Interviu cu directorul SRI, George Cristian Maior

Realizator: La un an. Atunci erau 19 ani de când se înfiinţase serviciul. Acum ne apropiem la sfârşitul lunii martie de 20 de ani. Iată ca apar ştiri despre serviciile noastre de informaţii. Cotidianul italian "La Republica" a făcut senzaţie acum vreoi 10 zile prin publicarea articolului "România, liderul spionajului mondial. Nici Ceauşescu nu avea atâţia agenţi 007", preluat de o parte a presei internaţionale cu savoare şi culoare. Cifra avansată e de 12 mii de angajaţi ai SRI. Se citează surse din interiorul României. Rezulta că am avea cel puţin 60 de agenţi de securitate la suta de mii de locuitori. Ce e adevărat? Ce e fals din toate astea?

George Cristian Maior: Este complet fals şi îmi pare rău că tipul acesta de dezbatere vine, iată, la o cifră aniversară rotundă de 20 de ani de la înfiinţarea serviciului, serviciu care a parcurs un proces amplu de transformare, de reformă, astfel încât este una dintre cele mai moderne instituţii ale României de astăzi şi una extrem de respectată la nivelul aliaţilor noştri, şi nu numai. Putem să ne jucăm în acest mod cu cifrele, să comparăm aşa cum am văzut că se face uneori în mod cu totul greşit conceptual şi intelectual serviciul cu corespondentul său FBI din Statele Unite. Şi aş vrea chiar să exemplific, ca să fim foarte precis înţeleşi aici.

Realizator: Numai o secundă. Vă rog.

George Cristian Maior: Serviciul doar o parte a misiunilor sale sunt corespondente celor ale FBI-ului modern, care există acum în Statele Unite, care şi-a schimbat, şi el, foarte mult misiunile în ultima vreme. El este corespondent FBI-ului pe linia contrainformaţiilor. În schimb, este corespondent unei noi instituţii Home Land Security, creată după 11 septembrie 2001, în ceea ce priveşte protecţia antiteroristă şi asigurarea securităţii pe teritoriul SUA, pe care această instituţie doar are câteva zeci de mii de angajaţi. De asemenea, să nu uităm că tot SRI asigură capacităţile tehnice ale statului român pe linia Signal Intelligence sau informaţia luată din surse tehnice, pentru toate instituţiile naţionale. Deci este greşit, în primul rând, să facem asemenea comparaţii de cifre. În al doilea rând, un lucrător în domeniul IT de cea mai înaltă performanţă, un lingvist, un psiholog, un medic chiar, care lucrează în SRI, nu este agent de informaţii. Agenţii de informaţie nu se calculează la cifrele vehiculate în legătură cu această organizaţie care, iată, este corespondentul mai multor organizaţii din state democratice. Din acest punct de vedere, ca să rezum şi odată - sper - pentru totdeauna, nu este nici vorbă de asemenea cifre, 60 de agenţi la suta de mii de locuitori. Lucrurile sunt absolut normale pentru un serviciu care face parte din toată comunitatea de informaţii euri-atlantică, unde se ştie foarte precis care este contribuţia sa, care este misiunea sa, care este rolul său şi care este valoarea sa în schimbul de informaţii care se realizează în acest context. Deci generalizării de tipul spioni la numărul de locuitori, spioni care lucrează în serviciu sunt absolut nefundamentate profesional şi intelectual.

Realizator: Neutralitatea şi independenţa serviciului au fost obiective pe care vi le-aţi propus de la început. Aţi fost neutri şi independenţi în timpul alegerilor din ultimul an? V-aţi simţit, aţi avut presiuni politice asupra dvs?

George Cristian Maior: Deci la nivelul retoricii şi al discursului politic poate că uneori am resimţit o anumită presiune legată de momentele mai fierbinţi ale unor asemenea evenimente. Nu a existat în schimb presiuni de fond, serviciul şi-a continuat activitatea în parametri normali, fireşti, şi-a făcut datoria pe linia securităţii naţionale şi a privit detaşat această competiţie politică care aparţinea exteriorului acestei organizaţii. Deci cred că am intrat destul de mult timp într-un ciclu de normalitate din acets punct de vedere şi, chiar dacă poate este mai lipsit de spectaculozitate din punct de vedere mediatic această activitate firească nu au existat nici scurgeri de informaţii, nici chestiuni senzaţionale induse de serviciu. Eu cred că este un efect al unei evoluţii în acest intervanl de 20 de ani foarte bune şi cred că suntem aşezaţi solid în arhitectura instituţională de securitate a României ca cea mai importantă instituţie pe linia informaţiilor din această ţară.

Audio: Ascultaţi aici interviul integral cu directorul Serviciului Român de Informaţii, George Cristian Maior.

Realizator: Şi totuşi cu ocazia a 20 de ani, ca să încheiem acest subiect, cel puţin în ultimele 7, 8 luni au apărut tot felul de ştiri în care serviciul avea aşa o tangenţă cât de cât. Ce este adevărat, ce nu este adevărat legat de telefoane, de ascultări, ce este adevărat de tot ce s-a zvonit cu ofiţeri care au fost cumpăraţi sau lucruri de astea? Asta ca să terminăm într-un fel misterul şi într-un fel şi dorinţa noastră de a ne implica aşa în tot felul de secrete. Şi apropo de tot felul de informaţii. De unde apar domnule director? Pe piaţa publică informaţii aparent secrete şi care dintr-o dată generează câte un scandal.

George Cristian Maior: Din punct de vedere al activităţii noastre suntem, repet, şi am spus într-o anumită conjunctură, un serviciu care furnizează informaţie secretă decidenţilor din România, guvernului, preşedintelui, altor instituţii care îşi bazează activitatea pe această informaţie care le generează un tablou asupra realităţilor de securitate naţională României din secolul XXI. Nu suntem, aşa cum am spus, un serviciu de informare publică, şi, mă rog, dacă înţeleg apetitul sau propensiunea spre secret în mentalul colectiv, poate, nu numai al românilor, că nu suntem o excepţie din acest punct de vedere, trebuie să se înţeleagă faptul că aceasta este identitatea fundamentală a unei instituţii secrete: secretul. Există şi secretul, chiar într-o democraţie care are logica sa, pentru că altfel, efectiv, poate statul ar fi mult mai descoperit la diverse ameninţări şi riscuri şi ar fi pus în imposibilitate de a acţiona, de a emita şi genera politici inteligente, sper eu, pe anumite domenii dacă acest lucru secretul ar fi aşa de uşor transferat către opinia publică. Există, bineînţeles, arhive. Există o memorie colectivă instituţională care se transmite din generaţie în generaţie şi la intervale de timp mai lungi; este adevărat, din păcate, ele pot fi cercetate, şi se va vedea peste 25 de ani, 50 de ani exact felul în care a acţionat serviciul în această perioadă, deşi, din acest punct de vedere nu ne permitem să deviem de la o etică profesională foarte clar marcată în ceea ce ne priveşte.

Realizator: Dorim un serviciu modern, flexibil, care să se poată adapta permanent la noile provocări ale mediului internaţional de securitate. Vă citez, domnule director. Cum vom gestiona în acest context pe care dumneavoastră îl enunţaţi chiar pe site-ul SRI-ului, cum vom gestiona, deci, relaţiile cu estul, în condiţiile în care vestul doreşte să se apere de sud sau sud-est de pe teritoriul României. Cum vom genera, cum vom gestiona relaţiile cu vestul în acest context. Cât de flexibil putem fi?

George Cristian Maior: Suntem în secolul XXI. Ameninţările şi riscurile s-au transformat fundamental în ultimii 20 de ani. Ele sunt mult mai dinamice. Există riscuri şi ameninţări care se împletesc, terorism cu crimă organizată, de exemplu, cu ameninţări de natură, sau vulnerabilităţi de natură financiară, economică. Au apărut noi ameninţări, cum sunt cele cibernetice, la care trebuie să facem faţă, ca stat şi, din acest punct de vedere, un serviciu modern de informaţie, aşa cum este Serviciul Român de Informaţii, trebuie să fie capabil, în primul rând, să culeagă informaţii vitale din puzderia de informaţii care există pe aceste dimensiuni şi, în al doilea rând, să le proceseze şi să le transmită celor obligaţi, practic, şi responsabili pentru a lua decizii care să ajute România din acest punct de vedere. Eu cred că în ultimii ani serviciul s-a transformat fundamental, din acest punct de vedere. A crescut capacitatea intelectuală şi operaţională a serviciului pentru a face faţă unui asemenea context de securitate. În ceea ce priveşte această situaţie specială, faptul că...

Realizator: Asta a fost aşa pe de departe, s-o iau cu scuturi, ştiţi, pentru că ....

George Cristian Maior: Faptul că România va găzdui elemente ale acestui scut anti-rachetă din 2015 este o evoluţie foarte semnificativă din punct de vedere a creşterii securităţii naţionale. De aici trebuie pornit, chiar şi în evaluarea potenţialelor riscuri sau probleme de percepţie care mai pot apărea în legăturăcu această dezvoltare. Pornim de la faptul că vom avea un plus de securitate pentru că realitatea strategică ne arată, şi nu trebuie să privim static lucrurile, trebuie să le privim în perspectivă, inclusiv pe termen mediu şi lung, ca ameninţarea cu rachete cu rază scurtă sau medie de acţiune, rachete balistice, va deveni o problemă tot mai stringentă pe termenii menţionaţi. Eram descoperiţi, din acest punct de vedere şi acest lucru închide, dacă vreţi, o cupolă, în sens abstract, dar şi în sens tehnologic concret asupra României în faţa acestei ameninţări. Deci, închidem o problemă, care există şi va exista în mod real din punct de vedere al ameninărilor la adresa securităţii noastre naţionale. Că mai există percepţii asupra ofensivităţii unei asemenea instalaţii, care, în paranteză fie spus, aduce în România tehnologie de cea mai înaltă performanţă, ceea ce este un lucru, zic eu, extrem de pozitiv.

Realizator: Vom avea acces la ea sau doar vom şti că există pe teritoriul României?

George Cristian Maior: Bineînţeles că există întotdeauna o relaţionare cu ţara gazda, inclusiv din punct de vedere al interacţiunii strategice, cu acest lucru, dar, revenind un pic, că mai există percepţia asupra ofensiviutăţii acestui scut, ele se reflectă mai mult la nivelul retoricii politice, care are rolul său în asemenea instanţe, nu văd cum un sistem pur defensiv, cum este acesta, să poată crea, în schimb, o problemă de fond în relaţiile noastre pe spaţiul estic, având în vedere natura, repet, derivată şi din tehnologie, dar şi din concept, ca atare, a acestui scut în sens pur defensiv faţă de nişte ameninţări ale secolului 21, care ne preocupă pe toţi, inclusiv pe cei la est de noi.

Realizator: Vreau să vă întreb, acest scut este şi cu acordul NATO?

George Cristian Maior: Deci, evident că se pune problema NATO, a extinderii elementelor de scut, care există oricum în statele NATO. Din acest punct de vedere, poate sud-estul Europei era o excepţie până acum. Deci, se pune problema creării şi a unui scut antirachetă NATO, care a fost în discuţie şi la summit-ul de la Bucureşti. NU cred că va fi un al doilea, cred că există posibilitatea ca acest scut şi urmează să se ia decizii la viitoarele summit-uri NATO, acest scut să fie absorbit în conceptul NATO de scut antirachetă, inclusiv la nivel de comandă şi control. Acest lucru, probabil, va semnifica o dezbatere la nivelul aliaţilor şi se vor lua anumite decizii pe termen mediu, din acest punct de vedere. Aţi fost la Comisiile parlamentare tocmai pe acest subiect.

Realizator: O întrebare, care ne-a venit nouă din parte ascultătorilor. O secundă. Îmi cer scuze ascultătorilor, îmi cer scuze şi dumneavoastră, un pic de răceală ca jumătate din români în perioada asta. Vreau să vă întreb şi oamenii au întrebat, dacă în toată această perioadă, până în 2015, până negociem, până iar..., se întâmplă o ameninţare la adresa României concretă, tocmai pentru că ne-am expus atât de mult, suntem capabili să facem faţă noi singuri?

George Cristian Maior: Deci, dacă vă referiţi, în concret, la potenţialul unor ameninţări, ele există oricum, indiferent de apariţia sau de dezvoltarea scutului antirachetă pe teritoriul României, există deja şi facilităţi americane în România, ştiţi foarte bine acest lucru, România participă serios la diverse operaţiuni în Afganistan, România este parte a unei alianţe militare, deci nu vom fi niciodată scutiţi de ameninţări, inclusiv de natură teroristă, aşa cum nu este scutit tot acest spaţiu de alianţe din care facem parte. Problema este de a putea anticipa asemenea evenimente, de a le putea contracara. Acum, vedeţi, au existat situaţii, în care acest lucru nu a fost posibil, inclusiv la nivelul unor sisteme foarte solide de părare, cum este cel american, din acest punct de vedere. S-a întâmplat un eveniment tragic în 11 septembrie 2001, el nu a putut fi, din păcate, atunci anticipat. Este o situaţie care ţine de această dinamică a riscurilor din secolul XXI. Sunt foarte multe asemenea evenimente care au fost anticipate sau contracarate, de care se ştie mai mult sau mai puţin, dar iluzia unei apărări totale este o gravă eroare care se poate face la nivel strategic în faţa acestor ameninţări. Chiar dacă din acest punct de vedere România este la un nivel mai scăzut în acest moment, din punct de vedere, repet, al ameninţării teroriste. Dar trebuie să ne gândim foarte serios şi pe termen mediu şi lung. Din păcate, poate la noi, şi la nivel de opinie publică, acest lucru este mai puţin realizat, iar mediile de analiză sunt foarte slabe din acest punct de vedere la noi.

Realizator: Şi, totuşi, la nivelul SRI aţi făcut tot felul de centre, cercetări de surse deschise, aveţi - şi chiar îi rog şi pe ascultători să se uite pe site-ul instituţiei dvs din care înveţi ceva, eu, cel puţin în documentare, am mai spus şi anul trecut, şi anul acesta spun, înveţi tot felul de lucruri, măcar limbajul. Deşi aţi creat acest lucru, spuneţi că cei care fac analize sunt de slabă calitate. Ce ne facem? Cine ar trebui să facă ceva?

George Cristian Maior:Vorbesc de nivelul analitic de expertiză pe aceste chestiuni care există..

Realizator: În România, România. Chiar e o şcoală?

George Cristian Maior: Deci cu excepţii, nu vreau niciodată să generalizez...

Realizator: Ştiţi cum e, excepţia întăreşte regula.

George Cristian Maior: Dar nici nu pot să stau pasiv la opinii atât de uşor lansate. Noi, să fim ameninţaţi, noi să avem o problemă din punct de vedere al acestor riscuri, noi suntem deocamdată o ţară într-o regiune extrem de problematică şi din punct de vedere geopolitic, şi din punct de vedere al expunerii către aceste noi ameninţări şi riscuri, şi nu putem rămâne pasivi nici din punct de vedere al opiniei publice faţă de asemenea fenomene. Din păcate, repet, poate ar trebui să fim mai puţin vocali în a neglija aceste aspecte şi mai aplecaţi spre sensul unor evoluţii care se petrec, pe care le vedem prezentate în presa internaţională, care le vedem dezbătute permanent. Noi nici măcar nu mai avem poate o emisiune dedicate acestor probleme specializate în ultimul timp. Este destul de îngrijorător din acest punct de vedere.

Realizator: Observaţiile delegaţiilor NATO care veneau în România prin anii '99 - 2001 erau tocmai acestea, în domeniul relaţiilor internaţionale, expertiza este destul de slabă la noi. Au trecut 10 ani. Ce ar trebui făcut? Cum ar trebui lucrat, de la nivelul instituţional, ca această expertiză - apropo de dezbateri - să aibă o altă calitate, poate chiar în abordarea temelor, subiectelor, şi a aduce adevărul în locul unde este el şi nu alături?

George Cristian Maior: Eu cred că avem un potenţial la tineri cercetători care au studiat la universităţi foarte bune de aici sau din afară aceste fenomene. Problema este că impactul la nivelul mediatic al unor asemenea dezbateri este nesemnificativ uneori din punct de vedere al obsesiei ratingului. Aceasta este o chestiune. O a doua chestiune, din păcate suntem întotdeauna retroactiv capabili să criticăm foarte mult - ceea ce este bine, dar nu avem totuşi această capacitate de a gândi în proiecţie pe termen mediu şi lung, de a dezbate pe termen mediu şi lung nişte aspecte...

Realizator: Dar nici instituţiile nu sunt formate aşa. Câte un scandal mediatic, totul se inflamează.

George Cristian Maior: Eu nu neg acest lucru.

Realizator: Este o ameninţare - vă întreb ca director al unui serviciu de informaţii - este o ameninţare la nivelul percepţiei publice, opiniei publice, inflamarea dintr-o dată a unor subiecte care sunt pe termen scurt şi nu vedem pe termen mediu şi lung? Risc sau ameninţare?

George Cristian Maior: Nu aş folosi termeni foarte categorici, dar în orice caz este o slăbiciune care poate costa la un anumit moment şi, vedeţi, atunci întotdeauna e prea târziu.

Realizator: Cum vom trasa acea linie roşie în ceea ce priveşte capacitetea statului român de a rezista la frontiera estică a Aliantei Nord-Atlantice? - este un alt citat dintr-un interviu de anul trecut de-aici, din studio, apropo de expertiza pe care o avem, tocmai pe această linie roşie. E multă patimă pe zona asta.

George Cristian Maior: Vedeţi, un stata flat la graniţa unor lumi are şi avantaje şi multe dezavantaje. Pe de o parte, un avantaj este legat de faptul că eşti în interiorul unei lumi,. dar pe de altă parte eşti, geografic, şi în această eră a informaţiei şî a globalizării, chiar ideatic expus la riscuri care vin din alte lumi. Deci trebuie să joci un rol dublu de apărare, dar şi un rol mai ofensiv de a încerca să anticipezi în afara spaţiului tău de manifestare asemenea fenomene, să le contracarezi şi să generezi stabilitate în asemenea zone. Deci este o sarcină dublă de apărare şi de anumită ofensivitate din acest punct de vedere. România s-a adaptat la acest rol în ultimii ani. O face uneori cu discreţie şi pe linia serviciilor de informaţii, face acest rol foarte bine, dar, iarăşi, revin la o gândire pe termen mediu şi lung, uneori ne lipseşte şi coerenţa în acţiune, alteori, din păcate, suntem prizonierii momentului şi nu putem să construim mai mult pentru etape care vor veni şi care nu vor fi întotdeauna extrem de luminoase, ca săa folosesc o metoforă pentru noi, vor avea şi părţile lor negative.

Realizator: Legea care nu există şi pe care de 4 ani o aşteptăm, cea a siguranţei naţionale? - funcţionăm după cea din '91. Este un impediment?

George Cristian Maior: Serviciul a ...

Realizator: Apropo de ceea ce spuneaţi mai înainte.

George Cristian Maior: Da. SRI s-a adaptat din punct de vedere al misiunilor, din punct de vedere al organizării interne, din punct de vedere al politicii de resurse umane la mediul acesta schimbat al secolului XXI din punct de vedere geopolitic, al securităţii, al contextului ideatic în care România se exprimă şi se manifestă. Deci într-un fel legea este discordantă în raport de evoluţia serviciului. O lege nu ar putea, cel mult, sau cel puţin - e mai corect sus - să ratifice această evoluţie şi în sens legislativ şi, eventual, dacă avem curajul şi voinţa politică să sporească numite competenţe ale serviciului pentru a face faţă acestor ameninţări, ceea ce , din păcate, la noi, este destul de dificil de realizat. Nivelul ideologic al dezbaterii este foarte intens şi, ceea ce nu e întodeauna un lucru foarte bun pentru asemenea reformă legislativă, interesele politice sunt pregnante într-o asemenea evoluţie şi fantomele trecutului adesea sunt vehiculate în ceea ce priveşte raportarea la aceste instituţii. Cred că e timpul să trecem peste istoria de dinainte de 1989, suntem o cu totul altă instituţie faţă de ce a însemnat acea instituţie de-atunci, o altă generaţie din punct de vedere al ofiţerilor de informaţii. Putem fi din acest punct de vedere mai dezinhibaţi în abordarea acestor fenomene.

Realizator: Vă mulţumesc foarte mult pentru participarea la această emisiune, domnule director George Cristian Maior, vă mai aşteptăm, şi succes.