Lavanda - iarba căminului

Numele lavandei

Lavanda sau levănţica era, în vechea Romă, floarea Afroditei (în ipostaza ei de ocrotitoare a soţilor), dar era şi floarea Vestei, zeiţa fecioară a căminului.

O arată obiceiul Vestalelor, preotesele-i fecioare, de a purta, la sărbătorile zeiţei, cununi împletite din crenguţe de lavandă. Un obicei care a făcut din ea, până astăzi, o iarbă a… căminului şi a fidelităţii.

În ţările Mediteranei, de pildă, trusoul miresei şi patul mirilor se presară cu crenguţe de lavandă şi, tot cu lavandă se împodobesc mesele la nunţi, ca să nu mai vorbim de buchetul miresei, de săculeţii parfumaţi şi de bucheţelele nuntaşilor, toate… din lavandă.

Dar, numele lavandei vine nu de la cămin, nuntă sau mireasă, ci… de la un bun obicei al romanilor de a-şi înmiresma cu ea apa de baie (în terme şi acasă) şi apa de limpezit rufele, mai ales, lenjeria. Nu fără rost. Știau că lavanda dezinfectează şi cicatrizează răni, calmează dureri, dă putere şi energie şi face ca toate în trup să meargă bine.

Mai precis, lavandă vine din italiana medievală, la lavanda, care înseamnă... spălarea sau spălatul şi care, la rându-i, vine din verbul latinesc lavo, lavare, a (se) spăla.

Pentru iubitorii de etimologii: -în latina populară circula pluralul lavandaria, „lenjerie de spălat” (din *lavandarius = care trebuie spălat) care a dat în spaniolă, de pildă, lavandería, spălătorie şi lavandero, lavandera, spălător, spălătoreasă, iar în franceză, lavanderie, atelierul unde se pregăteşte leşia şi lavandier, lavandière, spălător, spălătoreasă. -levănţică s-a format în româneşte, ca diminutiv de la lavandă, ca o traducere a lui lavandula, numele ştiinţific pe care i l-a dat lavandei, în sec. XVIII, naturalistul suedez Karl von Linné, probabil de la forma lavendula apărută în latina medievală. Numele botanic al celei mai cunoscute şi apreciate specii de lavandă este Lavandula angustifolia sau Lavandula officinalis (Lavandula vera). Italienii îi spun lavanda, spaniolii: lavanda sau espliego (adică spicuşorul, din lat. spiculum), francezii: lavande, grecii: levanta (λεβάντα) şi englezii:lavender.

Puterile lavandei

Sfânta Hildegard, celebra herboristă şi călugăriţă benedictină din secolul al XII-lea, spunea că lavanda te ajută să găseşti cunoaşterea şi înţelegerea pură.

Ea vorbea deja despre cea mai subtilă putere a lavandei: curăţarea minţii. Pentru că lavanda purifică, spală, limpezeşte. Ce curăţă ea ? Sau, mai bine spus, ce exorcizează ? Energiile, umorile, emoţiile şi gândurile rele, întunecate, negative.

Sfânta Hildegard de Bingen

Un simplu ceai, un masaj sau o baie cu ulei de levănţică, înainte de culcare, îţi „spală” durerile de cap şi de mădulare, oboseala, agresivitatea, furia, nemulţumirea, de fapt, îţi curăţă şi îţi limpezeşte întreaga fiinţă.

Iar săculeţii umpluţi cu floarea Vestei, puşi în colţul canapelei, pe noptieră, în dulapurile cu haine şi în sertarele cu lenjerie sporesc dragostea, pacea şi fericirea soţilor.

Lavanda în Reţetarul bucătarilor

În ţinuturile Mediteranei, mamele îşi învaţă şi azi fiicele de măritat să frământe pâinea şi aluatul de prăjiturele, de biscuiţi şi de plăcinte cu pulbere de flori de lavandă şi de rosmarin.

De ce ? Ca aluatul să prindă şi să păstreze gustul… soţiei şi al casei.

Puţină pulbere de boboci de levănţică amestecată în borcanul cu miere, în cutia cu sare şi în cea cu zahăr, în sticla cu ulei şi în cea cu vin, în compoturi, dulceţuri, gemuri şi în conserve îi face pe soţi credincioşi unul altuia, deschişi, netăinuitori şi mereu îndrăgostiţi unul de celălalt.

Dar şi mâncărurile simple/rustice de legume, legumele „cu duh” gătite la abur, salatele de crudităţi sau supele presărate cu puţină pulbere de lavandă …
… tartinele cu miere şi lavandă pisată în mojar cu nucă, alături de rosmarin sau de cimbrişor…
… cremele de unt pentru torturi şi prăjituri sau cremele de iaurt, îngheţata de lavandă…
… piureurile şi sucurile de fructe proaspete parfumate cu lavandă … şi
… salatele de fructe proaspete scăldate în sos de vin roşu (muscat), miere şi lavandă… se pot numi ... Desfătarea Desfătărilor !

Să nu uităm că lavanda face parte din vechea familie a ierburilor Afroditei:rosmarin, cimbru, cimbrişor, mentă, busuioc şi cei doi oregano (sovârv şi maghiran).

A, şi mierea de lavandă ! E mai rară, dar e pur şi simplu, dumnezeiască, de aceea iubitorii de delicatese o au tot timpul în cămară, iar Maeştrii Înaltei Bucătării o recomandă pentru „Cupa Tandreţei”: vinul îndulcit cu miere de lavandă al soţilor prea obosiţi să-şi spună şi să-şi arate că se iubesc.

Sfatul herboriştilor

Să se trateze cu ceai de lavandă, spun herboriştii:

- crampele, durerile de stomac şi de cap
- gripa şi toate „însoţitoarele” ei, infecţiile de orice fel
- astmul bronşic, bronşita, tusea, pneumonia
- suferinţele bilei, ale ficatului şi ale splinei, ale rinichilor
- palpitaţiile şi hipertensiunea
- reumatismele şi nevralgiile
- migrenele, insomniile, stările de nervozitate şi de anxietate, depresiile
- acneea şi cuperoza (infuzia de lavandă folosită ca apă de faţă)

Tot ei le recomandă celor răciţi o frecţie binefăcătoare cu oţet în care au stat la macerat o zi şi o noapte flori de lavandă.

Sfatul tămăduitorilor

Spiritul blând al lavandei lucrează foarte bine asupra celor ce sunt pe cale să piardă controlul propriei lor fiinţe, asupra celor ce nu mai fac faţă tensiunii şi presiunii din jur şi asupra celor ce refuză să se modeleze şi să se îmbunătăţească şi, prin atitudinea lor împietrită, îşi împietresc corpul, mintea şi spiritul.

Pe ei îi ajută:

- ceaiul de lavandă, de trei ori pe zi (gustul lui picant şi amărui le aminteşte că în lumea noastră binele se amestecă cu răul)
- baia cu crenguţe de lavandă sau cu ulei esenţial (20 – 30 de picături într-o lingură de săpun lichid amestecată în apa din cadă)
- masajul cu ulei de lavandă (3 picături amestecate în trei linguri de ulei de măsline), mai ales în zona plexului solar şi în locurile dureroase
- candela de aromaterapie

Toate, înainte de culcare, le aduc o mare uşurare şi un somn binefăcător, dacă mai şi picură una-două picături de ulei pe faţa de pernă sau pe gulerul pijamalei.

De ajutor ar putea fi şi un săculeţ de pânză umplut cu flori uscate de lavandă, aşezat în apropierea pernei.

Toate acestea sunt căi de a comunica cu spiritul lavandei care îi împrospătează, îi spală de neputinţele şi de sentimentele lor de vinovăţie, de oboseală, de agresivitate, de nemulţumire sau de frică, îi curăţă de negurile din interior, îi primeneşte, îi limpezeşte şi îi face să fie oneşti mai ales cu propria persoană.

Și, mai ales, le inspiră răspunsul bun pe care nu l-au avut la un moment dat.
Le aduce pace, mulţumire, încredere, iubire şi o stare profundă de bine.

O spun nu numai tămăduitorii, ci şi cercetătorii care au descoperit că o simplă lampă de aromaterapie cu ulei esenţial de lavandă în sala de aşteptare a unui dentist aproape face să dispară spaima pacienţilor.

Nu în ultimul rând Maeştrii Transfigurării ne recomandă ca măcar o treime din lucrurile noastre sau cele care ne înconjoară (haine, accesorii, lenjerie, aşternuturi, şervete, feţe de masă, decoraţiuni, mobilă, veselă) să fie în tonurile lavandei.

Și, mai recomandă o temă de reverie: o plimbare imaginară într-o lavanderie, adică într-un câmp cu lavandă. Este vindecătoare în măsura în care te bucuri şi îţi permiţi să fii fericit făcând-o.

Lecţia lavandei: Numai trupul, sufletul şi mintea curate cunosc pacea, seninătatea, şi fericirea şi sunt capabile să iubească total şi… cu nobleţe.