Misiunea NATO din Afganistan

Ediţia din 15.11.2012 poate fi ascultată și descărcată din secţiunea Podcast.

Realizator, Radu Dobriţoiu: O ediţie dedicată misiunii din Afganistan, cea mai complexă operaţiune atât pentru NATO, cât şi pentru Armata României, realizată în această seară împreună cu colegul meu de la Redacţia "Ora armatei", mr. Cristi Dumitraşcu, şi de la Reşiţa vom fi în legătură cu trimisul special Radio România în Afganistan, Mario Balint. Colegul meu a revenit din deşertul afgan, unde a însoţit o delegaţie militară, condusă de ministrul apărării naţionale, Corneliu Dobriţoiu.

Un triplex Euroatlantica, în această seară, pentru că vom fi în legătură permanentă şi cu studioul Radio România din Reşiţa şi cu cel din Timişoara, de unde vom fi în legătură cu col. Augustin Pegulescu, veteran al misiunii din Afganistan, unde a fost rănit într-o operaţiune de luptă. Alături de mine se află Cristi Dumitraşcu. Bună seara, Cristi.

Cristian Dumitraşcu: Bună seara, Radu, bună seara şi ţie, şi ascultătorilor, şi invitatului nostru.

Realizator: Şi col. Daniel Petrescu, alături de care am fost în Irak timp de aproximativ patru luni, când, pe atunci, lt.col. Daniel Petrescu era la comanda Batalionului 2 Infanterie Călugăreni. Bună seara, domnule colonel.

Col. Daniel Petrescu: Bună seara. Mulţumesc pentru invitaţie.

Realizator: Bine aţi revenit la noi în emisiune. Cristi.

Cristian Dumitraşcu: Trebuie să spunem că invitatul nostru este primul comandant al unui batalion care a intrat în misiunea ISAF în...

Realizator: Din misiunea Enduring Freedom în ISAF. În ce an se întâmpla domnule colonel?

Col. Daniel Petrescu: Este vorba de vara anului 2006. Pe atunci misiunea ISAF era în cea de-a doua fază - extinderea geografică, odată cu preluarea responsabilităţii în provincia Zabul de către trupele române, în principal sprijinte de forţele americane. Misiunea ISAF încheia aceast fază. A urmat apoi stabilizarea şi iată că ne aflăm în faza de tranziţie şi pregătire pentru redislocare.

Realizator: Să aducem aminte, Cristi, că este primul batalion de manevră. Până atunci, batalioanele româneşti aveau aproximativ 400 de militari. Batalion de manevră înseamnă efective suplimentare duse în Afganistan şi mutate inclusiv din Kandahar în Zabul. Şi, domnule colonel, sunteţi primul comandant care a avut în subordine o companie din SUA sau după dumneavoastră s-a întâmplat?

Col. Daniel Petrescu: Nu, Batalionul 2 Infanterie, odată cu redislocarea în Zabul, a primit şi această companie americană în subordine. Dar mai important, să spunem, cred că Batalionul 2 avea în responsabilitate o provincie. NATO prelua partea de sud a Afganistanului. Comandamentul regional...

Realizator: Era pentru prima dată când preluam în responsabilitate...

Col. Daniel Petrescu: O provincie. Comandamentul Regional de Sud avea în responsabilitate patru provincii. Practic, România, eram la comanda uneia din cele patru provincii din sudul Afganistanului.

Cristian Dumitraşcu: O impresie de la firul ierbii, pentru că aţi fost primul care aţi comandat un batalion de manevră, cu cât s-au îngreunat lucrurile faţă de cei dinainte?

Col. Daniel Petrescu: Eu aş lua-o nu numai din 2006, ci din '95, de când am început să participăm la astfel de misiuni. Fiecare misiune a reprezentat o responsabilitate mai mare, fiecare misiune a fost mai complexă, au fost mai multe linii de operaţii şi în fiecare misiune ameninţarea a fost mai mare.

Cristian Dumitraşcu: Trebuie să spunem că invitatul nostru, col. Petrescu, este actualmente ofiţer în Centrul de Conducere Operaţională din Statul Major General.

Realizator: Şi are în coordonare misiunile externe la care participă Armata României. Vom asculta în această ediţie Euroatlantica mai multe interviuri realizate de Mario Balint în Afganistan, exclusivităţi pentru emisiunea noastră sau pentru Radio România Actualităţi, obţinute chiar în linia întâi, acolo în deşertul afgan, în baze militare înaintate uneori chiar. Mario Balint, te salutăm de la Bucureşti.

Mario Balint: Bună seara, Radu. Bună seara, Cristi. Îmi face plăcere să reîntâlnesc oameni deosebiţi, aşa cum sunt invitaţii noştri: col. Daniel Petrescu şi col. Augustin Pegulescu, pe care îi salut cu drag.

Col. Daniel Petrescu: Bună seara.

Col. Augustin Pegulescu: Bună seara, şi din Timişoara.

Realizator: Te auzim de parcă ai fi aici, alături de noi. Da, vroiam să anunţ. Vom fi în legătură permanentă şi cu studioul Radio România din Timişoara, unde se află colonelul Augustin Pegulescu, adjunctul şefului de Stat Major al brigăzii Banat, mare unitate, ce urmează să preia luna viitoare misiunea românească din Afganistan. Bună seara, domnule col.Augustin Pegulescu.

Col. Augustin Pegulescu: Bună seara şi dvs. Am onoarea să vă salut şi mă bucur să fim din nou împreună la această emisiune.

Realizator: Bine aţi revenit la "Euroatlantica". Bună seara, domnule colonel. Bună seara, tuturor. Ne auzim foarte bine. Radio România merge strună şi la acest capitol. Să aducem aminte, suntem în legătură cu studiourile Radio România din Reşiţa, unde este Mario Balint, şi din Timişoara, unde se află col.Augustin Pegulescu.

Mario Balint: Pentru că ai vorbit despre col.Augustin Pegulescu, este veteran de teatru de operaţie. Are două misiuni în Afganistan şi una în Irak.

Realizator: Da, aşa este. În două dintre aceste misiuni am fost împreună cu col.Augustin Pegulescu. Din păcate, în cea de-a doua misiune din Afganistan dânsul a fost şi rănit. O patrulă, un autovehicul Humwee militar blindat al trupelor americane, în care se afla îmbarcat şi col.Pegulescu, a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat. A fost aruncat în aer. Din cei cinci membri ai echipajului îmbarcat în acel blindat, doar col.Pegulescu a supravieţuit, cu o pierdere la nivelul piciorului stâng şi, dacă nu mă înşel, ganerul american a supravieţuit şi el, dar cu pierderi mult mai mari. Mă înşel, domnule colonel?

Col. Augustin Pegulescu: Nu, domnule Radu Dobriţoiu, aşa este. Văd că ştiţi povestea destul de bine. Probabil că, de câte ori ne-am întâlnit, de atâtea ori ne-am reamintit clipele şi plăcute şi neplăcute.

Realizator: Nu sunt amintiri plăcute, dar românii trebuie să ştie că în seara asta suntem în direct, la Timişoara, cu un erou, cu un veteran de război al Armatei României.

Col. Augustin Pegulescu: Vă mulţumesc pentru aprecieri.

Mario Balint: Mă şi gândeam acum, când istorisea Radu Dobriţoiu întâmplarea, ce simte domnul Pegulescu, ce fiori trebuie să îţi trezească o asemenea...

Realizator: Asta a fost povestirea pe scurt. Povestea a fost mai lungă şi mult mai dramatică şi clipele de suferinţă l-au pus la grea încercare atunci pe col. Pegulescu. Domnia sa ajunsese la un moment dat la 100-150 de metri de locul deflagraţiei şi prima dată a fost dat dispărut şi după aceea l-au găsit echipele de intervenţie americane. A fost o dramă atunci, nu aş dori să insistăm, pentru a-i reaminti veteranului despre această experienţă.

Mario Balint: Este bine însă că suntem cu toţii împreună sănătoşi în seara asta aici.

Realizator: Şi foarte aproape datorită postului Radio România, pentru că, iată, cum aminteam, suntem în legătură cu colegii de la Reşiţa, de la Timişoara şi Bucureşti. Domnule col.Petrescu, Cristi Dumitraşcu, dragi colegi de emisiune, vă propun să începem cu unul dintre materialele realizate de Mario Balint acolo, în linia întâi, în Afganistan. Dintre corespondenţele pregătite de Mario, am fost impresionat de un interviu realizat de el cu un căpitan, un comandant de companie, cu Ionuţ Tecaru, care mi-a amintit de tinerii căpitani din 2002 alături de care am fost în Afganistan, când eram cu Batalionul 26 Infanterie "Neagoe Basarab", comandat pe atunci de maiorul Nicolae Ciucă. Îmi aduc aminte de maiorul Amza, de maiorul Marinel Mareş ş.a.m.d. Domnule Augustin Pegulescu mai spuneţi dvs. câteva nume de atunci, că eraţi în acea misiune, de comandanţi de companie.

Col. Augustin Pegulescu: Au fost atât de mulţi încât ne-ar trebui foarte multă vreme să îi amintim pe toţi. Să zicem de Ioan Nicolae, să amintim de Gabi Toma, ştiu eu...

Realizator: Comandantul de companie, cum îl chema?

Col. Augustin Pegulescu: Gigel Abagiu.

Realizator: Da. Îmi aduc aminte, pentru că am trăit alături de ei acolo în deşertul din Kandahar vreme de aproximativ cinci luni.

Mario Balint: Şi, să nu uităm, Radu Dobriţoiu, cele mai stresante prime două luni în care am dormit în tabăra de tranzit.

Realizator: Groaznic. Nu am cum să uit.

Mario Balint: Dacă le-au uitat, înseamnă că ai pierdut toată dulceaţa Afganistanului.

Realizator: Adică tot praful.

Mario Balint: Fără tabăra de tranzit în spatele aeroportului, vecini cu eodiştii iordanieni, Kandaharul nu are farmec.

Realizator: Sigur că da. Acea tabără de tranzit cu două toalete ecologice pentru 400 de oameni, îmi aduc aminte, fără aer condiţionat.

Mario Balint: Pentru cunoscători.

Realizator: Experienţe. Spuneţi domnule Petrescu.

Daniel Petrescu: Nu, este o chestiune psihologică. Este nevoie de o tabără de tranzit, pentru ca apoi condiţiile în locul permanent să ţi se pară foarte bune.

Realizator: Să ţi se pară paradisul după aceea. Mario, hai te rog să intrăm în miezul problemei, să ne spui despre Ionuţ Tecaru.

Mario Balint: Sigur. Aţi amintit câteva nume de căpitani din acea perioadă. Eu spun că, indiferent de nume, militarii români şi-au făcut mereu datoria în misiunile încredinţate sau în ariile de responsabilitate de care au răspuns şi vă invit, aşa cum spunea Radu, să cunoaşteţi un om extraordinar, un militar exemplar, cu o responsabilitate imensă în momentul de faţă, un oştean care ar face cinste oricărei armate din lume. Căpitan Ionuţ Tecaru, comandantul Companiei a II-a, Batalionul 33 "Vânători de Munte" şi comandant al FOB-ului Almasak.

Ionuţ Tecaru: La ora actuală Compania II Infanterie este dislocată în două FOB-uri, FOB Almasak, respectiv Patrol Base 7. Am privilegiul de a comanda aceşti minunaţi militari români dislocaţi în FOB Almasak şi pot să susţin cu tărie că până la ora actuală am desfăşurat misiuni de luptă care fac cinste armatei române şi demonstrează, încă o dată, valoarea şi calificarea înaltă a "Vânătorilor de Munte" argeşeni. Ca să înţeleagă toată lumea, o bază de înaintare operaţională, o bază operaţională înaintată, practic înseamnă un bastion înaintat în aria de operaţii insurgentă, este locul unde militarii noştri se regăsesc după misiuni desfăşurate pe perioade de la 12 la 24 de ore, de cele mai multe ori ajungând şi la 48 de ore, în afara bazei respective de patrulare, care este, pot spune, singurul mediu prietenos pentru militarii noştri, respectiv locul unde îşi încarcă bateriile, unde se hrănesc şi, respectiv, se odihnesc. În afară de aceste baze înaintate operaţionale, tot ce înseamnă mediu înconjurător nu ne este prielnic. La ora actuală singura problemă puternică cu care ne confruntăm, aş spune duşmanul numărul 1 după 4 luni, aproximativ patru luni de misiune, duşmanul numărul 1 este rutina, de aceea eu, ca şi comandant de companie, prin ofiţerii, comandanţii de plutoane pe care îi am în subordine, încercăm să îi motivăm constant pe oameni, pentru a nu intra în letargie, pentru a nu intra într-o rutină care să îi facă neatenţi la mediul ostil în care îşi desfăşoară misiunile de luptă. La ora actuală situaţia de securitate este destul de agitată, în sensul că rata incidentelor creşte de la an la an. Făcând o comparaţie simplă între anii anteriori, pe luna în curs, observăm o creştere semnificativă a incidentelor, însă odată cu creşterea incidentelor se constată şi o creştere calitativă a pregătirii şi a modului de reacţie a militarilor români. Am mai fost şi în 2010, constat că gradul de profesionalism şi angajare a militarilor noştri în sarcina respectivă, în executarea misiunilor, este una mult mai performantă decât la începuturile intrării armatei române în teatrul de operaţii Afganistan, acum 10 ani. Reputaţia militarilor români creată, şi nu numai de militarii Batalionului 33 Vânători de Munte, respectiv a tuturor militarilor care au făcut cinste Armatei României şi au desfăşurat acţiuni din baza înaintată de operaţie Almasak, a făcut ca relaţia între militarii români şi membrii noştri de coaliţie, colegii noştri, militarii americani, să fie o relaţie bazată pe încredere, respect şi pot spune că, la ora actuală, colegii americani pe care îi avem aici în sprijin ne respectă şi se uită la noi cu admiraţie, văzând cu ce incidente ne confruntăm şi modul cum ne raportăm la ele, precum cum putem să le rezolvăm aceste incidente.

Realizator: Domnule colonel Daniel Petrescu, l-aţi ascultat pe acest tânăr ofiţer. Nu ştiu dacă l-aţi mai auzit până acum. Pe mine m-a impresionat. Care este părerea dumneavoastră, de aici, de la comanda de la Bucureşti?

Daniel Petrescu: Vreau să vă spun că am o foarte mare admiraţie pentru comandanţii de subunităţi din teatrul de operaţii.

Realizator: De ei depinde viaţa...

Daniel Petrescu: Ei sunt cei care iau războiul în piept. Stresul este mare şi în Statul Major, dar la nivelul subunităţilor înseamnă să fii lângă oamenii tăi, să le spui "fă ca mine" şi să ieşi cu ei în zona de responsabilitate.

Realizator: Discursul lui, foarte coerent, ideile foarte bine organizate, se vede o logică foarte bună.

Daniel Petrescu: Bine, astea trebuie să fie lucruri normale la un ofiţer, nu trebuie să ne mirăm acum de...

Realizator: În ciuda stresului...

Mario Balint: Care comandă nişte oameni.

Realizator: În ciuda stresului la care este supus zi de zi, acolo, în linia întâi, totuşi.

Daniel Petrescu: Da, eu am remarcat nişte chestiuni în ceea ce a spus. Vorbeşte de o creştere a pregătirii, compară perioada de început, 2002, şi ceea ce se întâmplă în acest moment în teatrul de operaţii. Şi sunt de acord cu el că gradul de profesionalism şi de angajare a militarilor a crescut. De ce a crescut acest lucru? Haideţi să vedem. În 2002 veneam după nişte misiuni de menţinere a păcii, nişte misiuni statice, în general prin Africa şi prin Balcani...

Realizator: Cu ITT-ul, cu Carpaţiul, deci cu armament uşor, cu reguli de angajare mai soft. aniel Petrescu: Exact, intram pentru prima dată într-un război adevărat, războiul din Afganistan. Între timp opt batalioane au fost pe Kandahar...

Daniel Petrescu: Exact. Intram pentru prima dată într-un război adevărat, războiul din Afganistan. Între timp, opt batalioane au fost pe Kandahar, alte 18 batalioane s-au rotit în privincia Zabul şi urmează să se mai rotească până la sfârşitul misiunii. Un mare număr de militari au dobândit experienţă, iar experienţa căpitanilor despre care vorbeaţi, din 2002...

Realizator: Se regăseşte la nivelul de comandă...

Daniel Petrescu: Se regăseşte la nivelul pregătirii misiunilor şi la nivelul instruirii pe care le-o asigurăm batalioanelor care intră acum în teatrul de operaţiuni.

Realizator: Gheorghe Boboc, îmi aduc aminte de el, dacă nu mă înşel, domnule Pegulescu, aşa îl chema, nu?

Col. Augustin Pegulescu: Da, este lt. col. Boboc de la Batalionul 20 din Craiova, comandant de companie în 2001 în Batalionul 26, în prima misiune din Afganistan.

Realizator: Tânărul Ionuţ Tecaru îmi aduce aminte de tânărul Boboc de atunci. Îmi aduc aminte că a fost implicat şi el într-un incident, a trecut cu transportorul blindat peste o mină.

Col. Augustin Pegulescu: Da. Şi, dacă nu greşesc, a avut mare noroc cu subofiţerul, mecanicul conductor, care l-a prins de bocanc şi l-a ţinut în transportor. Şi, dacă îmi permiteti, aş vrea să fac o completare a ceea ce spune domnul colonel Petrescu, pe care îl salut şi pe care îl apreciez. Pe lângă faptul că unităţile Armatei române s-au rotit în teatrele de operaţie, cred că un aport deosebit îl are la pregătirea pe care o avem în acest moment, şi este o completare a muncii practice din teren, să zic, 1: lecţiile învăţate, care au fost însuşite şi aplicate după fiecare misiune şi, să nu uităm, ca un factor decisiv în această perioadă pe care o traversăm, rolul centrului de instruire prin simulare atât cel din Bucureşti, de la Universitatea de Apărare, cât şi cel din Cincu, unde se creează cadre cât mai aproape de realitate, unde atât comandanţii de toate nivelurile, cât şi militarii profesionişti îşi desăvârşesc instruirea.

Cristian Dumitraşcu: Comandatul unităţii dvs. este acum în Cincu, dacă nu mă înşel.

Col. Augustin Pegulescu: Da. Avem în acest moment Batalionul 32 la pregătire în centrul de instruire prin simulare din Cincu, şi nu numai în centrul de instruire, şi în Poligonul din Cincu, ei cred că, fiind deja la a doua misiune, nu se pune problema ca această unitate să nu cunoască realitaeta câmpului de luptă şi să...

Cristian Dumitraşcu: Ei sunt acolo pentru că vor pleca în Afganistan.

Col. Augustin Pegulescu: Vor pleca în Afganistan.

Cristian Dumitraşcu: Şi se pregătesc.

Col. Augustin Pegulescu: Se pregătesc.

Realizator: Sunt celebrii Scorpioni galbeni, nu.

Col. Augustin Pegulescu: Da, sunt Scorpionii galbeni, cei cu care în 2007 am avut plăcerea să convieţuim...

Realizator: Alături de care am fost şi eu. Era comandant atunci colonelul Cristian Dinulică şi locţiitor la comandă lt. col. Augustin Pegulescu, atunci, dacă nu mă înşel.

Col. Augustin Pegulescu: Vremuri demult apuse.

Realizator: Vremuri demult apuse, amintiri din vreme de război, putem spune astăzi. Comandantul armatei SUA în Europa, generalul Mark Hertling, spune că are aşteptări mari de la armata română, unul dintre partenerii puternici ai SUA din prezent. Printre provocările cu care se confruntă armata română, în opinia generalului american, sunt potenţiale reduceri bugetare şi eventuale modificări ale priorităţilor, o dată cu schimbările de ordin politic. Ani Sandu transmite de la Washington pentru "Euroatlantica".

Reporter, Ani Sandu: Comandatul SUA în Europa, generalul lt. Mark Hartling spune că are aşteptări mari de la mai multe armate din Europa, iar cea română este una dintre acestea.

"În ultimii patru ani armata română a pus pe picioare o bază de antrenament la Cincu, unde i-a depăşit pe mulţi dintre ceilalţi parteneri ai mei din Europa în privinţa dezvoltării capabilităţilor de anternament pentru militarii români. Cred că armata română este foarte puternică acum, dar are de-a face cu aceleaşi provocări ca fiecare armată din Europa, inclusiv armata noastră. Potenţiale reduceri bugetare, eventuale schimbări de priorităţi politice şi dorinţa de a participa în operaţiuni în afara graniţelor faţă de securizarea propriilor graniţe. Văd România drept un partener foarte puternic, una dintre poveştile de mare succes din ultimii şase ani". În ceea ce priveşte schimbările politice, generalul american spune că orice modificare de acest fel poate duce la schimbarea priorităţilor, lucru care nu se întâmplă doar în România. O dată cu schimbarea priorităţilor, militarii trebuie să se adapteze, să îşi modifice la rândul lor priorităţile. Comandantul armatei SUA în Europa are încredere însă în partenerii săi români.

Mark Hartling: Avântul care a fost creat în România este extrem de puternic şi cred că va face ca Armata Română să treacă peste schimbări de ordin politic şi economic. În primul rând pentru că Armata Română are câţiva lideri foarte buni - serios, România are câţiva lideri militari extraordinari.

Realizator: Domnule col. Daniel Petrescu, atingem astfel prin acest material un alt palier important al participării Armatei României la misiunea din Afganistan, şi anume dezvoltarea parteneriatului cu Armata Statelor Unite. Ce ne puteţi spune despre acest lucru, pentru că dvs. aţi găsit deja acolo lucrurile evoluate la un anumit nivel, dezvoltate de Batalionul 26, după aceea de Batalionul de la Bistriţa şi bineînţeles dvs. aţi fost primul care a avut în subordine o subunitate din Armata Statelor Unite pentru prima dată se întâmpla asta, după bătălia din Ardeni, din al doilea Război Mondial, pentru Statele Unite?

Col. Daniel Petrescu: Înainte de a vă răspunde vreau să spun că vorbesc de acest parteneriat din perspectiva a ceea ce se întâmpl în teatrul de operaţie şi la asta se referă experienţa mea.

Realizator: Sigur, să amintim că dvs sunteţi şi absolvent al colegiului de război din Statele Unite pentru forţele terestre.

Col. Daniel Petrescu: Da, Colegiul de la Washington DC. Este adevărat, am evoluat şi noi în teatrul de operaţii şi ne-am bazat în această evoluţie pe sprijinul primit de la partenerul american. Dacă la început depindeam de materialele şi de sprijinul lor operaţional, treptat am reuşit să introducem în dotarea noastră, este vorba de echipamentele MRAP. Este vorba de instruirea unor echipe care pot să dirijeze sprijinul aerian în folosul trupelor aflate la sol. Este vorba de echipe EOD...

Realizator: Şi de colaborarea dintre acestea la nivel de Stat Major şi de coordonare.

Col. Daniel Petrescu: Da. În acest moment este un parteneriat real în provincia Zabul, pentru că nu suntem singuri acolo. Aş spune că efortul este împărţit 50 şi 50%. Avem cele două batalioane de manevră româneşti concentrate pe culoarul economic dat de autostrada A 1 şi avem la flancurile...

Realizator: FOB-urile.

Col. Daniel Petrescu: Şi avem la flancurile drept şi stâng subunităţi şi unităţi americane...

Realizator: Bazele operaţionale înaintate, plus suportul de la subunităţile americane.

Col. Daniel Petrescu: Exact. Şi aş adăuga acolo nu numai parteneriatul realizat cu americanii, ci şi acel parteneriat incipient cu Armata Naţională afgană, pentru că până la urmă ei sunt cei care trebuie să preia responsabilităţile, ei sunt cei care, după plecarea forţelor ISAF, vor trebui să continuie şi să asigure securitatea şi stabilitatea în zona lor de...

Realizator: Eu vă mărturisesc că sunt extrem de sceptic în privinţa acestei armate naţionale afgane, dar şi istoria a demonstrat acest lucru. Sper ca viitorul să mă contrazică. Domnule col. Augustin Pegulescu, dvs. i-aţi cunoscut pe americani şi altfel. Americanii v-au salvat dvs. viaţa. Ce ne puteţi spune despre această legătură, cum spun ei, 'person to person, military to military'?

Col. Augustin Pegulescu: Ce pot să vă spun. A fost o perioadă de vreo 320 de zile pe care le-am petrecut în spitalele militare din Germania şi Washington DC. Să zic că am reuşit involuntar să cunosc destul de bine felul lor de a fi şi, sub o anumită mască a răcelii şi a indiferenţei, pe care ştim foarte bine că foarte mulţi dintre ei o afişează, de foarte multe ori se ascunde un suflet mare, se ascund oameni calzi, oameni responsabili, oameni obişnuiţi cu greul şi care ştiu să ofere ajutor. Nu aş vrea să folosesc cuvinte foarte mari, cum să vă zic, poate ar fi o bună oportunitate să aduc aşa un scurt mesaj de mulţumire celor care mă aud sau poate nu o să mă audă niciodată şi care m-au ajutat într-un moment de cumpănă al vieţii mele.

Col. Daniel Petrescu: Eu aş spune că experienţa războiului purtat împreună, şi nu nu numai cu Statele Unite, ci şi cu ceilalţi parteneri din NATO, a dus la salvarea de vieţi. Tehnica dată de americani, sprijinul în ora de aur, MEDEVAC...

Realizator: Evacuarea medicală, să traducem pentru ascultători aceşti termeni militari...

Col. Daniel Petrescu: Au dus la salvarea de vieţi româneşti. În acelaşi timp acţiunile desfăşurate de batalioanele de manevră pe autostrada A 1 au dus la salvarea de vieţi americane şi ale coaliţiei în..

Cristi Dumitraşcu: A spus ceva generalul american mai devreme, mi-a atras atenţia generalul Mark Hartling şi chiar aş vrea să îşi spună fiecare părerea, pentru că şi aici, şi Mario Balint, şi colonelul Pegulescu, cu toţii aţi fost în perioade diferite; şi tu, Radu, sigur, aţi fost împreună unii cu alţii, dar... Pe aceşti şase ani. A spus generalul Hartling că este una dintre poveştile de mare succes din ultimii şase ani. Oare despre ce s-ar mai putea spune? Chiar este doar aşa o afirmaţie de curtoazie sau chiar este o poveste de mare succes evoluţia Armatei Române acolo?

Realizator: Eu cred că povestea de succes a început de fapt în 2002, acum zece ani, nu acum şase ani.

Cristi Dumitraşcu: Aşa a spus.

Realizator: Există anumite legături mai vechi, dar practic pentru prima dată cooperarea aceasta coagulată, legată, la nivel de batalion, deci nu la nivel de unităţi, de mici unităţi, s-a întâmplat în Afganistan şi doar acolo americanii au reuşit să cunoască militarul român, în profunzime, cu caracterul său, cu dedicaţia sa pentru Armată, cu înţelegerea sa pentru populaţia civilă aflată în vremuri foarte dificile de război. De asemenea, capacitatea românului de a înţelege foarte rapid cutumele şi obiceiurile populaţiei musulmane, pentru că, vrem, nu vrem, să ne aducem aminte, noi am fost într-o legătură istorică cu populaţia musulmană - ne aducem aminte de Imperiul Otoman şi de interacţiunea permanentă pe care românii au avut-o cu această civilizaţie. Şi bineînţeles că există ceva în tradiţia noastră care ne-a ajutat chiar şi din această perspectivă a înţelegerii obiceiurilor musulmane.

Col. Daniel Petrescu: Da, sunt de acord cu ceea ce spuneţi, dar, dacă ne concentrăm mai mult la acest parteneriat şi vrem să îl definim ca o poveste de succes, eu zic că Afganistanul este un caz foarte bun, dar Afganistanul este o misiune NATO şi, alături de americani, am colaborat şi cu alţii. Aş aduce şi exemplul Irak.

Realizator: Sigur că da. Să ne aducem aminte, dle colonel Petrescu, că atunci când vorbim de Afganistan noi ne-am dus acolo cu batalionul pentru prima dată în operaţiunea Enduring Freedom, comandată de SUA, cu batalionul.

Col. Daniel Petrescu: Aşa este.

Realizator: Şi noi am fost alături acolo, la început, cu Batalionul 26, împreună cu două divizii care au făcut istorie în Armata SUA - şi mă refer aici la Divizia 101 Aeroportuată şi 82 Aeropurtată. Cred că aproape toată lumea a auzit de aceste mari unităţi, care au debarcat la Omaha şi, după aceea, în Japonia, în al doilea Război Mondial. Sunt celebre şi sunt unităţi de elită. Ne-a provocat lucrul acesta, nu, dle colonel Pegulescu?

Col. Augustin Pegulescu: Radu Dobriţoiu, dacă-mi permiţi o afirmaţie. Atunci când terorismul este o meserie nu poţi să te duci cu amatori în teatru de operaţii şi cred că ăsta a fost meritul cel mai mare al Armatei Române: că a înţeles acest lucru. Poate este mult spus al Armatei Române. Mă refer la toate unităţile şi marile unităţi care de-a lungul celor zece ani de misiune au ajuns în teatru de operaţii. Adu-ţi aminte că în luna, cred că august a anului 2002, când am aterizat pentru prima dată noi pe Kandahar, în zona de responsabilitate de acum a batalioanelor româneşti se duceau lupte grele de către unităţile Diviziei 82.

Realizator: Operaţiunea Anaconda, nu, atunci, în perioada respectivă...

Col. Augustin Pegulescu: Exact. Anaconda şi alte operaţiuni şi chiar cu pierderi destul de grele. Pentru noi erau doar zvonuri la momentul respectiv. Cred că ăsta este marele merit, adică am înţeles că nu este o glumă, am înţeles că trebuie să fim acolo să ne facem datoria şi am înţeles asta extrem de repede.

Realizator: Mario Balint, vorbeam mai devreme şi îşi aducea şi colonelul Augustin Pegulescu aminte de 2002, de acea perioadă. Şi eu îmi aduc aminte de celebrele TAB 77 folosite atunci, într-un fel modernizate, pe care s-a instalat echipament de climatizare, aer condiţionat. Cu toate acestea, s-a dovedit, între timp, că aceste transportoare blindate nu pot proteja vieţile militarilor români şi am primit un sprijin consistent şi extrem de important de la aliaţii noştri americani. Mario Balint, te rog să te referi cu această ocazie la elementul de sprijin naţional care operează la Kandahar.

Mario Balint: Sigur, elementul de sprijin naţional vine practic în completarea instruirii şi a parteneriatului cu SUA, un parteneriat care nu s-ar fi putut realiza dacă militarii români nu ar fi fost o poveste de succes, să îi spunem, un best seller surpriză în 2002, care însă -a menţinut pe primul loc în topuri în următorii zece ani. De-a lungul anilor însă sprijinul din ţară pentru efectivele Armatei Române a sporit gradual, astfel că, în prezent, elementul naţional de sprijin este în măsură să furnizeze servicii la standardul aliaţilor în teatrul de operaţii. Cel mai bine ştie lucrul acesta comandantul Elementului Naţional de Sprijin din Afganistan, colonelul Alexandroaie.

Col. Alexandroaie: Sprijin logistic de linia a treia acoperă domenii cum ar fi: mentenanţă, cazare, sprijinul medical. Suntem în măsură să asigurăm sprijin medical la acelaşi nivel ca şi pentru militarii din coaliţie şi suntem mândri că putem să facem acest lucru. Mă bazez pe o echipă de specialişti foarte bună, pe o selecţie care se execută în ţară. Centrul de greutate pe finalul misiunii în Afganistan va cădea pe repatriere şi casarea tehnicii care nu mai este să spunem eficientă a fi transportată în ţară. Avem legislaţie în vigoare, funcţionăm pe această legislaţie şi putem să rezolvăm problema casării tehnice în teatru fără transportul ei în ţară. ealizator: Să înţeleg că ne sunt de mare ajutor aceste MRAP-uri blindate de ultimă generaţie, primite pentru utilizare, primite noi, ca şi echipament foarte bun din partea SUA.

Mario Balint: Sigur că sunt foarte importante. Vorbeai de TAB-urile Zimbru de acum zece ani.

Realizator: Nu, nu. Vorbeam de TAB-urile 77.

Mario Balint: De 77. Scuză-mă, mă gândeam la Zimbru.

Realizator: Zimbru ar fi fost lux. Să nu confundăm. Zimbrul este producţie a anilor '90, nu, dle colonel Petrescu?

Col. Daniel Petrescu: Transportorul B 33 Zimbru era în Irak.

Mario Balint: Mea culpa. Este adevărat.

Realizator: În Irak, am avut acolo zece bucăţi.

Cristi Dumitraşcu: De acolo i se trage, din Irak.

Mario Balint: Din Irak, sigur că da. Surpriza mare va fi că vom avea şi la baza de antrenament din poligonul Cincu câteva MRAP-uri pe care le vor putea folosi militarii români în pregătirea de luptă în vederea intrării în teatrul din Afganistan, dar cel mai bine ştie acest lucru şeful Statului Major al Forţelor Terestre, generalul Sorin Ioan, cu care am stat de vorbă într-un FOB în Afganistan şi care spune că...

Realizator: Să spunem, FOB înseamnă Bază Operaţională Înaintată.

Mario Balint: Este adevărat. Şi care spune că, de când avem aceste MRAP-uri puse la dispoziţie de partenerul american, incidentele cu dispozitive explozive improvizate au scăzut considerabil.

Generalul Sorin Ioan: Dar nu numai forţele terestre au participat, şi militari din forţele aeriene. Suntem camarazi toţi şi participăm împreună. Într-adevăr majoritatea militarilor sunt din forţele terestre. Principala ameninţare o constituie dispozitivele explozive improvizate, aşa cum ştiţi. Protecţia forţă este principala condiţie pentru noi, care trebuie asigurată militarilor de aici în tabere, protecţia forţei pe timpul misiunilor atât echipamentul individual, cât şi tehnica de deplasare şi de luptă şi, în acest context, maşinile MRAP pe care le-am preluat de la americani asigură o protecţie foarte mare. Într-adevăr au mai fost atacuri, dar nu am avut victime. Ele sunt configurate special pentru acest tip de misiune; prin blindaj, prin ecartul ei, prin condiţiile de supraveghere, aparatura modernă din interior, se pot preveni efectele nedorite ale atacurilor cu dispozitive explozive improvizate. Sunt 114 MRAP-uri, pe toată zona Afganistanului şi toate unităţile desfăşurate, aşa cum vedeţi în mai multe baze, dispun de această tehnică. Humvee-urile sunt aproape 200, însă ele se folosesc pentru alte tipuri de misiuni, nu pentru cele de ieşire în patrulare în zonele cu grad mare de dificultate. Noi vom avea, cât de curând, 14 MRAP-uri în ţară în Centrul de pregătire de la Cincu. Militarii care se pregătesc pentru rotire, să vină în teatru, vor face o pregătire preliminară pe aceste maşini în Cincu şi, sigur, în perspectivă, un număr de asemenea maşini vor rămâne în dotarea noastră.

Cristi Dumitraşcu: Asta da surpriză, MRAP-uri în România! Vor fi foarte folositoare pentru militarii noştri.

Col. Daniel Petrescu: Vroiam să spun, poate pentru ascultători, MRAP înseamnă vehicule rezistente la mine şi protejate la ambuscade.

Realizator: Mine-Resistant, deci, este o abreviere.

Col. Daniel Petrescu: Ambush Protected Vehicles. Şi este extraordinară această trecere de la transportoarele pe care le pomeneaţi. Au fost, apoi, Humvee-uri, două, trei tipuri de autovehicule Humvee.

Realizator: După aceea, Piranha, care a fost achiziţionat fără blindat, de linia întâi şi de oraş.

Col. Daniel Petrescu: Este o altă poveste cu Piranha. Şi acum, autovehiculele MRAP. Aş vrea să remarc cât de repede s-au adaptat atât mecanicii conductori, cât şi militarii care le întrebuinţează. Uitaţi că abia acum vorbim de autovehicule MRAP, care vor ajunge la Centrul de Pregătire de la Cincu. Militarii le găseau pentru prima dată în teatrul de operaţii, când ajungeau, şi foarte repede reuşeau, prin perioada de pregătire din Kandahar şi din...

Realizator: Există şi o perioadă de rotire, domnule colonel.

Col. Daniel Petrescu: Da.

Realizator: Să ne aducem aminte că mergeau înainte administratorii, mecanicii conductori în primul val de transport.

Cristian Dumitraşcu: Dar nu este foarte mult aşa...

Realizator: Sigur, nu este foarte mult. Eu am fost cu aceste MRAP-uri în Irak, pentru prima dată, cu trupele americane, în Bagdad, în zona Bagdadului, la Al-Kt. Am fost în zone foarte fierbinţi şi sunt nişte maşini de luptă impresionante şi foarte comode înăuntru.

Col. Daniel Petrescu: Dar maşina nu este totul. Sigur, eu continuu să susţin că militarul este cel mai important de acolo.

Realizator: Sigur că da, militarul este cel mai important şi, bineînţeles, de apreciat, că, iată, militarul român a reuşit să se adapteze foarte repede la aceast tehnică foarte modernă. Acum profit de ocazie pentru că dumneavoastră aveţi informaţii la un nivel de coordonare a misiunii, pe lângă aceste A 14 MRAP-uri, este posibil să revenim din Afganistan, în loc de celebrele TAB 77, pe care înţeleg că le casăm, şi cu o parte dintre MRAP-urile primite spre folosire acolo din partea trupelor americane?

Col. Daniel Petrescu: Nu aş putea să vă dau aceste informaţii.

Cristian Dumitraşcu: A spus ceva generalul Sorin Ioan, s-ar putea să mai vină. Nu, nu, după...

Realizator: Acolo. Îmi aduc aminte, eram în Irak, domnule colonel Petrescu, şi acolo a venit un detaşament, din Ungaria, de transport. Nu ştiu dacă vă aduceţi aminte sau aţi fost în perioada respectivă, s-a întâmplat ca aliaţi noştri ungari să vină acolo fără... Pe jos. Au fost dotaţi de armata SUA şi la încheierea misiunii ei au vrut să se întoarcă cu tot cu vehicule înapoi în Ungaria. Putem învăţa şi noi din chestia asta. Nu, Mario, îţi aduci aminte de întâmplarea aceea.

Mario Balint: Da. Militarii maghiari făceau parte din cele trei sau patru minuni ale Irakului, la vremea aceea. Şoferii maghiari veniseră fără maşini; mi se pare Filipinele au trimis un spital de campanie fără medici şi Mongolia trimisese un batalion de pistolari fără muniţie.

Col. Daniel Petrescu: Eu cred că este corect să spunem că fiecare armată are perioadele ei de început şi perioadele în care se dezvoltă şi nu trebuie să arătăm cu degetul dacă la un moment sau altul un contingent a ajuns în anumite condiţii în teatrul de operaţii. Important este să participi şi experienţa vine pe parcurs. Şi bineînţeles că pe parcurs vin şi deciziile.

Realizator: Sigur, mulţi au rămas doar cu participarea, dar românii au rămas în Irak şi în Afganistan şi rămân până la capăt. Mario, i-ai întâlnit acolo şi pe jandarmi.

Mario Balint: Este adevărat, i-am întâlnit şi pe jandarmi. Vreau să spun, însă, că România are în Afganistan unii dintre cei mai buni instructori militari din ANA Training. O spune toată lumea, cu mâna pe inimă şi fără să ne facă complimente. Din păcate, nou createle forţe de securitate afgane sunt mâncate deja din interior de corupţie şi de analfabetism. Radu, spuneai ceva la începutul emisiunii; eu îţi spun că nouă din zece recruţi sunt incapabili să citească o scrisoare. În consecinţă, rezultă unităţi subcalificate profesional şi puţin eficiente. Un raport al ISAF, publicat oficial pe pagina de Internet, spune că tot acest efort a costat coaliţia peste 27 de miliarde de dolari, dar rezultatul este sub aşteptări. La sfârşitul anului trecut, doar jumătate din forţele armate şi puţin peste 35% din forţele de Poliţie erau capabile să acţioneze singure în teren. Începând de anul trecut, forţele de Poliţie afgane sunt antrenate şi monitorizate şi de jandarmii români, atât în partea de nord, la Kabul, cât şi în partea de sud. Şi în partea de sud, la Kandahar, unde primesc aprecieri. După cum mărturisea căpitanul Adrian Dima, ofiţerul de legătură al jandarmilor români în sud, la Kandahar, însă maiorul Victor Moloiu, comandantul contingentului de jandarmi români la Kabul, a făcut următoarele declaraţii.

Mr. Victor Moloiu: Misiunea noastră, a tuturor membrilor contingentului, a fost aceea de instruire şi mentorat a forţelor de Poliţie afgană. Am fost un detaşament de 76 de jandarmi, dislocaţi în mai multe locaţii. Eu şi adjunctul meu în Kabul am avut un ofiţer de legătură în Kaf, iar apoi băieţii au fost dislocaţi în trei locaţii, /.../ în Spin Boldak şi /.../, trei baze unde au instruit forţele de poliţie afgane.

Mario Balint: Există o mare problemă, li se spune 'blue&green', atacurile.

Mr. Victor Moloiu: Într-adevăr, au fost destule situaţii de acest gen. Din fericire, pentru noi nu a fost cazul jandarmilor români, într-adevăr sunt situaţii şi la ora actuală când au loc astfel de incidente nefericite, de tip 'green&blue'.

Mario Balint: Faţă de militarii Ministerului Apărării Naţionale, Jandarmeria este o prezenţă mai nouă în teatrul de operaţiuni în Afganistan. Cum sunt văzuţi jandarmii români în Afganistan?

Mr. Victor Moloiu: Da, într-adevăr aveţi dreptate. Suntem cel de-al treilea contingent. Primul contingent a fost în vara anului trecut. Apoi au mai fost colegii noştri pe care i-am schimbat, iar noi suntem cel de-al treilea contingent. Păstrăm o relaţie foarte bună cu cei de la Ministerul Apărării Naţionale, le cerem sfatul, le cerem sprijinul, cooperăm foarte bine. Jandarmii români pentru ceea ce fac aici sunt foarte bine văzuţi şi apreciaţi de toţi cei din forţele de coaliţie.

Mario Balint: Afganii ce spun despre români? Cum sunt ei ca instructori?

Mr. Victor Moloiu: Sunt foarte mulţumiţi de băieţii noştri, de români, chiar au fost situaţii când au solicitat ca la anumite ore să fie mentoraţi de aceştia. Sunt foarte bine văzuţi, vă repet, şi totul a decurs normal. Nu am avut niciun fel de problemă pe linia asta.

Mario Balint: Ce vă doriţi în următoarea perioadă?

Mr. Victor Moloiu: Acum, că suntem la sfârşit de mandat, ne dorim să ajungem acasă în siguranţă, la familiile noastre, să petrecem sărbătorile împreună cu aceştia, iar pentru contingentul următor le doresc o misiune uşoară, să aibă parte de momente frumoase, cum am avut şi noi. Este o misiune înt-adevăr grea, având în vedere şi condiţiile de mediu şi toate celelalte, risc, însă este frumoasă şi merită făcută.

Realizator: O misiune grea. Şi noi suntem cu gândul la militarii noştri din Afganistan, fie ei infanterişti, fie ei din Ministerul Apărării sau din Ministerul Administraţiei şi Internelor, fie ei jandarmi. Mario Balint, pentru că aş dori să folosim toate corespondenţele pregătite de tine, materialele înregistrate acolo, în linia întâi din Afganistan, în punctele înaintate de luptă, acele baze operaţionale înaintate, şi te rog să ne povesteşti şi să ne spui mai multe informaţii despre viitoarea retragere a trupelor româneşti.

Mario Balint: Ei bine, forţa NATO în Afganistan este prezentă în ţară de la sfârşitul anului 2001, aşa cum ştim, şi urmează să transfere responsabilitatea securităţii către autorităţile naţionale afgane înaintea retragerii trupelor străine, la sfârşitul lui 2014. Această retragere este considerată prematură de către numeroşi observatori, din cauza nivelului redus de pregătire al forţelor de securitate afgane, aşa cum spuneam şi mai devreme. Chiar în ultimul său numărul, ziarul american "Stars and Stripes" titrează pe prima pagină "Securitatea afgană nu este pregătită pentru 2014 şi acesta este un semnal de alarmă", însă retragerea trupelor române din Afganistan se face în conformitate cu planul aprobat de către NATO şi cu situaţia din teren, după cum spune chiar şeful Statului Major General, generalul Ştefan Dănilă.

General Ştefan Dănilă: Am discutat cu comandanţii americani şi comandantul regiunii de sud, gen.Abrams, am discutat cu locţiitorul comandantului forţelor ISAF, gen Nick Carter, despre retragere. Suntem în calendarul de retragere comun al forţelor americane şi al forţelor române. Aşa cum ştiţi, lucrăm împreună cu forţele americane. Nici noi nu putem să ne retragem mai devreme, nici ei mai devreme, pentru că trebuie să ne asigurăm securitatea unii altora. Există un grafic al retragerilor, aşa cum a fost prezentat şi în şedinţa CSAT din iunie. Suntem în acel grafic, sunt baze înaintate care se închid, aşa cum aţi văzut, pe timpul vizitei. Sunt retrageri în bazele mai apropiate de Kandahar. Trebuie să predăm succesiv misiunea forţelor de poliţie afgană. Nu putem să ne retragem fără să lăsăm în urma noastră o situaţie stabilă şi sigură. Într-o primă fază vor fi cheltuieli poate un pic mai mari decât cheltuielile din alţi ani, în 2013, pentru că va fi şi un efort de retragere a anumitor echipamente, dar în 2014 vom avea probabil doar un batalion aici, plus echipele de consiliere şi forţele de operaţii speciale. Vom fi cam la jumătate din ce avem acum. Cred că ultimul va fi mult după 2014, pentru că intenţia noastră este să participăm şi la operaţia de sprijin a forţelor afgane pentru consolidarea stării de securitate şi după 2014. Această intenţie a fost transmisă şi de preşedintele României la summitul de la Chicago. Vom participa atât financiar, cât şi cu echipe de sprijin, ţinând cont că avem o experienţă zic eu bună în Afganistan şi suntem în măsură să asigurăm sprijinul forţelor afgane şi administraţiei afgane pentru consolidarea stării de securitate.

Realizator: Domnule col. Petrescu ce ne puteţi spune despre retragerea trupelor româneşti? Deja pregătiţi acest plan de retragere?

Col. Daniel Petrescu: Aşa cum a precizat şeful Statului Major General şi aş vrea în acest context să discut puţin şi despre declaraţia summitului de la Chicago şi declaraţia summitului privind Afganistanul.

Realizator: Pe scurt, mai avem 5 minute.

Col. Daniel Petrescu: Tranziţia a fost decisă la Lisabona în 2010.

Realizator: La summitul Alianţei de la Lisabona.

Col. Daniel Petrescu: Exact. La Chicago s-a reiterat faptul că până în 2014 misiunea ISAF se va încheia, iar elementele principale au fost prezentate de şeful Statului Major General, în primul rând: coordonare cu partenerii, un calendar comun de retragere, avem obligaţii reciproce, iar predarea misiunii se va realiza succesiv. Cred că astea sunt principalele elemente pe care le avem în acest moment şi ar fi dificil să mai dezvolt eu cu alte detalii.

Realizator: Dar aţi auzit ce s-a spus, că nu sunt pregătiţi. Dacă nu spunt pregătiţi, cum spunea un...?

Cristi Dumitraşcu: Nu sunt pregătiţi afganii. Eu nu citisem acelaşi articol menţionat de colegul meu Mario Balint, dar eu am fost acolo, am experienţa acelor militari afgani din primele două batalioane din Armata Naţională afgană. Vă aduceţi aminte domnule col. că imediat ce îi atrenau dezertau sau au un obicei, pleacă la începutul sezonului de cultură a macului din armată şi se întorc la final.

Col. Daniel Petrescu: Sunt două elemente pe cale le-aş putea preciza aici. I-am văzut şi eu în 2006 şi i-am văzut pe 25 octombrie. Pe 25 octombrie am fost ultima dată în teatrul de operaţie. Este un progres, în special în ceea ce priveşte ANA.

Realizator: Armata Naţională Afgană, pentru că mai există şi AMF acolo, Afghan Military Forces, care sunt subordonate unor lideri locali din..

Col. Daniel Petrescu: Primul element. Al doilea element este faptul că mai sunt încă doi ani până la sfârşitul anului 2014.

Cristi Dumitraşcu: Da, dar au creat deja 10, domnule colonel.

Col. Daniel Petrescu: Permiteţi-mi să fiu optimist, iar dacă vreţi şi al treilea element, NATO vorbeşte de decada de transformare după 2014. Comunitatea internaţională va continua să sprijine Afganistanul şi nu putem decât să sperăm că prin sprijinul comunităţii internaţionale situaţia va rămâne stabilă.

Realizator: Domnule col. Augustin Pegulescu brigada din Statul Major al căreia afaceri sparte pregăteşte misiunea din Afganistan, urmează să plecaţi acolo în luna decembrie, luna viitoare. Cum pregătiţi această misiune?

Col. Augustin Pegulescu: Brigada 18 Infanterie Banat va participa la misiunea din Afganistan cu două batalioane şi un comandament, respectiv Batalioanele 191 de la Arad şi Batalionul 32 de la Timişoara. Iar elementul de comandă va fi asigurat de către Comandamentul Brigăzii 18 Infanteri Banat. Deja suntem la sfârşitul perioadei de pregătire. Acerasta a început cu 6 luni în urmă, prin, aşa cum ştie toată lumea, prin selecţia personalului, după care a urmat pregătirea celor două batalioane. Se discuta mai devreme de pregătirea, şi aici vreau să dau un exemplu foarte concludent, celor de pe MRAP, inclusiv a urmat cursuri de calificare la baza de la Hohenfels, Germania.

Realizator: Să aducem aminte, da, există aceste pregătiri împreună cu militarii americani, cu care vor executa operaţiuni în Germania, de câţiva ani se întâmplă acest lucru. Să aducem aminte, Brigada Banat este pentru prima dată când ia la nivel de brigadă această operaţiune, nu, domnule col. Pegulescu?

Col. Augustin Pegulescu: Este pentru prima dată când acţionează marea unitate, dar unităţile luate separat nu sunt la prima misiune, atât Batalionul de la Arad, care, după cum ştiţi face parte din operaţia comună cu armata ungară, şi Batalionul 32, care a participat în teatre de operaţiuni...

Realizator: Vă mulţumesc pentru atenţie. La revedere!