O vorbă bună 90 - Formă şi fond

Tot ceea ce facem poate fi măsurat cantitativ şi calitativ. În cele mai multe cazuri calitatea e mai importantă decât cantitatea.

Şi asta pentru că avem în gena noastră umană căutarea binelui. La fel stau lucrurile şi în viaţa spirituală. Relaţia cu Dumnezeu nu se măsoară prin întrebarea cât, ci prin cum.

O femeie credincioasă care se ruga zilnic s-a gândit într-o zi: ce-ar fi să-şi numere rugăciunile?

Şi pentru a ţine numărul rugăciunilor a apelat la o metodă simplă. De fiecare dată când se aşeza în genunchi la rugăciune, punea într-un coş o nucă.

Avea o livadă cu nuci, aşa că avea la îndemână multe asemenea fructe cu care să-şi ţină socoteala rugilor.

Cu timpul, femeia a umplut mai multe coşuri în urma rugăciunilor sale. Era foarte mândră când le privea. Erau dovada credinţei ei arzătoare.
Într-o noapte a visat un înger care i-a spus să schimbe metoda. Când avea să spună o rugăciunea să spargă o nucă din cele adunate, dar să înceapă cu coşul pe care l-a umplut cel mai de demult.

Femeia a luat cuvintele îngerului ca pe sfatul lui Dumnezeu şi a făcut întocmai. Numai că nucile pe care le spărgea erau toate seci.

Atunci şi-a dat seama că timpul lăsase fructele fără miez, şi a înţeles că acelaşi lucru se petrecuse şi cu rugăciunile ei spuse doar pentru a fi contabilizate.

Pericolul acesta îl paşte, nu-i aşa, pe orice om care pune mai mare preţ pe formă decât pe fond.