Eminescu si gusturile vremii

Capşa din vremea lui Eminescu, imediat după Războiul Independenţei, este în plin proces de a deveni , dintr-o afacere prosperă, o instituţie publică acoperită de onoruri. Grigore Capşa primeşte în 1878 Steaua României în grad de Cavaler, iar un an mai târziu Medalia Apărătorii Independenţei, după ce obţinuse la Marea Expoziţie Universală de la Paris, din 1875 Marea Medalie de Aur. Calea Mogoşoaiei devenise Calea Victoriei, iar Capşa era reperul absolut al „lumii bune” din Bucureştii vremii.

Ştim că muzica lăutărească i-a plăcut lui Eminescu şi s-a interesat de izvoarele şi dezvoltările ei. Mărturie stau manuscrisele în care poetul a notat culegerea „Câteva irmoase vesele ce se cântă după masă”, ori altele în manuscrisul Kostaki. Perpessicius confirmă şi el interesul lui Eminescu pentru cântecele de lume, unele dintre ele notate de mâna poetului, iar mai apoi cântate în cercurile prietenilor de la Iaşi sau Bucureşti. Repertoriul este în bună măsură cel care l-a făcut celebru pe Anton Pann.

Audio: Ascultați întreaga poveste