O vorbă bună 143 - Binele interesat

Motivaţia unei fapte bune este în cele mai multe situaţii altruismul, adică acea disponibilitate şi grijă pentru celălalt. Există însă şi împrejurări în care faci un bine gândindu-te la principiul compensării.

Binele tău este contorizat de cineva şi cand ai nevoie la rându-ţi, vei fi şi tu ajutat. Deşi nu este tocmai o atitudine creştinească să aştepţi ceva în schimb atunci când faci un bine, este şi aceasta o motivaţie valabilă pentru gesturi admirabile.

Se petrec lucrurile ca-n următoarea întâmplare. Un fermier lua an de an premiu pentru calitatea porumbului pe care-l cultiva. La toate târgurile ieşea primul. Avea cel mai bun porumb.

Un reporter a fost curios să afle secretul. A venit la ferma câştigătoare şi a constatat că la vremea semănatului, fermierul oferea tuturor vecinilor săi de teren seminţe de porumb gratis.

Erau acelaşi seminţe pe care le semăna şi el. „Cum de faceţi acest lucru?, întrebă reporterul nedumerit. Sunteţi în competiţie cu ceilalţi fermieri şi dumneavoastră le furnizaţi sămânţa?”.

Agricultorul îi răspunse zâmbind: „De ce nu? Ştiţi că vântul ajută la polenizare. Dacă vecinii mei ar creşte porumb inferior, şi porumbul meu va scădea în calitate. Eu le dau gratis sămânţă bună de la mine ca să-mi asigur calitatea propriei recolte.”

Înţelept omul, nu? Cam aşa este în multe împrejurări din viaţă. Binele pe care-l faci se va întoarce cândva la tine.