Jurnal de Afganistan (2) - Misiunea
Militarii nu trag focuri de avertisment în Afganistan.
02 Februarie 2010, 17:15
Obiectivul misiunii, relativ simplu: un convoi de şapte vehicule blindate va trece prin mai multe baze americane pentru a le aproviziona.
Unităţile se găsesc în sudul Afganistanului, în districtul Garmsir din provincia Helmand.
Camioanele în care ne îmbarcăm sunt impunătoare: roţi înalte cât aproape un om, motoare puternice şi blindaj solid.
Bombele artizanale puse de talibani au devenit un pericol major în Afganistan. La fel de ameninţătoare se dovedesc drumurile de aici, unde asfaltul reprezintă o mare excepţie.
Vehiculele înaintează cu băgare de seamă pe drumuri de ţară, până la trecerea albiei unui pârâu secat. Din firul de apă a rămas în luna decembrie doar o pastă neagră – capcană.
Noroiul a venit de hac camioanelor teoretic gândite să facă faţă celor mai aspre condiţii de rulare. Primul care se afundă este un camion cisternă.
Orice manevră a şoferului nu face decât să piardă vehiculul şi mai mult în mocirlă.
În momentul în care infanteriştii americani decid să tragă camionul cu ajutorul altui blindat, cisterna stă deja aplecată puternic pe o parte şi înfiptă până la jumătate în mâl.
Al doilea camion se împotmoleşte şi el. Vine al treilea. Se formează „un tren” de maşini, legate între ele cu lanţuri. Toţi caii putere la un loc nu reuşesc decât să rupă lanţurile.
Zgomotul mamuţilor armatei americane atrage aproape de noi copiii din satul afgan situat la vreo 300 de metri mai încolo. Parcă în ciuda noastră, prin nămolul de pe drum trec din când în când fără mari dificultăţi afgani călare pe catâri sau motorete.
Totul capătă un aspect de călătorie off-road într-o ţară uitată de lume.
Tensiunea în rândul militarilor e menţinută de un mesaj primit prin intermediul staţiei radio: în zonă a fost observată prezenţa insurgenţilor.
Ca urmare, în turelele blindatelor soldaţii stau cu mitralierele în mână şi din când în când privesc prin lunete pentru a observa ce se întâmplă la distanţă.
Pentru că se lasă întunericul, comandantul ia decizia ca vehiculele captive în nămol, cisterna şi un transportor de militari, să rămână acolo peste noapte, iar restul convoiului să înainteze spre prima bază americană aflată la zece minute de condus.
A doua zi convoiul a plecat mai departe fără cele două camioane împotmolite parcă pentru totodeauna.
A urmat o trecere bruscă la o goană nebună prin deşert. Din cauza vitezei camioanele sar de–a dreptul peste dunele de nisip. În transportoare, căştile de pe capul infanteriştilor pocnesc tavanul maşinii.
Înaintarea rapidă şi agitată ţine până la următoarea trecere prin nămol.
Aici noroiul mai capturează alte două vehicule. Aşa că din şapte blindate plecate din bază, patru au rămas blocate pe drum, întârziind misiunea cu o zi. Şi asta fără ca talibanii să facă nimic.
Ascultaţi materialul integral în format audio