O vorbă bună 88 - Dar din dar

„Dar din dar se face raiul” – ştiţi cu siguranţă proverbul care ne provoacă la generozitate. La prima vedere, această zicere înţeleaptă pare să spună că darul de aici primeşte o răsplată dincolo în rai, aşa că dărnicia n-ar trebui să fie condiţionată de primirea recunoştinţei aici şi acum.

Este şi aceasta o interpretare valabilă, dar dacă suntem mai atenţi la proverb, constatăm că darul face raiul, nu te trimite în rai. Asta înseamnă că generozitatea poate transforma într-un paradis mediul în care se mişcă generosul. Şi asta e posibil şi aici, nu numai dincolo.

Într-o mănăstire, călugărul care împlinea sarcina de portar a primit de la un ţăran care-şi avea via în apropiere un mare ciorchine de strugure. Omul i-l dăruise cu tot dragul spunându-i că este cel mai frumos ciorchine din via lui.

Călugărul portar se gândi că fructul l-ar bucura mai mult pe un frate mai bătrân şi bolnav. Merse şi-i dărui strugurele. Bătrânul îl primi cu bucurie, dar văzându-l aşa mare şi frumos, simţi că acest ciorchine ar sta bine pe masa stareţului.

Şi ciorchinele fu dăruit din nou. Stareţul se folosi şi el însă de strugure să facă o bucurie călugărului bucătar care stătea toată ziua în căldură lângă cuptor ca să facă bucate pentru toată obştea.

Ciorchinele ajunse la bucătărie, dar nu rămase acolo, pentru că a fost dăruit mai departe.

Şi aşa, dar din dar, fructul a trecut aproape prin mâinile întregii comunităţi şi a ajuns în final de unde pornise: adică la călugărul portar, primul care-l primise în dar.

În acest fel, un strugure dăruit a făcut dovada că în acea mănăstire era un mic colţ de rai.