O vorbă bună 133 - Înăuntru şi afară

"Înăuntru" şi "afară" sunt două categorii care se referă în mod obişnuit la spaţiu în raport cu un reper. Putem vorbi, însă, de aceste două dimensiuni când ne gândim şi la noi oamenii şi la viaţa noastră: adică partea lăuntrică, sufletească şi lucrurile care sunt în afară şi cu care intrăm în relaţie.

Şi dacă ne gândim bine, cel mai mult timp din viaţă îl dedicăm lui "afară". Acumulăm lucruri care ne dau, cei drept, o satisfacţie trecătoare, dar care ne rămân apoi exterioare.

Învăţăm, dobândim experienţă, dar constatăm că tot efortul nu ne ajută să cunoaştem în profunzime ceea ce ni se întâmplă. Şi asta pentru că rareori ne concentrăm spre "înăuntru".

Prea preocupaţi să reacţionăm la stimuli din afară, uităm să privim în interior şi să înţelegem de ce am făcut cutare lucru aşa şi nu altfel, de ce am avut o anumită atitudine şi nu alta.

Şi cred că orientarea dezechilibrată spre în afară ne face şi nefericiţi. Se întâmplă cu noi exact ca într-o povestioară despre un vas antic, considerat prea vechi ca să mai aibă vreo valoare, dar care a fost vândut cu o avere la o licitaţie.

Vasul fusese al unui cerşetor care murise sărac lipit, după ce primise în el o viaţă întreagă pomana trecătorilor. Omul se concentrase asupra a ceea ce putea pune în vas şi nu asupra vasului în sine, care avea o mare valoare.

Aşa este şi cu sufletul. Îi descoperi valoarea dacă găseşti timp să-i acorzi atenţie.