O vorbă bună 109 - Credinţa până la capăt

Spune o vorbă înţeleaptă că nu reuşeşti să crezi cu adevărat în ceva decât atunci când eşti gata să mori pentru acel ceva.

Şi vorba e confirmată de fapte istorice. Calendarul creştin este plin de oameni care au murit pentru crezul lor religios.

Martirii au crezut cu adevărat. Ei n-au murit din întâmplare, ci conştienţi că nimic nu valorează mai mult, nici chiar viaţa, decât credinţa lor.

O povestioară pe care am primit-o de la un prieten prin e-mail pune aceeaşi problemă a credinţei probate de o situaţie extremă.

Într-o biserică arhiplină intră într-o duminică un bărbat cu o cagulă pe cap, înarmat cu o mitralieră şi strigă: „Cine vrea să moară pentru Iisus Hristos?”

Oamenii s-au năpustit spre ieşire căutând să se salveze. Într-un minut biserica era aproape goală. Au mai rămas preotul în altar şi câteva persoane în străni.

După ce se lăsă liniştea în biserică, omul înarmat se adresă preotului: „Părinte, acum poţi să ţii slujba liniştit pentru că te-am scăpat de ipocriţi.”