Euroatlantica - China şi ecuaţia atlantică

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (15 iulie, ora 21:05) - Emisiunea: "Euroatlantica" - Realizator: Nicu Popescu - La reuniunile de la jumătatea lunii iunie, am în vedere G7, NATO, Uniunea Europeană - Statele Unite, a fost un nume de țară a cărui pronunțare nu a putut fi evitată: China. Nu cred că au trecut peste nici președinții Biden și Putin, la întâlnirea lor de la Geneva. Ajunsă ca o a doua economie a lumii, cu o putere militară în creștere, extrem de accelerată, China a ajuns să ridice în cancelariile statelor democratice occidentale serioase semne de întrebare în legătură cu comportamentul onest în relațiile internaționale, inclusiv în materie de securitate și apărare în spațiul euroatlantic, după anunțata intenție de construire a două baze militare în estul Oceanului Atlantic, pe coasta de vest a Africii. Încercăm să mai descifrăm unele dintre intențiile de joc ale acestui gigant asiatic în emisiunea de astă seară, căreia i-am dat un titlu generic "China și ecuația atlantică", și facem acest lucru cu doi universitari: de la Universitatea Națională de Apărare Carol I din București, Colegiul Național de Apărare, doamna Alba Popescu. Bună seara, doamnă!

Alba Popescu: Bună seara! Bine v-am găsit.

Realizator: Şi, de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, directorul Centrului de Studii Globale, domnul Silviu Nate. Bună seara și dumneavoastră!

Silviu Nate: Bună seara!

Realizator: Vă mulțumesc pentru că ați acceptat invitația noastră și astă seară. Doamna Alba Popescu, la recenta marcare pe 1 iulie a Centenarului Partidului Comunist Chinez, Xi Jinping anunța, într-un fel, și linii directoare în domeniul politicii externe și al apărării. Poporul chinez s-a ridicat, timpul în care poporul chinez putea fi călcat în picioare când suferea și era oprimat nu se mai întoarce niciodată - a spus, potrivit agențiilor de presă, președintele chinezi - și el a promis să construiască o armată puternică. Vă rog.

Alba Popescu: Este un discurs deopotrivă pentru spațiul intern, unde discursul naționalist este la putere de câteva decenii și animează în special spiritele celor tineri și, de asemenea, este un discurs adresat contextului geopolitic internațional, în care China, așa cum bine ați spus, a devenit un subiect de top în cancelariile importante și mai puțin importante din spațiul public global. Afirmațiile preşedintelui chinez se înscriu, însă, într-un context mult mai larg și el poartă denumirea de "marea strategie de transformare a Chinei în superputere globală", intitulată Visul Chinei, un subiect mai puțin abordat, dar, totuși, menționat de președinte chinez de câteva ori în alocuțiunile sale și în ieșirile sale publice. Această mare strategie, pe care unii o atribuie preşedintelui Mao, sau măcar anturajului său, se pare că datează din perioada acelui secol al umilinței, la care a făcut, de altfel, referire preşedintele Xi Jinping, în discursul pe care l-ați amintit, secol în care China imperială și-a pierdut cu totul strălucirea, a fost supusă unor presiuni geopolitice extrem de puternice din partea competitorilor regionali și extraregionali, s-au impus tratate injuste, a pierdut teritorii, a fost supusă fragmentării ș.a.m.d., o situație pe care la ora actuală liderii chinezi o readuc în memoria publicul, în memoria cetățenilor, în primul rând, pentru a-i ține strânși uniți în jurul partidului și pentru a-i motiva în acțiunile lor de a propulsa, de a promova, de a poziționa China în topul marilor puteri globale. Ce este această strategie, această megastrategie a visului Chinei? Ea urmărește, practic, așa cum am spus, această transformare hegemonică și sub această cupolă se înscriu toate acele direcții strategice pe China, la ora actuală, le dezvoltă și care au devenit mult mai vizibile odată cu venirea la putere a actualului preşedinte. Și aici înscriem, de exemplu, strategia Drumului și a centurii Mătăsii, strategia de preluare a controlului strâmtorilor maritime și, practic, a comerțului global maritim, strategia de transformare a Chinei în superputere navală globală, strategia de transformare a Chinei în putere spațială, strategia de transformare a Chinei în putere tehnologică globală./lbadiu/atataru/ Toate aceste elemente sunt subsumate acestei mari strategii. Şi de ce aceasta este o mare strategie? Este o mare strategie pentru că ea urmărește dezvoltarea tuturor componentelor puterii statale a Chinei. Deci, şi a componentei demografice, la care s-a făcut referire, în discursul în care preşedintele chinez a făcut referire în discursul său, acela de rejuvenare a poporului chinez, și dimensiunea sa militară, şi dimensiunea sa economică ş.a.m.d.

Realizator: Aţi zis de populaţie, trebuie să spunem, ştirea a fost difuzată săptămânile trecute şi la postul nostru de radio, renunţarea la interdicţia de a nu avea trei copii, spre exemplu.

Alba Popescu: Exact. Asta este o parte a acestei mari strategii şi ţine de potenţarea puterii demografice.

Realizator: Şi întinerire.

Alba Popescu: Sigur că da. Şi a fost afirmată ca şi componentă, ca şi obiectiv de etapă al marii strategii a visului chinez. Sunt trei obiective de etapă, pe care preşedintele chinez trebuia să le raporteze cu ocazia Centenarului. Unu, întinerirea populaţiei. Doi, creşterea puterii economice. Şi, trei, foarte important, redobândirea suveranității asupra teritoriilor pierdute. Sunt sigură că vom apuca să vorbim despre subiect, adică, despre punctul fierbinte al întregului complex geopolitic al Pacificului, care se numeşte Taiwan.

Realizator: Taiwanul, da. Domnule profesor Nate, aniversarea Centenarului vine într-un moment în care China se află într-o competiție directă cu partenerul nostru strategic, cu Statele Unite, pentru supremație globală. Fostul premier australian Kevin Rude spunea la un moment dat și despre o dinamică geopolitică de tip capcana lui Tucidide.

Silviu Nate: Aici, practic, observăm că dimensiunea geoeconomică a tras după sine o nouă dimensiune, o nouă paradigmă, pe cea geostrategică. Practic, am putea spune, creșterea economică a determinat nevoia Chinei de a-şi proiecta şi puterea militară şi, într-o oarecare măsură, observăm China ca fiind extrem de motivată sau mult mai motivată, cel puţin la nivel declarativ, deocamdată, pentru a-şi proteja pe de o parte activele şi investiţiile din diverse zone ale globului, inclusiv din lanţul /.../ pe care îl amintea şi doamna profesoară. Practic, deducem un aspect, China a înţeles din doctrina americană faptul că cine controlează mările şi oceanele va controla lumea şi, pornind de la acest deziderat, inclusiv la nivelul alianţei trans-atlantice, la nivelul NATO, preocupările pentru un nou concept strategic al Alianţei includ şi concentrarea pe regiunea indo-pacifică, pentru a proteja alianţa. Evident, aici se lucrează cu diverse scenarii, iar dacă într-un caz în care SUA ar fi atacată în acel spaţiu evident că s-ar putea invoca Art. 5 şi, evident, ştim că SUA şi-a luat un angajament de a apăra Taiwanul. Practic, aici avem viziuni uşor diferite în cadrul Alianţei, pentru că în viziunea aliaţilor europeni NATO trebuie să vadă cum ar putea ajuta SUA în acest caz, nu ca o confruntare, ci pentru a preveni un război cu China în Taiwan. Şi mai avem un aspect foarte interesant, în viziunea aliaţilor noile tehnologii, inteligenţa artificială trebuie să aibă adresabilităţi noi din partea NATO, iar după cum am văzut în doctrina deja, am putea spune, ultimelor două decade, dar cu singuranţă în prima decadă, în doctrina chineză s-a făcut o tranziţie de la conceptul, de la paradigma made in China, vechea paradigmă sau vechiul motto, vechiul concept made in China, un transfer către paradigma innovated in China, inovat în China. Practic, China a devenit un furnizor de tehnologie extrem de important la nivel global şi un actor important inclusiv în piaţa aceasta a tehnologiilor militare. Aşadar, din perspectiva Alianţei Nord-Atlantice, există o serie de preocupări nu neapărat asupra modului în care trebuie, să spunem aşa, o politică de containtment obligatorie, adică de a conţine China cumva, ci de a aborda această creştere globală cu aspiraţii pe mai multe variabile: tehnologic, militar, economic şi chiar ideologic, pentru că se pare că următoarea dimensiune va fi una politică şi ideologică./atataru

Realizator: Spuneați dumneavoastră, domnule profesor, de sprijinul din partea Europei, a NATO. Totuși, să spunem așa: că în aceste zile, în drum către Orientul Îndepărtat - cum ţinem minte că se mai spunea - se află acest grup al portavionului britanic "Elisabeta". A trecut zilele trecute prin Canalul de Suez, acum este în Oceanul Indian, în zona Golfului Persic, și el se îndreaptă către Marea Chinei de Est. E un distrugător american acolo, mai multe nave britanice de însoțire, de protecție, submarine. Deci, e o dinamică. Cel puțin britanicii au constituit acest grup de luptă pe care l-au trimis pentru exerciții spre Japonia.

Silviu Nate: Așa este. Şi mai degrabă acest demers poate fi văzut atât ca unul tactic, dar și ca unul simbolic, care face parte din noua strategie a Marii Britanii de a redeveni o mare putere globală și de a-și reafirma angajamentele de aliat-cheie, partener al SUA la nivel global. Nu ne putem aştepta ca această incursiune sau această desfăşurare de forţe militare să aibă un impact în acest moment la nivel regional, dar cu siguranţă, dacă ne uităm pe noua strategie a Marii Britanii de a deveni o mare putere globală, acest gest are o încărcătură simbolică extraordinară în urma Brexitului, în urma unui proces în care Marea Britanie doreşte să atragă atenţia asupra implicării sale şi puterii sale strategice la nivel global.

Realizator: Unul dintre puncte - spuneaţi, doamnă Alba Popescu - este Taiwanul. Spunea liderul chinez că își dorește această unire cu Taiwanul.

Alba Popescu: Mai mult decât atât, a afirmat că nu va precupeţi niciun efort ca să zdrobească această independenţă a Taiwanului, /afirmaţie/ pe care trebuie să o analizăm şi în contextul acelor modificări de paradigmă în relaţia Taiwanului cu SUA introduse încă din perioada administraţiei Trump şi rămase în vigoare în timpul actualei administraţii. Taiwanul este punctul cel mai fierbinte de pe hartă - din punctul meu de vedere, cel puţin -, punct menţionat cu subiect şi predicat de Xi Jinping. Nu întâmplător, acest exerciţiu de diplomaţie militară, până la urmă, practicat de puterile maritime - pentru că la ora actuală asistăm la constituirea acestui bloc al puterilor maritime, Marea Britanie şi Statele Unite şi aliaţii lor din bazinul Pacificului -, este menit să atragă atenţia asupra acestui spaţiu. Un spaţiu extrem de important pentru China nu doar la nivelul acelui sentiment de apartenenţă asupra acestei insule, ci din punct de vedere strategic. Pentru că, dacă vă uitaţi pe o hartă cu acele cote maritime, o să observaţi, de exemplu, în dreptul coastelor Chinei, că există ape de mică adâncime în care, de exemplu, un submarin atomic nu poate fi andocat fără a fi observat. Aceste ape adânci care permit andocarea submarinelor atomice se află însă în dreptul coastelor Taiwanului. Din acest motiv, China a fost obligată să îşi construiască porturi sau spaţii de andocare a submarinelor în alte zone decât în dreptul propriilor coaste. Iată situaţia din Arhipelagul Spratly din Marea Chinei de Sud /.../.

Realizator: Unde au scandal cu toţi cei care sunt în Marea Chinei de Sud, pentru că au făcut insulele artificiale şi le proclamă teritorii proprii.

Alba Popescu: Exact. Mai mult decât atât, China, la ora actuală, dezvoltă un concept foarte interesant, foloseşte acele nave pescăreşti pe post de batalioane de asalt de tip maritim./cvanatoru/atataru/ Sunt un fel de, să spunem, insurgenți maritimi folosiți de China pentru a pune stăpânire pe anumite teritorii atlantice. Și este un subiect pe care mulți dintre analiști l-au adus în prim-planul analizei geopolitice, indicându-l ca o tactică nouă a Chinei, așa cum, de altfel, prea bine se observă, în plină cursă de transformare în superputere navală globală. Pentru că, pe lângă toate aceste elemente, să nu uităm faptul că, la ora actuală, China este pe punctul de a finaliza acel mare proiect de construire a unei megaflote navale, de peste 200 de nave. China construiește de zor portavioane. Sigur, nu a ajuns la nivelul la care se află SUA. De altfel, Cina este și beneficiază în mod surprinzător de sprijin ucrainean în această direcție. China este foarte prezentă în marea majoritate a porturilor acestei lumi, inclusiv în regiunea în care ne aflăm noi. Deci, China are o strategie în acest sens extrem de minuțioasă și o strategie în care vine în coliziune directă cu Statele Unite. Nu întâmplător, la ora actuală, asistăm la această reconstruire a grupului, a nucleului puterilor maritime, a fostului imperiul britanic și a Statelor Unite, în ideea de a deveni o contrapondere la această forță uriașă reprezentată de China. Și aici aduc în discuție un alt element, acela al minereurilor strategice, în care China este numărul 1 mondial. Este un subiect extrem de sensibil și care vine în coliziune, iată, cu politicile de mediu. De ce? Pentru că metalele rare, de exemplu, ele se extrag în condiții de maximă toxicitate pentru mediu. Din acest motiv, China a dobândit monopol în întreg lanțul de producție al metalelor rare. Aceste metale rare intră în componența, în compoziția magneților permanenți, a celor două tipuri majore de magneți permanenți, fără de care nu se pot construi niciun fel de sisteme de ofensivă și defensivă militară.

Realizator: Până la sistemele militare, au pus în pană construcția de automobile, lipseau elemente care veneau de acolo. S-a văzut în timpul pandemiei.

Alba Popescu: Pe lângă toate astea, dependența aceasta a industriei militare globale de magneții permanenți produși de China transformă. sau transformă metalele rare produse de China într-un instrument de putere fantastică a acestui stat în raporturile bilaterale cu alte puteri. Și tot aici aș vrea să menționez că nu întâmplător asistăm la ora actuală la crearea unei trilaterale foarte interesante între Uniunea Europeană, China și statele africane, știut fiind că Uniunea Europeană se află într-o criză majoră de minereuri strategice, cel puțin 14 dintre ele, minereuri strategice multe dintre acestea deținute sau chiar având monopol China și multe dintre acestea aflându-se în state controlate de China în Africa Subsahariană.

Realizator: Domnule profesor, cu câțiva ani în urmă era o surpriză cel puțin pentru Europa că ajungeau în zona europeană două fregate chinezești, însă, iată, chinezii și-au anunțat intenția de a construi baze navale pe coasta de vest a Africii, probabil Namibia și Mauritania vor rămâne, una în zona de sud a Atlanticului, alta în zona de nord a Atlanticului. Mauritania este pe paralelă aproximativ cu Cuba, Cuba la câteva sute de kilometri de Florida.

Silviu Nate: China, într-adevăr, încearcă să dobândească o poziție globală și din punct de vedere militar destul de interesantă, acoperind mai multe zone geografice./lbadiu/atataru/ Deocamdată China nu s-a manifestat în alte perimetre prin problematizări active, să le spunem așa, însă într-adevăr în zona Africii nu doar China are nişte interese, dar există şi anumite coordonări, alături inclusiv de Federaţia Rusă. Şi poate merită menţionat faptul că nu doar în zona Africii sau în alte spaţii de pe glob, dar mai aproape de noi, în Mediterana de Est, în spaţiul Mării Negre, practic, China şi Rusia au agreat să se susţină reciproc din punct de vedere politic. Şi mai este un aspect foarte interesant, China va susține, inclusiv pentru noi, adică nu pentru noi, este un element care ar trebui să ne intereseze, va susţine continuarea reglementărilor Convenției de la Montreux, deoarece China are concesiuni în sud-estul Greciei, în zona petroliferă din Mediterana și are interese foarte mari în Siria, în special pe partea de reconstrucție. Ceea ce limitează într-o oarecare măsură capacitatea de transformare a acelui dicton vechi şi utilizat de /lac/ rusesc /al/ Mării Megre într-o mare NATO. Şi aici este interesant, iarăşi, China şi Rusia şi-au stabilit anumite linii roşii şi au decis să nu se deranjeze unele pe altele. Şi apare o întrebare, dacă înainte de 1990 se vorbea despre tradiţia relaţiilor chino-române şi în continuare se invocă acest aspect şi, evident, pe bună dreptate, uitându-ne la istorie, ar fi interesant de analizat dacă nu cumva relaţiile China-Rusia nu au câştigat mai multă centralitate şi tradiţionalitate, spulberând, de fapt, mult visata complementaritate sau mediere, inclusiv pentru această regiune. Prezenţa Chinei, evident, este una în creştere. Aşa cum menţiona şi doamna profesoară, o dată cu creşterea efectivelor navale ale Chinei, ne putem aștepta, sunt de anticipat, sunt anticipate jocuri și participări mult mai active inclusiv la exerciții comune cu state unde China și-a dezvoltat parteneriate, în Mediterana de Est, şi, de ce nu, din nou, chiar şi în Marea Neagră.

Realizator: Am o întrebare la care aș dori câte un răspuns scurt de la fiecare dintre dumneavoastră. La ce ar trebui să fim atenți în perioada imediat următoare, inclusiv din punct de vedere al intereselor românești, România membră a Uniunii Europene, România membră a Alianței Nord-Atlantice? Doamna Alba Popescu.

Alba Popescu: Eu aş spune că în primul rând trebuie să fim atenţi la Taiwan şi la ceea ce se întâmplă în zona respectivă, pentru că implicarea Statelor Unite ca și partener strategic al Taiwanului într-un conflict direct cu China atrage după sine și Alianța Nord-Atlantică - ăsta este un prim aspect. Iar în ceea ce priveşte România, sigur, trebuie să fim atenţi la evoluţiile din Regiunea Mării Negre, unde China și Rusia formează un tandem al instrumentelor de hard power. China vie cu factorul economic, Rusia vine cu factorul militiar și amândouă împing sfera de influenţă sau prezenţa occidentală din ce în ce mai aproape de coastele românești. Iar referitor la cele două baze navale despre care aţi făcut vorbire, având în vedere că zona mea de expertiză este Africa Subshariană, pot să spun că ele fac parte dintr-un plan strategic militar chinez, numit "șiragul de perle", care a fost prevăzut încă din 2013, 18 baze navale, foarte interesant, o parte dintre ele au reușit să fi construite...

Realizator: Să știți că ați deschis o linie foarte interesantă și să îl auzim și pe domnul profesor Silviu Nate, pe aceeaşi idee.

Alba Popescu: ... /Walvis Bay/, în Namibia.

Silviu Nate: Da, poate nu chiar atât de apropiat, dar mai îndepărtat şi mai în forţă, l-aş citat pe fostul secretar general al NATO, Jaap de Hop Schefer, care înaintea summitului NATO de luna trecută spunea că avem o lume cu două superputeri, iar dezbaterea va fi una idelogică, valorile Alianţei, aş spune, sunt cele democratice, valorile milenare ale Chinei sunt culturale, dar din punct de vedere politic lucrurile stau puţin diferit. Şi aici apare această problematică, nou avansată, a multilateralismului contestat. China a dezvoltat organizaţii multilaterale, regionale, dar şi cu impact internaţional, care sunt aşezate pe alte reguli decât regulile pe care noi le cunoaștem în mod tradițional, valorile societăților liberale, valori pe care s-a construit inclusiv Organizația Națiunilor Unite. Aceasta va fi cu siguranță o provocare care merită urmărită în viitor.

Realizator: Despre China și ecuația atlantică am discutat în acestă seară la "Euroatlantica", cu invitații mei și ai dumneavoastră, doamnă Alba Popescu, de la Universitatea Națională de Apărare Carol 1 din Capitală, și domnul Silviu Nate, de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. Vă mulțumesc pentru participare. Vă mulțumesc și dumneavoastră pentru atenție distinși ascultători. Sunt Nicu Popescu. Să auzim numai de bine! Bună seara!