O vorbă bună 76 - Iubirea şi judecata
Iubirea şi judecata
Articol de Remus Rădulescu, 03 Ianuarie 2011, 14:40
Zi de sărbătoare. Oamenii intrau pe rând în biserică. Cu toţii au zărit pe scări un om rezemat de zid. Avea hainele murdare, pantofii rupţi şi o pălărie trasă pe ochi, dar nu era unul dintre cerşetorii obişnuiţi ai bisericii.
Nu zicea nimic, părea să doarmă. Nici unul dintre credincioşii veniţi la slujbă nu s-a arătat interesat de el. Fiecare îşi zicea în sine: o fi vreun om al străzii, şi-l ocolea ca să nu-i simtă mirosul greu.
Înăuntru, slujba nu începuse. La un moment dat pe uşă intră chiar boschetarul cu pălăria trasă pe ochi, se îndreptă spre altar şi înainte să intre îşi descoperi capul.
Toţi şi-au dat seama în acel moment că omul pe care-l ocoliseră la intrarea în biserică era preotul lor.
Slujba a început şi la momentul predicii, părintele a ieşit şi le-a spus credincioşilor: "astăzi nu vreau să vă spun decât atât: dacă îi judecaţi pe oameni, nu mai aveţi timp să-i iubiţi.”