O vorbă bună 155 - Uneltele tâmplarului
Uneltele tâmplarului
Articol de Remus Rădulescu, 11 Septembrie 2013, 12:19
În atelierul unui tâmplar gâlceavă mare. Uneltele se apucară să se acuze reciproc.
Ciocanul credea despre ferăstrău că este cea mai rea unealtă, că sfâşie cu dinţii lui ascuţiţi, ca un balaur.
Rindeaua zicea despre ciocan că e violent şi zdrobeşte orice. Ferăstrăul o acuza pe rindea că are lama tăioasă şi muşcă fără milă ca o fiară.
Zarvă mare. Deodată uşa se deschise şi intră tâmplarul. Se făcu linişte.
Meşterul luă câteva scânduri, le măsură, apoi le tăie cu ferăstrăul. Le subţie puţin cu rindeaua şi apoi le bătu în cuie, desigur cu ciocanul.
Tâmplarul construi aşa un leagăn de copil. Uneltele se minunau acum de ce putu să iasă din colaborarea lor şi din priceperea tâmplarului.
Nu vi se pare că lumea noastră a oamenilor e ca un mare atelier de tâmplărie?
