Jurnal de Afganistan (5) - "Shura"

"Shura" este o reuniune a bătrânilor, a liderilor unei comunităţi. Shura la care particip are loc într-un sat din provincia Helmand, din sudul Afganistanului, zonă în care talibanii sunt extrem de activi.

La intrarea în sat stau scufundate în mlaştină două carcase ruginite ce cândva au fost blindate sovietice. Un semn de avertizare, parcă.

La adunare au venit zeci de bărbaţi. Vor să asculte ce au de spus guvernatorul districtului şi comandantul militarilor americani din zonă.

Guvernatorul districtului îi roagă pe localnici să nu-i mai primească în sat pe traficanţii de droguri, dar şi să nu mai pună pe drumuri bombe. Talibanilor le cere să depună armele. În schimb le promite acces la programe pentru agricultori şi securitate pentru vieţile lor.

După cum recunoaşte şi guvernatorul, această întâlnire nu ar fi putut avea loc în urmă cu doar câteva săptămâni din cauza atacurilor talibanilor. Patrulele şi posturile de control ale militarilor americani amplasate în zonă i-au permis acestui oficial să ajungă aici.

Înaintea întâlnirii, timp de câteva zile, infanteriştii marini americani au controlat fiecare casă. Comandantul batalionului de infanterişti, locotenent colonelul John McDonogh, îşi cere scuze pentru percheziţii, dar consideră că au fost necesare: „În ultimele patru zile, împreună cu forţele de securitate afgane, am scos din pământ peste 30 de dispozitive explozive şi am găsit sute de kilograme de materiale folosite la fabricarea bombelor. Ştim foarte clar că majoritatea localnicilor sunt oameni paşnici. Doar câţiva dintre ei fac lucruri rele,” declară în faţa sătenilor John McDonogh.

Încercând să alunge temerile că militarii americani vor sta pentru puţin timp în preajma satului, iar apoi vor pleca, ofiţerul le promite că nu va fi aşa. Aduce ca argument şi faptul că în curând în sudul Afganistanului vor ajunge încă 10 mii de soldaţi americani.

Imediat ce pot lua cuvântul, doi localnici se plâng că unii dintre poliţiştii şi militarii afgani comit abuzuri. De asemenea, se declară neliniştiţi de faptul că sunt prinşi la mijloc între interesele americanilor şi cele ale talibanilor. Un ofiţer american îşi notează observaţiile în carneţel.

Sergentul Steven Patten, care patrulează în satul respectiv, explică raţionamentul unor astfel de întâlniri: „Trebuie să construieşti o relaţie cu localnicii. Să le arăţi că vrei să îi ajuţi şi că îi respecţi, că eşti atent la tradiţiile lor. Cu cât reuşeşti mai mult să faci asta, cu atât celelalte lucruri devin mult mai uşoare.”

Urmând aceeaşi filozofie, guvernatorul districtului le oferă un prânz bărbaţilor veniţi la reuniune. Le serveşte chiar el mâncarea.

La final, militarii americani încercă să dea sătenilor în mod organizat haine şi aparate de radio. Iese însă un haos, în faţa căruia militarii care trebuiau să se ocupe de împărţirea obiectelor se retrag. Lasă să meargă de la sine lucrurile. Nu au prevăzut că oamenii, mult prea săraci, nu vor mai asculta de nimeni.

Ascultaţi materialul integral în format audio.