O vorbă bună 139 - Buchetul pentru mama

Oamenii sunt mai importanţi decât lucrurile. E o evidenţă pentru oricine. Ne purtăm însă de multe ori ca şi cum ar fi invers.

Dedicăm prea mult timp unor lucruri şi prea puţin relaţiilor cu oamenii. Şi de aici ni se trage, cred, starea de nemulţumire şi de nefericire pe care o avem adesea.

În drum de la serviciu spre casă, un bărbat trecu pe la florărie. Voia să comande un buchet care să fie trimis mamei lui. Ea locuia la vreo 200 de km distanţă. A doua zi împlinea 65 de ani.

Când coborâ din maşină, bărbatul văzu în faţa florăriei o tânără stând pe trotuar plângând. O întrebă de ce e aşa tristă.

Află că fata voia să-i ia mamei sale un trandafir roşu, dar nu avea bani decât jumătate din preţul unui trandafir.

Bărbatul o luă pe tânără cu el în florărie, şi-i achită el trandafirul. După ce plăti şi buchetul pentru mama lui, se oferi s-o ducă pe fată cu maşina acasă.

Pe drum, fata îl rugă să oprească spunându-i că a ajuns la mama ei. Coborî şi intră pe poarta unui cimitir.

Bărbatul se întoarse atunci la florărie, anulă comanda, cumpără un buchet de trandafiri şi conduse cei 200 de kilometri până la mama sa acasă ca să-i ofere florile în persoană.