Dialogul cu Rusia reprezintă "o mare miză a NATO"

Realizator: Vă prezentăm un dosar consacrat summitului NATO de la Lisabona. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord este o alianţă politico-militară creată la 4 aprilie 1949. Ea cuprinde 28 de state independente din Europa şi America de Nord, state interesate în menţinerea păcii şi apărarea propriei independenţe prin solidaritate politică şi printr-o forţă militară defensivă, capabilă să descurajeze şi, dacă este necesar, să răspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Articolul 5, cheia de boltă a Tratatului, specifică: părţile convin ca un atac armat împotriva uneia sau a multora dintre ele în Europa sau în America de Nord va fi considerat ca un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, dacă se va produce un asemenea atac armat fiecare dintre ele exercitând dreptul său individual sau colectiv la autoapărare, recunoscut în articolul 51 al Cartei Naţiunilor Unite, va da asistenţă părţii sau părţilor atacate prin luarea în consecinţă, individual şi concertat cu celelalte părţi, a acelor măsuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea forţei armate pentru a restaura şi a menţine securitatea zonei nord-altantice. Modalităţile de acţiune sunt cuprinse în conceptul strategic NATO, un document clasificat, adoptat în urma analizei situaţiei strategice şi adaptat periodic. El defineşte calea ce va fi urmată în termeni suficient de flexibili încât să permită dezvoltarea liniilor de acţiune militară, diplomatică, economică, psihologică, precum şi a altor acţiuni necesare. Evoluţiile majore petrecute pe plan internaţional din 1999 încoace, dată la care fusese adoptat precedentul concept strategic, şi, în special, după 11 septembrie 2001, au impus nevoia modernizării şi adaptării liniilor de acţiune ale Alianţei. Acesta este obiectivul fundamental al summitului NATO, care va începe vineri la Lisabona, în Portugalia. Luminiţa Apostol, ne dă detalii despre agenda reuniunii.

Reporter: Noul concept strategic va redefini Alianţa următoarei decade în termeni de operaţii, cum este cea din Afganistan, de exemplu; va redefini relaţiile cu partenerii, cu UE şi Rusia în principal, dar şi cu restul marilor actori internaţionali şi va confirma că principiul apărării teritoriale colective rămâne unul fundamental pentru aliaţi. La acest punct, secretarul general Anders Fogh Rasmussen se aşteaptă ca şefii de stat şi de guvern să aprobe extinderea actualului sistem de apărare antirachetă, care protejează trupele aliate, şi la teritoriile şi populaţia aliată. De asemenea, secretarul general NATO crede că apărarea antirachetă trebuie să fie complementară politicii de descurajare prin intermediul armelor nucleare, şi a spus că în textul noului concept strategic a propus un echilibru între principiul dezarmării nucleare şi cel al descurajării nucleare. "Primul principiu, suntem hotărâţi să contribuim la crearea unei lumi fără arme nucleare. Al doilea principiu: atât timp cât vor exista arme nucleare în lume, NATO va rămâne o alianţă nucleară, iar descurajarea rămâne un element central al strategiei noastre" - a explicat secretarul general NATO. La capitolul relaţiilor cu partenerii, noul concept strategic vorbeşte despre nevoia de a îmbunătăţi colaborarea dintre Alianţă şi UE şi despre redefinirea relaţiilor cu Rusia, renunţând la poziţiile de confruntare şi intrând într-o logică a cooperării. Secretarul general Anders Fogh Rasmussen a vorbit despre un nou început în relaţia aliaţilor cu Moscova şi a anunţat că la întâlnirea la nivel înalt NATO-Rusia de la Lisabona va fi făcută o listă revizuită a ameninţărilor comune pentru cele două părţi. Una dintre cele mai importante aşteptări de la această întâlnire este legată de decizia pe care vor trebui să o ia cele două părţi, referitoare la modul cum vor putea coopera în apărarea antirachetă. Secretarul general NATO a explicat că există deja o bună cooperare cu Rusia, în ce priveşte teatrul de operaţiune antirachetă şi că se poate pleca de aici în colaborarea viitoare. Aceeaşi opinie a exprimat-o şi consilierul pe probleme de apărare al misiunii americane la NATO Robert Bell. Într-un interviu pentru Radio România, Robert Bell a spus că textul noului concept stategic va evidenţia numeroase arii pentru o mai strânsă colaborare între NATO şi Rusia, considerată un partener valoros al Alianţei.

Realizator: Suntem, acum, în legătură telefonică, directă, cu domnul profesor universitar Cornel Codiţă. Bună seara domnule profesor.

Cornel Codiţă: Bună seara.

Realizator: Domnule profesor am ascultat, puţin mai devreme, relatarea Luminiţei Apostol în care ne spunea care vor fi principalele teme ale reuniunii la nivel înalt NATO de la Lisabona. Aş vrea să ne oprim, pe scurt, dacă se poate, asupra câtorva chestiuni care nu pot fi spuse de oficialităţi şi în primul rând referitor la noul concept strategic NATO.

Cornel Codiţă: Ceea ce nu se va spune pe culoarele reuniunii de la Lisabona, dar va fi o parte din tensiunea acestei reuniuni, est efaptul că în timp ce viziunea, care este înglobată în acest concept strategic, s-a tot dilatat şi probabil această dilatare nu va fi decât puţin încetinită la Lisabona. Mijloacele, şi economice şi militare, ba chiar şi politice cu care statele membre contribuie la realizarea acestei viziuni se contractă, adică este o discrepanţă destul de mare între ceea ce se doreşte, între ceea ce ar vea să obţină prin conceptul strategic şi ceea ce se poate, mai ales în condiţiile acestea de mare tulburenţă economică. În sensul acesta trecerea NATO de la o alianţă menită să gestioneze foarte precis situaţia de apărare comună la o alianţă care îşi asumă o parte foarte largă din agenda de securitate a statelor membre, ba chiar ale sistemului internaţional, se loveşte de dificutăţi foarte mari. Şi reuniunea de la Lisabona, într-un fel sau altul, se va ciocni de aceste stânci aflate foarte aproape de suprafaţa apei. Al doilea lucru despre care nu se va vorbi cu voce chiar tare dar va fi o parte, cum spuneam, din tensiunea reuniunii este legat de Rusia şi de ambivalenţa relaţiei cu Rusia. În timp ce politic, majoritatea membrilor declară că atragerea Rusiei la cooperare cu NATO este foarte importantă şi se fac eforturi, mai ales în cooptarea găsirea unei soluţii pentru participarea Rusiei la proiectul de apărare antirachetă. În realitate Rusia nu dă nici un semn că e interesată să părăsească poziţia politică din care consideră NATO ca principală ameninţare.

Realizator: Scutul antirachetă este doar una dintre componentele militare ale noului concept strategic sau această nouă viziune a Alianţei Nord-Atlantice lasă loc şi pentru sisteme noi, sisteme despre care încă nu se vorbeşte? Ce se întrevede, ce întrevăd specialiştii în textul noului document?

Cornel Codiţă: Ceea ce se întrevede, inclusiv prin o prevedere politică prin care statele îşi vor asuma anumite investiţii în următorii 10 ani, circa 200 de milioane de euro pentru dezvoltare acelui sistem, este ideea mai degrabă a construcţiei unui sistem antirachetă prin integrarea capacităţilor care există la această oră în diferite state şi în plus prin dezvoltarea mijloacelor necesare pentru a face posibilă integrarea şi în ultimă instanţă pentru a face eficient întregul sistem.

Chestiunile mai puţin vizibile referitoare la noul concept strategic NATO, care va intra în dezbaterea Alianţei de la Lisabona. Dezvoltăm subiectul de aici din studio cu domnul Iulian Fota, consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională. Cât de importantă este această reuniune şi ce implicaţii va avea pentru ţara noastră, domnule Fota?

Iulian Fota: Este un moment important pentru Alianţă, pentru că în urma acestui summit urmează să fie adoptat un document care va ghida acţiunile şi activitatea NATO pentru următorii ani - noul concept strategic. Ultimul concept strategic, după cum bine ştim, a fost adoptat în 1999. Era momentul ca NATO în această epocă a globalizării să vină cu un document nou, un document care să conţină pe de o parte viziunea Alianţei, viziunea organizaţiei despre sistemul internaţional şi marile sale probleme de securitate, pe de altă parte, documentul să vină să propună şi să explice cum are de gând Alianţa să gestioneze aceste probleme pe care noul sistem de securitate le ridică în faţa sa. În egală măsură, este important faptul că avem şansa unui dialog cu Rusia, care poate fi şi începutul unei relaţii mai apropiate bazată pe mai multă încredere şi bazată pe un lucru pe care Alianţa îl aşteaptă de mai mult timp, bazată pe ideea că cei doi actori - NATO şi RUSIA - nu se mai percep reciproc ca adversare. Când vine vorba de România, până la urmă cel mai important aspect este a compara ceea ce noi ne-am dorit şi am aşteptat de la acest summit şi ceea ce se va obţine în urma summitului, ori eu cred că aici stăm foarte bine. De ce? Pentru că ne-am implicat activ în negocierea şi în dezvoltarea şi în finalizarea acestui document. Aţi văzut vizita domnului preşedinte acum câteva zile la Bruxelles. Parte din discuţie, evident, fiind concentrată pe noul concept strategic şi conţinând punctele de vedere ale României, parte din discuţie acoperind şi alte teme.

Realizator: Pentru că aţi atins acest subiect, preşedintele Traian Băsescu a afirmat la întâlnirea cu secretarul general NATO că noul concept strategic al Alianţei este foarte echilibrat.

Iulian Fota: Poate ar fi bine să explicăm puţintel această idee de echilibru care pentru noi este foarte importantă, pentru că, vedeţi, Alianţa fiind o organizaţie complexă, întotdeauna a trebuit să ţină un echilibru între mai multe dimensiuni ale sale, între mai multe responsabilităţi, între mai multe misiuni, şi noi suntem foarte mulţumiţi că în cadrul acestui concept strategic, ideea aceasta de echilibru este bine reprezentată. Sunt prezervate şi sunt reconfirmate fundamentele Alianţei şi aici m-aş referi la două dintre ele, extrem de importante sau trei. Este reconfirmată adeziunea Organizaţiei şi Alianţei la valori care sunt fundamentale pentru tot spaiul occidental. Este reconfirmată dorinţa NATO de a considera apărararea colectivă ca principală misiune a sa, pentru că în primul rând am aderat toţi la această organizaţie în ideea de a ne apăra reciproc şi de a ne susţine reciproc şi, în al treilea rând, este important faptul că NATO este în egală măsură deschis spre noile ameninţări, noile riscuri cu care noi ca ţară, dar noi ca şi sistem de civilizaţie este posibil să ne confruntăm şi aici unul din ele deja primii paşi au fost făcuţi la summitul de la ucureşti, securitatea cibernetică, mă aştept la summitul acum de la Lisabona la acest nou risc cu care din ce în ce mai mult statele occidentale şi nu numai se confruntă să fie discutat şi evaluat. Agenda de discuţie a domnului preşedinte evident că a fost mult mai largă şi a acoperit şi argumente legate de Alianţă, a acoperit elemente legate de relaţiile Alianţei cu alte organizaţii. Noi am vrea în egală măsură să vedem o cooperare foarte bună între NATO şi UE, pentru că pe de o parte, sunt 21 de ţări membri şi NATO şi UE, avem forţele armate alocate sau oferite, dacă vreţi, ambelor organizaţii. Deci nu vedem o altfel de evoluţie logică, o altă evoluţie raţională între cele două organizaţii decât de cooperare strânsă, ca să nu mai vorbesc de faptul că UE la rândul ei vine şi complementează NATO cu o serie întreagă de capabilităţi, având în vedere că UE este foarte bună în partea de reconstrucţie, este foarte bună în partea de asistenţă economică, asistenţă de dezvoltare, lucruri de care NATO are nevoie. Altfel, suntem şi într-o epocă cu multiple probleme economice, nu numai în România, dar şi alte ţări membre NATO se confruntă cu probleme economice, şi ca atare răspunsul raţional, răspunsul logic, inclusiv la restrecţionările bugetare cu care ne confruntăm toţi ar fi o cooperare cât mai strânsă între NATO şi UE şi cred că şi în acest domeniu la Lisabona se va face un pas înainte.

Iulian Fota: Vedeţi, ideea de apărare, astăzi, nici ea nu mai e atât de clasică şi de militară ca altădată.

Realizator: E chiar mai mult civilă decât militară.

Iulian Fota: A apăra o ţară înseamnă în egală măsură...

Realizator: Şi economic, şi social, şi...

Iulian Fota: ... a o apăra şi de presiuni politice, a o apăra şi de atacuri sau de ameninţări cibernetice. Şi, dintr-o dată, gama instituţiilor care intervin în apărarea unei ţări este mult mai largă decât în trecut. Cooperarea internaţională şi cooperarea internă - astea sunt cuvintele cheie pentru ca, cu bani mai puţini, să poţi să faci cam aceeaşi treabă, dacă nu cumva chiar o treabă mai bună, pentru că criza, întotdeauna, reprezintă o ameninţare, dar e şi o oportunitate.

Realizator: Din nou, o piatră de încercare la Summit-ul NATO şi la reuniunile care urmează în clasa acestuia, reuniunile NATO - Rusia, va fi, cu siguranţă, scutul antirachetă. Preşedintele Traian Băsescu vorbea, la încheierea convorbirilor cu secretarul general al NATO despre nevoia ca scutul antirachetă să devină o realitate în NATO, şi nu un format bilateral de genul România - SUA.

Iulian Fota: Noi, de la început, am susţinut un principiu, acela al indivizibilităţii securităţii. Cu alte cuvinte, toate statele membre NATO trebuie să se bucure de aceleaşi garanţii de securitate, de aceeaşi protecţie, de aceeaşi apărare. Ştim că formula aceasta de scut propusă de SUA, în prima ei fază, când se baza foarte mult pe cooperarea cu Polonia şi cu Cehia, avea acest dezavantaj, nu acoperea toate statele membre. Dezvoltarea acestui proiect, ulterior, cu mai multe state, inclusiv cu România, a extins această arie de protecţie, dar, în continuare, nu toate statele membre erau acoperite de această umbrelă. De aceea, participarea NATO, complementară la proiectul american, aduce acest mare câştig pentru Alianţă: toate statele membre NATO, tot teritoriul lor este protejat în egală măsură. De aceea, pentru noi a fost întotdeauna foarte important ca, dincolo de colaborarea noastră foarte bună cu SUA şi de participarea României la dezvoltarea scutului, să avem şi participarea Alianţei. Discutam cu un ambasador important, de curând, care îmi spunea că România a fost una din cele mai active ţări de mărime medie din NATO în ceea ce a ţinut de dezvoltarea conceptului strategic şi de toate aceste decizii care urmează să fie luate. Şi contribuţia noastră în Afganistan este una remarcabilă, mai ales că nici noi nu suntem într-o postură nemaipomenit de fericită atunci când vine vorba de situaţia noastră economică. Avem un număr, cred eu, suficient de mare de soldaţi în Afganistan ca în interiorul Alianţei România să se bucure de influenţă şi să fie ascultată.

Realizator: Înainte de a intra în legătură telefonică directă şi cu corespondentul nostru de la Moscova, cu Alexandru Beleavski, pentru a rotunji aici discuţia, aş vrea să faceţi, dacă acceptaţi provocarea, o mică estimare a modului în care se va încheia dialogul cu Rusia, la Lisabona.

Iulian Fota: Eu cred că, după conceptul strategic, dialogul cu Rusia reprezintă o a doua mare miză a Alianţei şi a Rusiei - aş vrea să subliniez acest lucru - pentru că este foarte clar că ambele, şi NATO, şi Rusia, au ameninţări comune cărora le pot răspunde mai bine dacă cooperează şi stabilesc o relaţie de încredere între ele. NATO, încă de acum câţiva ani a dat multiple semnale prin care Rusia să înţeleagă că nu mai este privită ca un adversar. Şi eu sper din toată inima că Rusia, prin ceea ce va spune ea în cadrul acestui summit şi va decide, va trimite acelaşi semnal către Bruxelles, că nici NATO pentru Rusia nu mai este un adversar. Chiar dacă nu ne înţelegem perfect pe toate chestiunile, sunt suficiente elemente de interes comun ca NATO şi Rusia să încerce construcţia unui parteneriat, ceea ce înseamnă, lucru foarte important, obligaţii şi de o parte, şi de alta. S-ar putea, Lisabona să fie un reper important în istoria relaţiilor NATO - Rusia şi începutul construcţiei unei alte relaţii între NATO şi Rusia, care are ca şi caracteristică acest aspect foarte important. Rusia dă semnale clare că nu mai consideră NATO un adversar.