Nelson Mandela: Credinţa în justiţie şi în propriile convingeri

Nelson Mandela s-a născut la 18 iulie 1918 la Mvezo, o localitate situată în districtul Umtata.

Născut în tribul Madiba, parte a populaţiei Thembu, Rolihlahla Dalibhunga a primit numele englezesc Nelson de la unul dintre profesorii săi.

Tatăl său, un consilier al familiei regale din Thembu, a murit când Nelson Mandela avea nouă ani, iar acesta a fost crescut de regentul populaţiei Thembu.

La 25 de ani, el s-a alăturat Congresului National African (ANC) ca activist, iar mai tarziu a fondat şi condus Liga de Tineret a ANC.

În 1952, Nelson Mandela a devenit primul avocat de culoare care şi-a deschis un cabinet în Johannesburg, împreună cu prietenul său, Oliver Tambo, şi el un pasionat militant anti-apartheid.

În 1956, acesta a fost acuzat de înaltă trădare, dar a scăpat după patru ani de proces.

Între timp, rezistenţa anti-apartheid s-a intensificat, mai ales opoziţia faţă de noul pachet de legi care stabilea unde avea dreptul să muncească şi să trăiască populaţia majoritară de culoare.

Opoziţia sa faţă de apartheid avea să ia o turnură periculoasă în 1961, când Mandela a devenit liderul grupării militare a ANC, MK.

După 27 de ani de închisoare, Nelson Mandela a fost graţiat

În 1964 a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru mai multe capete de acuzare, printre care sabotaj.

Acesta şi-a susţinut propria apărare în sala de judecată Rivonia, pe care a folosit-o şi ca suport pentru a face şi mai cunoscute convingerile sale despre democraţie, libertate şi egalitate.

"Am venerat ideea unei societăţi ideale, o societate democratică şi liberă, în care toate persoanele locuiesc împreună în armonie şi cu şanse egale", a spus atunci Nelson Mandela, potrivit BBC.

"Este un ideal pentru care sper să trăiesc să îl pot atinge. Dar dacă va fi nevoie, acesta este un ideal pentru care sunt pregătit şi să mor", a mai adăugat Nelson Mandela în aceeaşi sală de judecată.

A fost eliberat 27 de ani mai târziu, graţie presiunilor internaţionale şi preşedintelui de atunci, F.W. de Klerk, care a semnat ordinul de graţiere.

Datorită rolului esenţial în eforturile pentru pace din lumea întreagă, lui Nelson Mandela i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace în 1993.

Cinci luni mai târziu, a luat decizia să intre în politică după victoria în alegeri a Partidului Naţional Sud-African, care susţinea apartheid-ul şi segregaţia rasială.

Cariera politică

Primul preşedinte de culoare al Africii de Sud, Nelson Mandela a avut un rol important în istoria unei ţări care până în anul 1994 era condusă de minoritatea albă (minoritate ce reprezintă 10 la sută din populaţia ţării).

Congresul Naţional African a câştigat alegerile din aprilie 1994, iar Nelson Rolihlahla Mandela a depus la 10 mai 1994 jurământul, devenind primul preşedinte de culoare al Africii de Sud.

În discursul său inaugural, Mandela, care şi-a petrecut 27 de ani din viaţă ca deţinut politic al guvernului sud-african, a declarat că a venit vremea oblojirii rănilor.

Peste 22 de milioane de sud-africani au ieşit la vot pentru primele alegeri parlamentare multirasiale din această ţară.

O majoritate covârşitoare l-a ales pe Mandela şi partidul său, Congresul Naţional African, la conducerea ţării.

Ca preşedinte, Mandela a format Comisia pentru adevăr şi reconciliere, pentru a investiga încălcările drepturilor omului sub apertheid şi a avut numeroase iniţiative menite să îmbunătăţească standardul de viaţă al populaţiei de culoare din Africa de Sud.

Cele mai mari preocupări ale sale ca preşedinte au fost lipsa de locuinţe pentru săraci şi localităţile extrem de sărace care afectau oraşele mari.

El a încredinţat adjunctului său, Thabo Mbeki, o parte din afacerile de zi cu zi ale guvernului, în timp ce el s-a ocupat mai mult de a construi o nouă imagine internaţională a Africii de Sud.

În acest context, el a reuşit să convingă companiile multinaţionale din ţară să rămână şi să investească în Africa de Sud.

În 1996, a ratificat o nouă constituţie a Africii de Sud.

Mandela s-a retras din politică în iunie 1999, la vârsta de 81 de ani şi a explicat decizia de a se distanţa de viaţa publică prin dorinţa de a dedica mai mult timp familiei şi prietenilor, precum şi de a reflecta în linişte, departe de tumultul vieţii cotidiene.

Nelson Mandela rămâne una dintre cele mai importante personalităţi din lume

Nelson Mandela a continuat să călătorească în lume, să cunoască lideri, să participe la conferinţe şi să colecteze premii după retragerea din funcţia de preşedinte.

Apariţiile sale publice au fost în mare parte legate de activitatea Fundaţiei Mandela, un fond de caritate pe care l-a fondat.

Când a împlinit 89 de ani, el a format grupul "Bătrânii", ce reunea mai multe figuri de talie mondială menite să ofere expertiză şi orientare "pentru a aborda unele dintre cele mai dificile probleme ale lumii".

Cea mai demnă de remarcat intervenţie din ultimii ani a avut loc în 2005, după moartea fiului său supravieţuitor, Makgatho.

Într-o ţară în care tabu-uri încă mai înconjoară epidemia de SIDA, domnul Mandela a anunţat că fiul său a murit de SIDA, şi le-a cerut sud-africanilor să vorbească despre acestă problemă delicată, "pentru a o face să apară ca o boală normală".

El a jucat, de asemenea, un rol cheie în decizia de a se permite Africii de Sud să fie gazda Cupei Mondiale de fotbal 2010 şi a apărut şi la ceremonia de închidere.

Nelson Mandela rămâne una dintre cele mai importante personalităţi din lume, standardul luptei anti-apartheid pentru înlocuirea regimului minorităţii albe cu o democraţie multi-rasială.