conţine documentul: documentul ne spune că un aparat de radio cu 4+1 lămpi costa la vremea aceea 13 mii de lei. Şi iată că nu era un obiect foarte ieftin, dovadă că nu toate unităţile militare aveau un aparat de radio, nu toată ţara era electrificată, evident existau radiouri pe lămpi şi cu baterii, cu pile electrice. Efortul a fost foarte mare şi încă până în 1939 nu s-a putut întreprinde nimic. Dar cert este: cumva-cumva, această legătură s-a pregătit.
Răduţ Bîlbîie: De ce? Fiindcă, de prin '38, apar pe programele Radioului emisiuni destinate pregătirii tineretului pentru apărare: "Ora străjerului", "Ora premilitară". Aceste emisiuni erau făcute tot de militari din Marele Stat Major, maior, locotonent, colonel, oameni care veneau, detaşaţi în aceste structuri de pregătire a tineretului, şi care, mai apoi, vor constitui nucleul ce va forma primele, să spunem, emisiuni de radiofonie militară. Şi ar trebui să mă refer în mod deosebit la prima emisiune care a fost, iată, în 6 iunie 1940. Peste doi ani vom avea şi noi privilegiul să aniversăm 75 de ani de radiofonie militară. Practic, Armata Română, de aproape 75 de ani, este alături de ţară, alături de ascultători şi este parte a SRR datorită acestui parteneriat extraordinar, care, iată, s-a păstrat în timp. "Ora Ostaşului", aşa cum s-a numit prima emisiune, înfiinţată, spuneam, în 1940, a mers mai departe, a devenit "Ora Armatei". Din "Ora Armatei" am mai avut emisiune pentru militari - "În slujba patriei" - în perioada comunistă, după care, după 1990, şi aici ar trebui să fac o acoladă dnei Sofia Şincan, care a fost, practic, naşa noii serii de programe de după 1990.
Realizator: "Scriu carte din Armată".
Răduţ Bîlbîie: S-au adăugat acestei emisiuni, "Ora Armatei", care şi-a recăpătat titlul iniţial, o mulţime de alte emisiuni: "Scriu carte din Armată"...
Realizator: Pe România Tineret, dacă nu mă înşel, era "Scriu carte din Armată". Ştiu că eram militar în termen şi la staţia de radio amplificare a unităţii militare unde îmi făceam stagiul militar ne punea pe băncuţe şi trebuia să ascultăm această emisiune.
Răduţ Bîlbîie: Şi după aceea o emisiune care a reprezentat un parteneriat strategic al Armatei cu Radioul, "Voci de acasa", o emisiune destinată militari aflaţi în teatrele de operaţii şi nu numai, tuturor celor care pot asculta Radio România în străinătate, dorind să afle veşti despre sistemul naţional de apărare şi politica României.
Realizator: Sigur că da. Îmi aduc aminte că am participat, am construit împreună această emisiune care era difuzată de Radio România Internaţional. Dacă nu mă înşel, şi Cristi Cănuci a fost implicat în acest proiect. Noi transmiteam din Irak, se întorceau mesajele şi erau recepţionate acolo ori prin internet ori prin satelit. A fost o chestie extrem de importantă şi, iată, de aceea am vorbit de întărirea acestui parteneriat dintre Radio România şi Armata Română. Să aducem aminte că parteneriatul include inclusiv mesajul transmis de mareşalul Antonescu, care, tot la Radio România, le ordona ostaşilor să treacă Prutul.
Răduţ Bîlbîie: Radioul, practic, a fost un martor al tuturor vicisitudinilor pe care România le-a petrecut de la regim autoritar, al lui Carol al II-lea, la dictatura mareşalului Antonescu, la comunizarea României, mai apoi. Nu putem să separăm Radioul de istoria ţării. Radioul a fost un martor al acestei istorii şi, din fericire pentru noi, cei care au lucrat în Radio de-a lungul timpului, şi o spun cu destulă ştiinţă de carte - predau Istoria presei şi am făcut destulă cercetare - au fost oameni de foarte multă bună credinţă şi au ţinut postul departe de toate zavastiile şi presiunile.
Realizator: Sigur că da. Să facem şi prima legătură la Timişoara, unde mă adreseze lui Gabriel Toma şi îl întreb, pentru că ne ştim de atâta timp, am înghiţit atât de mult praf împreună şi în deşertul din Kandahar şi în Irak am fost împreună, ce poate spune despre acest parteneriat dintre Radio România şi Armata României pe care l-a trăit şi l-a cunoscut în ultima decadă?
Gabriel Toma: Sigur că da, îmi aduc aminte că, de peste un deceniu de când ne cunoaştem şi am trăit împreună multe zile prin Irak şi prin Afganistan, ei bine, despre Radio ce pot să spun? Este, într-adevăr, a reprezentat pentru noi, militarii care am executat atâtea misiuni pe acolo, departe de ţară, un mijloc deosebit de important pentru promovarea imaginii Armatei în rândul comunităţii din care facem parte şi în rândul societăţii în ansamblu, pentru că doream ca societatea să cunoască modul în care militarii trăiau şi trăiesc acolo, se instruiesc, să le cunoască realizările, temerile şi, în acelaşi timp, neîmplinirile.
Bineînţeles că toate materialele care erau realizate acolo, în teatrele de operaţie, erau ascultate cu mare interes de către cei de acasă, rudele noastre şi de către cetăţeni. Reprezintă, într-adevăr un mijloc important de transmitere în ţară a mesajelor militarilor din teatrele de operaţii. Îmi aduc aminte cu emoţie, cred că în 2002, ...
Realizator: În Kandahar, în acea vară fierbinte, când ne-am şi cunoscut.
Gabriel Toma: O vară foarte fierbinte, când ne-ai propus să facem o emisiune şi undeva într-un cort bătea vântul, nu aveam nici... intra praf, nisip, prin toate părţile...
Realizator: Eram în tabăra de tranzit, unde condiţiile şi de viaţă erau extrem de grele, de dure...
Gabriel Toma: Exact, şi mai trecea câte un militar şi spune: am mai găsit un şarpe, ş.a.m.d şi tu transmiteai de acolo.
Realizator: Scorpioni, da, tot făceam iventarul...
Gabriel Toma: A fost mai greu la început până ne-am obişnuit cu aparatura pe care o aveai, aia rudimentară dar eficientă şi până la urmă ne-am obişnuit cu ea şi am reuşit şi am făcut emisiuni frumoase.
Realizator: Apropo de aparatură rudimentară şi eficientă îmi aduc şi eu aminte de autostaţia armatei, una rusească cu lămpi şi de faptul că Radio România a reuşit să facă în aşa fel în cât două ore pe zi, în fiecare dimineaţă, pe unde scurte, transmitea acolo şi se putea recepţiona în tabăra românească din Afganistan, postul public de radio, Radio România care era preluat de colegii de la F 5, de la comunicaţii, şi era difuzat de la 6 şi era difuzat în întreaga tabără, prin sistemul de sonorizare şi, dimineaţă, lumea era trezită de Radio România. Era undeva între 7:30 şi 8:30; toată lumea asculta...
-: De nişte voci calde, prietenoase, de acasă.
Realizator:Da.
Gabriel Toma: Pentru militari, reprezenta foarte mult, să auzi din nou radioul de acasă, era o chestiune extraordinară, după un anumit timp, după ce am ajuns acolo.
Realizator: Sigur, să precizăm pentru ascultători că acolo nu se recepţiona nici un post de televiziune românesc în acel moment şi nici un post de radio, adică era chiar o pată de culoare şi nici chiar americanii nu beneficiau, care erau aliaţii noştri şi care erau mult mai dezvoltaţi, nu beneficiau de acest sprijin radiofonic, de a recepţiona, fie măcar şi două ore, ceea ce se întâmplă acasă, printr-un post de radio, iată foarte puternic, ce reuşea să emită pe unde scurte şi a modificat chiar programul pentru trupele româneşti de acolo, şi a fost o mândrie şi pentru militarii români.
-: Imi aduc aminte, Gusti, nu, eram acolo împreună şi, că tot acolo, în acea misiune ne-am cunoscut, nu?
Augustin Pegulescu: Sigur că da şi dacă îmi daţi voie să rememorez câteva din momentele de atunci, feedback-ul pe care îl primeam din ţară, cred că nu greşesc dacă spun că l-am consemnat de foarte multe ori în Jurnalul actiunilor militare şi dacă o să-l luăm din nou şi o să-l răsfoim o să vedem că cele mai multe din mesajele de încurajare şi mesajele pe care în general le primeam de acasă, am avut grijă să le pun acolo.
Realizator: Îmi aduc si eu aminte de acest jurnali pentru că am fost şi eu consemnat şi trecut în Jurnalul Scorpionii Roşii şi Batalionul 26 Infanterie Neagoe Basarab. Acolo în Afganistan aţi primit cognomenul acesta, aţi primit pentru prima dată oficial denumirea de Scorpionii Roşii nu Pegu?
Augustin Pegulescu: Da, am primit în numele, de fapt în istoria nescrisă a Batalionului 26 Infanterie. Dacă stau bine şi îmi aduc aminte, naşu de bitez al acestei unităţi este actualmente colonelul Marius Amza de la Direcţia Informaţii Militare...
Realizator: Era şef de operaţii atunci, parcă, nu?
Augustin Pegulescu: Da, cel care participase cu vreo doi ani înainte la misiunea din Angola şi stătuse vreo 6 luni 'fericite' în tabăra Scorpionii Roşii din Angola.
-: Şi cel care va numit oficial pentru prima dată într-o adunare...
-: Da Radu, colonelul Huggins...
-: Huggins, deci mă gândeam ori e Linnington... sau Huggins. Ei s-au rotit.
-: Nu, Huggins a fost, l-am găsit, colonelul Linnington a venit cu brigada şi l-a înlocuit.
Realizator: Sigur că da şi Huggins, dacă nu mă înşel acum, în Afganistan, e general cu două stele şi e comandantul trupelor de acolo.
-: Exact.
Realizator: Şi Radio România a avut un rol important atunci pentru că într-un fel s-a făcut şi această presiune informatică şi pe această titulatură de Scorpionii Roşii şi a prins foarte bine şi în fiecare zi au venit veşti despre scorpionii roşii şi astfel după modelul acestei unităţi de elită din Craiova şi alte unităţi şi-au luat diverse denumiri: Scorpinii Galbeni, Scorpionii Negri, Lupii Negri, Dragonii Transilvani, Şoimii Carpaţilor ş.a.m.d. a fost o efervescenţă de astfel de denumiri.

Mâine la Radio România, să aduc aminte şi asta este, un mesaj important la această aniversare, va fi Ziua porţilor deschise, cei care doresc să ne salute vor putea intra prin strada Temişana şi vor avea ocazia să viziteze, inclusiv această cabină, de unde vă vorbesc în direct, de asemenea România 3Net "Florian Pittiş", Bucureşti FM, Programul Satelor. Porţile vor fi deschise între 9:00, dimineaţa şi 5:00 după amiază. Şi pentru că vorbim de acest parteneriat special dintre Armată şi Radio România. Mâine urmează ca Ovidiu Miculescu, preşedintele director general al Societăţii Române de Radiodifuziune, să primească emblema de onoare din partea Statului Major al Forţelor Terestre, cu ocazia aniversării celor 85 de ani de la înfiinţarea Radio România. Carol Florea ne-am cunoscut în Irak unde, spun eu acum, privind în urmă, am făcut un lucru minunat, o rază de speranţă pentru copiii din Suq al-Shuyukh şi din provincia Dhi Qar, cu capitala la Nassiriya, este vorba de proiectul umanitar "copii pentru copii", primul proiect umanitar şi real, şi adevărat itegral românesc desfăşurat în Irak de România şi s-a desfăşurat conturat, proiectat şi împlinit printr-un parteneriat eficient construit între Radio România şi Armata Română. Te rog să rememorăm acea perioadă.
Carol Florea: Bună seara. Aş vrea să subliniez două aspecte ale emisiunii când am desfăşurat în Irak, cu Batalionul 2 Infanterie Călugăreni, în 2005. Un prim aspect pe care l-aş sublinia este dimensiunea mediatică. Prin intermediul corespondenţilor de război aflaţi în tabăra românească de la Camp Mitica, fie că s-a numit Radu Dobriţoiu sau Mario Balint, pe perioada cât am stat acolo, am reuşit să creem un canal de comunicare unic, cu ţara. Pot să spun acuma că, din cele peste 450 de referiri pe care le-am avut în perioada aceea, jumătate le-au constituit corespondenţele corespondenţilor de război din teatru. Am reuşit să aducem în faţa microfonului 30 de colegi din cadrul batalionului care au povestit despre activităţile operaţile, misiunile desfăşurate de batalion în sudul provinciei Dhi Qar, îţi aduci aminte zona de responsabilitate.
Realizator: Da.
Carol Florea: ...aducând veşti pentru cei de acasă, cum au mai spus şi colegii de la Timişoara. Un al doilea aspect la care m-aş referi, aşa cum ai spus, este primul proiect umanitar integral românesc, în cadrul campaniei "copii pentru copii" iniţiată de Societatea Română de Radiodifuziune şi realizată cu sprijinul Ministerului Aăprării Naţionale care a transportat în Irak, pe calea aerului, mai multe colete cu jucării adunate de copii din mai multe oraşe româneşti.
Realizator: Colectate cu sprijinul colegilor de la studiourile noastre regionale. Ne aducem aminte, de la Radio Iaşi pentru că am triat aceste jucării pentru că.... şi ne-am îngrijit, şi am muncit vreo două zile....
-: Un program, pe care de altfel l-au mediatizat şi "Ora Armatei" şi publicaţiile trustului de presă al Ministrului Aăpărării Naţionale. Mă refer la "Observator militar".
Realizator: Sigur că da şi program pe care eu am reuşti atuncea să-l mediatizez şi în ziarele coaliţiei din Irak şi pe agenţii de presă, adică a avut, dar... un proiect dezvoltat şi cu multă implicare din partea Radio România de atunci.
Carol Florea: Prima acţiune pe care am desfăşurat-o s-a întâmplat pe 19 aprilie 2005 şi, dacă îţi aduci aminte, în localitatea Al Fudlyia, am distribuit 10 colete cu jucării.
Realizator: Erau nişte pachete mai mari cu jucării şi...
Carol Florea: Îţi aduci aminte emoţia copiilor când au văzut, unii dintre ei ..
Realizator: Cam 80% dintre copii primeau primele jucării din viaţa lor./rpatulea/sdm2
Răduţ Bîlbîie: Nu văzuseră o jucărie.
Realizator: ... primeau primele jucării din viaţa lor, era o grădiniţă şi se minunau, nu au avut niciodată o jucărie a lor şi o primeau din mâna militarilor români. Ştiu că am împărţit împreună cu comandantul de atunci, cu colonelul Daniel Petrescu, şi ţin minte că a contat foarte mult pentru imaginea Armatei României acolo un gest simbolic, dar cu o mare reverberaţie în zona de operaţii a trupelor româneşti, cu impact pozitiv chiar şi pentru siguranţa militarilor care executau misiuni.
Răduţ Bîlbîie: Această misiune umanitară s-a încadrat în cadrul acţiunilor de cooperare între civili şi militari, care au vizat îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei irakiene şi asigurarea unui mediu de securitate stabil în zona de operaţiune, în sudul provinciei Dhi Qar. Dacă îţi aduci aminte, chiar şeful consiliului local din Ad-Fudliya, Haider Faisal, când ne-a mulţumit a spus că valoarea materială a ajutorului nu este mare, în schimb valoarea simbolică şi sentimentală este deosebită. Iar copiii şi poporul irakian apreciază gestul copiilor români, al poporului român şi sunt foarte fericiţi pentru că îi vedeau pe copii cum se bucură şi pentru mulţi dintre ei era prima dată când primesc o jucărie. Tot atunci, vreau să spun că am dat şi o jucărie din partea băiatului meu, Tiberiu, o maşinuţă pe care i-am dat-o unui băieţel irakian şi i-am povestit despre această iniţiativă a noastră. Acea acţiune din aprilie a fost prima din cele trei misiuni pe care le-am îndeplinit împreună pentru distribuţia jucăriilor adunate de copiii români, am desfăşurat mai multe misiuni împreună, poate îţi aminteşti de /.../ securitate...
Realizator: Sigur că da, a fost un moment dificil, Radu, când am mers într-o grădiniţă - cred că aia se întâmpla la Suq al-Shuyukh sau tot la Ad-Fudliya - şi am fost avertizaţi, după ce am ajuns acolo, să derulăm foarte repede acest proiect, acţiunea, în aproximativ două minute, pentru că creştea gradul de risc şi puteam să devenim victime ale lunetiştilor. Îmi aduc aminte că eu, având fetiţa acasă, cu gândul la ea, vedeam şi împărţeam - eu numai la fete am dat jucării acolo, erau şi foarte multe fete la grădiniţă şi am fost foarte impresionat şi privirea lor, pe care - îţi aduci aminte - am surprins-o în fotografii care au apărut la vremea respectivă în presă, era impresionantă, era devastatoare, pentru că exprima atât tristeţe, cât şi o foarte mare bucurie pentru ...
Răduţ Bîlbîie: Bucurie, în acelaşi timp, da exact.
Realizator: ... şi frica aceea de a se apropia de tine, dacă îţi aduci aminte, şi de a face pasul în faţă pentru a primi jucăria.
Răduţ Bîlbîie: Exact. Ţi-aduci aminte, am lăsat armele la intrare, am lăsat vestele antiglonţ şi tot echipamentul...
Realizator: Vestele... ca să arătăm cât mai paşnic.
Răduţ Bîlbîie: Exact, ca să nu îi speriem şi ne-am desfăşurat acţiunea în linişte. Ameninţările de tipul celei de care ai amintit tu erau frecvente la vremea aceea, ne aducem aminte mediul de securitate nu era foarte stabil...
Realizator: Apropo de ameninţări, interpretul de atunci, Mahmoud, cred că l-ai cunoscut şi tu, Cristi, a fost ucis, a fost ucis în 2010 şi el şi familia lui tocmai pentru faptul că el făcea acest serviciu de... lucrase pentru coaliţie.
Cristian Cănuci: Mai mult decât atât, se apropiase foarte mult de militarii români, cu care, dacă nu mă înşel, din anul 2003, de la primul batalion de la Dej...
Realizator: Stătea în tabără.
Cristian Cănuci:... care a intrat în Irak, el de atunci a fost angajat şi până în 2007, când am fost împreună cu Batalionul 32, de la Timişoara; era acelaşi interpret care lucra tot cu militarii români.
Realizator: Învăţase limba română încet, încet.
Cristian Cănuci: Da, învăţase limba română.
Realizator: Da, astea sunt condiţiile de război, Cristi. Mă bucur că ai intervenit. O să revenim şi la tine. Dar până atunci, vă propun să ascultăm o mărturie înregistrată cu un veteran de război, colonelul Ene Emanoil, cadru militar care a fost martor la prima emisie a Societăţii Române de Radiodifuziune, la 1 noiembrie 1928, mărturie obţinută de la colegii de la Redacţia militară de radio. Să-l ascultăm pe colonelul Ene Emanoil.
Ene Emanoil: Ene Emanoil, colonel în retragere, veteran de război la data de 1 noiemrbie 1928 aveam 13 ani şi mă găseam ca elev la Liceul Militar din Târgu Mureş, astăzi fiind în funcţiune la Alba Iulia. Mă văd şi acum: era o zi splendidă de toamnă, o după-amiază./denisse
Eram aşezat chiar lângă o fereastră, în banca a treia sau a patra, nu îmi mai aduc aminte, când, la un moment, a intrat în clasă căpitanul Ionescu Pelican, de la Direcţia de studii a liceului, care a venit chiar pe culoarul de lângă fereastră, în dreptul băncii mele, unde eram şi dânsul ne-a adresat atunci următoarele cuvinte: dragi elevi, astăzi este o zi foarte însemnată pentru toţi românii de astăzi, pentru a asculta un cântec, o muzică, o orchestră sau orice alte cuvântări. Nu mai e necesar să aplici acele ace pe o placă de ardezie a unui patefon. De astăzi, a luat fiinţă Societatea Română de Radiodifuziune, care propagă în eter, prin undele herţiene, veţi învăţa dumneavoastră la cursul de fizică despre aceste unde electromagnetice şi noi, cu nişte aparate de ascultare radio, vom putea recepţiona cântece, orchestre, ştiri şi alte emisiuni care vor fi emise. A urmat acea nebunie a acelor aparate de recepţie cu galenă. Galena, acel cristal miraculos de seleniu, care capta din eter posturile de radio. E drept că, la început, unii dintre noi am primit de acasă aparate, alţii şi-au confecţionat cu banii primiţi de la părinţi şi în dormitorul nostru de mici militari ajunsese că pe sub duşumele, pe sub parchet, era o adevărată reţea de fire care unele duceau prin fereastră, să facă legătura pământ, iar altele legătura antenă, la masa metalică a paturilor, iar noi, seara, la stingere, ora de culcare care era ora 9, 21:00, se dădea cu goarna atunci, de către un gornist. Mulţi dintre noi adormeau cu căştile pe urechi, iar sarcina serviciului de planton pe care îl făceam pe rând, în dormitor, una dintre sarcini era şi aceea de a scoate căştile de pe urechile celui care adormise şi de a pune binişor sub pernă.
Realizator: Mărturie obţinută de colegii de la Redacţia militară. Veteranul de război, colonel Ene Emanoil. Cristi Cănuci, prima dată când ne-am întâlnit s-a întâmplat în Irak. Ai venit cu... era atunci locotenent colonelul Nicolae Ciucă şi ne-am cunoscut prima dată şi nu ne-am împrietenit de la început, dacă îţi aduci aminte.
Cristi Cănuci: da, este adevărat. Era începutul lunii februarie a anului 2004.
Realizator: Eram... tot timpul, această întâlnire cu jurnalistul, chiar şi ofiţerul de relaţii publice şi comandantul care nu-l cunoaşte, ambii sunt foarte defensivi şi nu ştiu cum să abordeze această legătură. Eu aveam în spate o experienţă vastă.
-: Eu am fost în Afganistan, de trei ori şi de fiecare dată, l-am prins pe Toni Ene, dacă îl mai ţineţi minte?
Realizator: Da, îl ştiu pe Toni Ene.
-: Care îşi făcuse şi un post de radio în bază şi care /.../
Realizator: Toni Ene care este ofiţerul de relaţii publice de la Divizia II, cu care eu am petrecut mult timp în Irak şi, la un moment dat, am avut şi nişte /.../ petrecute pe Aeroportul din Bagdad, că nu ne mai lua avionul de acolo şi noi am stat vreo 10 zile în plus, în Bagdad şi ni se terminase tot şi ne spălam ciorapii cu şamponul şi, la un moment dat, nu ne mai suportam, că trăiam amândoi /.../ deci pur şi simplu, devenise o perioadă şi foarte greu a fost atunci, pentru că tot aşteptam să fim acceptaţi într-un avion militar, eram tot timpul trecuţi pe listă. Noi aveam dreptul să plecăm, numai că Toni Ene, fiind cu mine şi însoţindu-mă, civilii nu aveau prioritate. Mai întâi, militarii. El se putea urca, dar nu mă putea lăsa singur. Şi eu eram tot timpul lăsat la urmă şi până când am putut /.../
-: Rămâne o amintire...
Realizator: Sigur, o amintire, şi revind şi la această amintire, pentru că e vorba tot de parteneriatul, chiar dacă e person to person, între... /.../ între Radio România şi Armata României, când l-am cunoscut prima dată pe Cristi Cănuci, i-am spus: să ştii că o să am nevoie de un om în fiecare zi, ca să îmi dea interviuri. Şi el a spus: nu cred, că lumea n-o să, că nu-i cunoşti... Şi cred că a avut o surpriză. Atunci, zic: hai să mergem printre corturi. Şi am început să merg printre oameni, la Scorpionii Roşii. În fine, a fost şi o strategie de a mea, pentru că l-am dus pe unde îi cunoşteam mai mult şi îi ştiam din Afganistan.
-: Aveai avantajul că mai lucrasei cu mare parte dintre militarii Batalionului 26 în Afganistan, în 2002. Pe unii dintre ei îi cunoşteai mai bine decât mine./lalexandrescu/sdm2
Şi atunci ai avut succes în acel demers al tău de a găsi militari cu care să vorbeşti, câte unul pe fiecare zi, pentru că toţi te cunoşteau, te vedeau. În Irak foarte puţini dintre ei ştiau că trebuie să fii acolo şi era surpriza foarte mare şi cu toţii îţi săreau în faţă să te salute şi să-ţi spună "Bine ai venit în bază!". A fost o bătălie câştigată, dar condiţiile, din punctul meu de vedere, n-au fost corecte.
Realizator: Bun. Dar să fim foarte sinceri: asta se datorează şi faptului că Radio România, chiar prin corespondentul său, reuşise să le câştige încrederea în Afganistan. Şi ei la început au fost foarte închişi, dar după aceea am fost apropiaţi.
Răduţ Bîlbîie: Mai este ceva, Radu. Radio România înseamnă acasă, ceea ce este o chestie minunată.
Cristian Cănuci: Şi aici vreau să vă spun că Radio România a făcut multe lucruri bune în acel an 2004. Dacă îţi aduci aminte că aveam săptămânal o emisiune la Craiova, un duplex cu Radio Oltenia Craiova...
Realizator: Să aducem aminte de colegii de la Radio România, de la Radio Oltenia Craiova...
Cristian Cănuci: Erau invitaţi militari din Batalionul 26 Scorpionii Roşii, iar familiile erau în studio la Craiova şi de multe ori reuşeam să facem legătura între soldatul aflat în teatrul de operaţii şi familia acestuia de la Craiova, fără ca el să ştie. Era un complot, să-i spun aşa, prin care aduceam soţia sau mama sau persoana dragă soldatului la radio şi aveau câteva minute pe care Radioul public le oferea pentru..., nu era o discuţie intimă, însă era o discuţie emoţionantă...
Realizator: Au fost şi cereri în căsătorie la radio, şi Radio Craiova a fost alături şi a difuzat foarte mult. A contat, mi-aduc aminte cu emoţie faptul că a contat foarte mult pentru militari. Nu exista atunci sistemul de transmisiuni al Armatei, tocmai atunci se dezvolta, legătura cu ţara era foarte dificilă. Pentru că ne apropiem încet-încet de finalul acestei emisiuni, pe care eu aş fi continuat-o până mâine dimineaţă, alături de invitaţii din seara aceasta, mai avem un material de la Bistriţa, un interviu realizat de colega mea Cristiana Sabău, cu colonelul Tudorel Dragonici, şef de Stat Major al Brigăzii 81 Mecanizate Bistriţa, fost comandant al Batalionului 811 Dragonii Transilvani. Să-l ascultăm!
*
Reporter: Domnule colonel, cum a colaborat Armata cu Radio România?
Tudorel Dragonici: Am avut privilegiul să lucrez cu doi reporteri de la Radio România, în misiunea executată cu Batalionul 811 Infanterie Dragonii Transilvani din garnizoana Dej, în teatrul de operaţii Irak, în perioada 2006-2007. Pot să vă spun că relaţia dintre militari şi cei doi corespondenţi a fost deosebită, informarea reciprocă s-a desfăşurat fără cusur, toate informaţiile pe care reporterii le transmiteau în ţară corespundeau realităţii şi, în multe situaţii, prin modul în care cei doi reporteri au pus problema, au reuşit să ne sprijine pe noi în îndeplinirea unor misiuni, în sensul în care, odată ce se făcea informarea, şi cei din conducerea ministerului erau mai grijulii faţă de problemele pe care le aveam noi acolo. Este o privire neutră şi întotdeauna cei doi reporteri ne-au spus că ar fi bine să facem şi aşa sau ne-au recomandat cum să procedăm în anumite situaţii. De asemenea, ei au avut o legătură permanentă şi cu partenerii din teatrul de operaţii, în special cu cei din Armata Statelor Unite şi Armata Italiei, cu care colaboram nemijlocit, pentru activităţi desfăşurate în comun.
Reporter: Cred că, la fel de important, a fost şi pentru familiile militarilor, rămase acasă, să afle lucruri despre ceea ce se întâmplă...
Tudorel Dragonici: Cu siguranţă, reporterii transmiteau date şi altfel decât cele militare, despre modul cum suntem trataţi acolo, despre modul cum aveam legături cu populaţia locală, ceea ce dădea un plus de speranţă şi de încurajare pentru familiile militarilor, care erau în ţară. Şi noi am fost mulţumiţi de această legătură, ne-am bucurat că există acolo, cu noi, pentru că relatau ceea ce se întâmplă real într-un teatru de operaţii.
Reporter: Cât de importantă este această comunicare între Armată şi publicul larg, în opinia dvs?
Tudorel Dragonici: Pentru că noi suntem o instituţie a statului care face parte din popor, este şi normal ca aceia care relatează despre activităţile militare să spună adevărul, să informeze cu promptitudine populaţia care ne susţine - adică întreaga populaţie, pentru că toţi ne susţin - despre ceea ce se întâmplă în armată, despre ceea ce se întâmplă în misiunile internaţionale, pentru a fi la curent cu noutăţile zilei. Datorită faptului că facem parte din societate, este şi normal deschiderea să fie totală.
Reporter: Vreau să vă întreb pentru dvs ce înseamnă Radio România şi dacă vreţi să ne faceţi o urare la cei 85 de ani, pe care îi împlinim acum.
Tudorel Dragonici: Radio România este auzit în toată ţara, iar urarea, la ceas aniversar, este: Succes în continuare! Să fiţi la fel de buni, ca şi până acum!/schelaru/sdm2
Realizator: O corespondenţă de la Bistriţa, semnată de Crisitana Sabău, interviu cu colonelul Tudorel Dragoni, şef de Stat Major al Brigăzii 81 Mecanizate. Radu, voiai să aduci aminte şi de colegii mei...
Răduţ Bâlbâie: Da, voriam să pomenesc....
Realizator:... vreau să te las pe tine să-i menţionezi, colegii mei...
Răduţ Bâlbâie: Vroiam să pomenesc câţiva oameni extraordinari. Vroiam în primul şi primul rând să spun cât de mult a însemnat ce ai făcut tu, cât de mult a însemant ce a făcut Cristina Dumitrescu, după aceea, pe fostul spaţiu iugoslav...
Realizator: Cristina Dumitrescu, care a fost o perioadă şi purtătoare de cuvânt...
Răduţ Bâlbâie: ... şi care a fost şi purtător de cuvânt al Ministerului Apărării. De Mario...
Realizator: Mario Balint, colegul nostru, da.
Răduţ Bâlbâie: Şi aş vrea să mai pomenesc pe câţiva...
Realizator: Cătălin Gomboş, de asemenea.
Răduţ Bâlbâie: Pe Cătălin Gomboş, pe Alexandru Ioan, care lucrează acuma în Radio România şi care a fost colegul nostru...
Realizator: Şi pe care o să-l întâlnim...
Răduţ Bâlbâie: ... care este colonel în rezervă şi a fost colegul nostru la "Ora Armatei", pe Laurenţiu Sfinteş, care a transmis din Albania şi din fosta Iugoslavie, din spaţiul fostei Iugoslavii...
Realizator: Nicu Popescu.
Răduţ Bâlbâie: Nicu Popescu, nu în ultimul rând, care, hohooo! Este veteran al transmisiilor din teatrele de operaţii...
Realizator: Şi mai ales de pe Mărăşeşti a transmis, a fost plecat în marş cu....
Răduţ Bâlbâie: Exact. Alexandru Leaua, care a fost în spaţiul fostei Iugoslavii; Nelu Dincă, din Direcţie, care a fost trimis în Kosovo şi a făcut nişte corespondenţe foarte bune; George Mihalcea şi, dacă îmi aduc eu bine aminte, cred că Cristi Dumitraşcu ar trebui pomenit pentru ceea ce a făcut aici în ţară, fiindcă la "Voci de acasă" el colecta toate aceste mesaje....
Realizator: Şi lucra împreună cu mine, sigur că da.
Răduţ Bâlbâie: ... şi lucra împreună cu tine şi realiza toate aceste lucruri minunate.
Realizator: Liderul militar al Armatei, şeful Statului Major General, cu un mesaj la ceas aniversar, la 85 de ani de radio, să-l ascultăm pe generalul de aviaţie Ştefan Dănilă.
*
Ştefan Dănilă: Societăţii Române de Radiodifuziune, "La mulţi ani", cu ocazia a 85 de ani de funcţionare! Mulţumesc pentru sprijinul acordat Armatei României, pentru a transmite mesaje, pentru a transmite gândurile noastre şi a-i aduce aproape pe membrii familiilor, pe militarii români aflaţi în misiune, unul lângă altul, prin intermediul dumneavoastră!
*
Realizator: A fost un mesaj din partea şefului Statului Major General, generalul Ştefan Dănilă. Ne întoarcem, din nou, la Timişoara, la colonelul Gabriel Toma. Cred că, prin ce am depănat aici, am trezit, şi acolo, la Timişoara, amintiri.
Gabriel Toma: Sigur Radule, vreau să amintesc câteva chestiuni foarte importante, în legătură cu cooperarea dintre Armată şi Radio România Actualităţi. Trebuie aminitit, în primul rând, interesul pe care l-a arătat încă de la începutul misiunilor Armatei Române în teatrele de operaţii, mass-media, faţă de acest aspect; şi te rog să-ţi aduci aminte că, la un moment dat, în Kandahar, americanii au anunţat la o şedinţă, la un briefing, că urmează să sosească în tabără trei reporteri de la CNN. Atunci, comandatul a dat ordin să li se asigure tot ce au nevoie, pentru a-şi îndeplini misiunea. După două săptămâni, am primit o telegramă din ţară, şi la noi urmau să sosească reporteri în ţară. Ne-au întrebat, câţi, în cadrul unui alt briefing, şi atunci am spus şi noi - 50, că atâţea erau; interesul era foarte mare, erau reprezentanţi de la posturile de radio, de televiziune. Ei, aici vreau să amintesc, să punctez un lucru, şi anume, pe parcursul executării acestor misiuni, Radio România a rămas alături de militari, de la început şi până la sfârşit, ceea ce este un lucru care trebuie amintit şi pentru care vă mulţumim! Al doilea aspect, pe care vreau să-l....
Realizator: Adică au venit 50 şi 49 au plecat înapoi în ţară, a rămas doar unu...
Gabriel Toma: Mi-aminitesc şi de...
Realizator: Eu împărţeam biroul cu Marsh Alphonso, de la CNN. Marsh Alphonso a ajuns şeful Biroului de Presă CNN de la Pretoria, după aceea. Şi eram eu, "Army Times" şi CNN-ul.
Gabriel Toma: Înainte de emisiune, mă întreba colegul meu Gusti, zice, cum vorbim cu Radu Dobriţoiu, îi spunem "dumneavoastră", că...?
Realizator: Ne putem spune pe nume, aşa am stabilit aici, în studio...
Gabriel Toma: ... şi am încercat...
Realizator: ... să nu ne mai ascundem după... Ne ştim de atâţea ani, suntem...
Gabriel Toma: Bun. Al doilea aspect la care vreau să mă refer este faptul că toate materialele alea, emsiunile şi tot ce se realiza de câtre voi, acolo, în tabrele din Irak şi Afganisan, asta însemna foarte multă muncă. Ţin minte că, dimineaţă, când ne întorceam din misiuni, la patru, la cinci dimineaţa, vedeam că la tine în cort, acolo, e lumină şi lucrai; veneam la tine şi, la patru-cinci dimineaţa, cum făceai, cum.. că ieşau materialele bune, asta înseamna o muncă...
Realizator: Transmiteam pentru Radiojurnalul de 7:00...
Răduţ Bâlbâie: De dimineaţă, aşa este.
Realizator: ... şi mă trezeam devreme sau preferam să dorm un pic de cu seară...
Răduţ Bâlbâie: Patru, ora Zulu.
Realizator:... sigur că da, şi era şi ora Zulu acolo, era ora locală, ora României...
Răduţ Bâlbâie: Nici nu mai ştiai.
Gabriel Toma: La un moment dat, oamenii care se trezeau dimineaţă să plece în misiuni, domnule, m-a omorât Zulu ăsta. Ştiţi? Îţi aduci aminte ce...
Realizator: Era Zulu, ora Zulu, de fapt era GMT-ul.
Gabriel Toma: Şi ultimul aspect la care vreau să mă refer este faptul, vizavi de această cooperare dintre Armată şi Radio România Actualităţi, suntem... Trebuie să spun şi eu, suntem recunoscători dumneavoastră, oamenilor de radio, de acolo, pentru modul în care aţi arătat societăţii ce facem noi acolo, v-am simiţit permanent alături de noi şi faceţi parte din armată, dacă pot să zic aşa.
Realizator: Mulţumim foarte mult, îmi aduc aminte că din Irak...
Gabriel Toma: Vă mulţumim şi vă suntem recunoscători.
Realizator: Din Irak ne-am întors împreună cu Drapelul de Luptă al Batalionului 26 Infanterie, acum mă contreaziceam cu /.../ a trecut mult timp, zic eu de atunci, dacă era 2009 sau 2010.
Răduţ Bâlbâie: Am început să ne încurcăm. Radule, apropo de ce ai spus mai devreme, noi, militarii, ştiam toţi cu ce avion intrăm în teatrul de operaţii, cu ce avion de intoarcem, nu am ştiut că tu ai stat la ocazii, acolo, ca să te întorci.
-: Se mai întâmplă.
Realizator: Da, bine, se mai întâmplă. Eram pe Aeroportul din Bagdad, sigur că da, şi mă tot sărea lista respectivă. "Euroatlantica" la final, ediţie dedicată cooperării dintre Radio România şi Aramtă, un parteneriat strategic, întărit în istoria recentă în teatrele de operaţii din Irak şi Afganistan. Inviaţi în această ediţie: generalul Răduţ Bâlbâie, coloneii Gabriel Toma şi Augustin Pegulescu, locotenent-colonelul Carol Florea şi maiorul Cristian Cănuci. Să aduc aminte că în regia de emisie am fost ajutat, aici, la Bucureşti, de Claudia Buzică şi Victor Mihăiescu, mulţumiri colegilor din regiile tehnice de la Bucureşti şi de la Radio Timişoara. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul "Euroatlantica" şi, alături de Nicu Popescu, producătorul emisiunii, vă mulţumesc pentru atenţie! La revedere!

Transcriere RADOR