Dumitru Ceacanica, "criminalist de geniu"

Dumitru Ceacanica este unul dintre cei mai renumiţi criminalişti români de după cel de-al Doilea Război Mondial.

A lucrat la cazuri celebre precum Rîmaru (aşa-numitul Jack Spintecătorul Bucureştiului din anii ‘70), “Omul cu ciocanul” (un criminal în serie care a îngrozit Cluj-Napoca în 1973), “cazul Anca” (o tânără din Sibiu venită la facultate în Bucureşti a fost ucisă, bucăţile trupului fiind împrăştiate în diverse zone ale oraşului) şi multe altele.

Puţine au rămas cu A.N. (adica Autori Necunoscuti). Cei care au lucrat cu el spun că avea un fler de excepţie, cunoştea foarte bine psihologia infractorilor, mai ales a criminalilor în serie, şi era foarte atent şi perseverent.

Audio: Documentarul difuzat la România Actualităţi pe data de 13 iunie 2010.

Surprinzător, am aflat despre Dumitru Ceacanica în timp ce mă ocupam de un documentar despre un caz la care a lucrat şi la care (de data aceea!) nu au fost descoperiţi făptaşii.

Este vorba de documentarul despre furtul de tablouri de la Muzeul Brukenthal din Sibiu, din anul 1968.

M-a incitat descrierea pe care unul dintre interlocutori i-a făcut-o vestitului criminalist, aşa că am început să caut mai multe despre el.

Demersul s-a dovedit destul de dificil pentru că, în ciuda aprecierilor de care s-a bucurat, nu s-au scris foarte multe despre el.

"Origine nesănătoasă"

M-am simţit ca un mic detectiv încercând să aflu lucruri care nu s-au scris, amintiri care nu s-au spus. Încet, încet am început să descopăr oameni care l-au cunoscut sau care au lucrat cu el, iar povestea a prins contur.

Dumitru (de fapt, Dimitrie) Ceacanica s-a născut la 27 octombrie 1918, la Cernavodă, judeţul Constanţa. Părinţii – greci de origine, Constantin şi Eufrosina – erau proprietarii celui mai mare şi mai frumos magazin din oraş, unde vindeau arme, biciclete şi articole tehnice, şi erau foarte respectaţi în oraş (amănunte despre copilăria criminalistului au fost împărtăşite de cumnata acestuia, Mariana Geamănu, şi le puteţi asculta în documentar).

La o vârstă fragedă, Dumitru Ceacanica rămâne fără tată.

Apoi, ca să dobândească cetăţenia română a luptat în al Doilea Război Mondial, de unde s-a întors slăbit şi bolnav.

În 1945 s-a angajat ca “informator diurnist în Prefectura Poliţiei Capitalei”. În august 1945 este numit comisar ajutor, în 1948 devine comisar, iar de aici a urcat treapta cu treapta în cariera sa şi după înfiinţarea Miliţiei, în 1949.

Originea sa burgheză era considerată de Securitate drept una “nesănătoasă”. Potrivit însemnărilor din dosarul de urmărire de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Dumitru Ceacanica a încercat să ascundă această origine, menţionând că părinţii săi au făcut parte, de fapt, din “mica burghezie”.

Una din acuzaţiile aduse în dosarul de Securitate este că Dumitru Ceacanica ar fi fost, în tinereţea sa, legionar sau simpatizant al acestei mişcări. Însă, chiar din declaraţiile cuprinse la dosar reiese că acesta nu a avut de-a face cu mişcarea legionară.

Personaj controversat

Admirat pentru calităţile sale profesionale incontestabile şi pentru succesele în rezolvarea celor mai dificile cazuri, Dumitru Ceacanica trecea şi drept un şef greu de suportat din cauza temperamentului coleric, uneori.

Colegii spun şi că era necruţător cu leneşii sau mincinoşii şi nu-şi pierdea timpul să explice celor cu care lucra de ce trebuie să facă un anumit lucru.

Era ştiut de frică de infractori (de-altfel, în jargonul puşcăriaşilor exista expresia “Să moară Ceacanica!”), dar şi de subalterni.

La un moment dat, a fost arestat şi cercetat sub acuzaţia de corupţie, dar a ieşit “curat” din această încercare pe care foştii săi colegi o consideră “o înscenare”.

De asemenea, în dosarul de la Securitate, Dumitru Ceacanica era acuzat că ar fi folosit printre metodele lui “bătaia şi tortura” şi era caracterizat ca fiind “un element priceput şi cu multă putere de muncă, însă care nu depune întotdeauna întreaga sa capacitate şi forţă de muncă. Este îngâmfat, înfumurat şi nervos” (referat din 9.08. 1949).

În documentar puteţi asculta, însă, o descriere completă – atît ca om, cât şi ca profesionist - a marelui criminalist, făcută de oameni care l-au cunoscut.

Colonelul (r)Traian Tandin, de exemplu, care a lucrat cu Dumitru Ceacanica aproape 20 de ani, povesteşte despre atenţia pe care acesta o acorda locului unde s-a înfăptuit o infracţiune.

“Locul trebuie să spună ceva despre criminal”, spunea adesea acesta.

Perseverenţa, flerul – sunt alte două mari calităţi ale lui Ceacanica, despre care se spune că a fost un autodidact. Ştia medicină legală şi psihologie criminalistică, deşi în dosarul său de la Securitate scrie că avea doar patru clase gimnaziale (ulterior a făcut şi liceul).

Dumitru Ceacanica a avut un frate – Victor Ceacanica – şi el o personalitate, dar în cu totul alt domeniu. A fost un clown vestit, iar pentru o perioadă - clown-ul Regelui Mihai, pe când acesta era doar un copil.

Vă invit, însă, să ascultaţi documentarul şi să descoperiţi, împreună cu mine, un personaj fascinant.

O coproducţie România Actualităţi - Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii. Documentare şi consultanţă: Dana Iamandi.