O vobă bună 41 - Smerenie

Paradoxul lumii moderne – cu cât sunt mai multe şi mai sofisticate mijloacele de comunicare, cu atât puţin oamenii comunică cu adevărat. Mă refer la acea comunicare ce presupune a spune ceva cuiva, dar şi a avea răbdarea să-l asculţi pe celălalt.

Tot mai des avem ceva de spus, dar tot mai rar ceva de aflat de la altul. Şi asta pentru că lipseşte smerenia de a crede că de la oricine poţi învăţa ceva.

Undeva într-o mănăstire, un călugăr bătrân şi-a propus să postească timp de 70 de săptămâni, mâncând doar odată pe săptămână. Şi tot efortul pentru ca Dumnezeu să-i descopere înţelesul unui text biblic, pe care nu reuşea să-l pătrundă.

După 70 de săptămâni de post, n-a primit însă nici un răspuns. S-a hotărât atunci să meargă să-l întrebe pe un frate călugăr mai tânăr, poate va şti el răspunsul.

Dar, numai ce deschise uşa chiliei, că avu o viziune - un înger se arătă şi-i spuse: "Cele 70 de săptămâni de post ale tale nu ţi-au luminat mintea, dar acum că te-ai smerit până la a te duce la fratele tău, am fost trimis eu pentru a-ţi desluşi înţelesul fragmentului din Scriptură."

Şi imediat înţelese ce voia să spună acel text biblic. Şi a mai înţeles ceva: că nu poţi fi înţelept fără să fii şi smerit.