Roşia Montană - Controversele continuă

Parlamentul European va supune votului mâine o moţiune prin care se cere interzicerea folosirii cianurii în procesul de exploatare minieră la nivel european. Este, de altfe, o metodă preconizată a fi folosită şi de compania care doreşte să exploateze zăcămintele de la Roşia Montană.

Subiectul a revenit în dezbaterea publică în ultima perioadă şi a reaprins la nivel politic, economic, social, dar mai ales cultural controversele legate de proiectul Roşia Montană. În context, ministrul mediului László Borbély preciza că un comitet de autorizare tehnică va relua discuţiile privind studiul de impact al exploatării aurifere.

După terminarea acestor discuţii, inclusiv transfrontaliere, preciza ministrului mediului astăzi la Radio România Actualităţi, pe baza propunerii Agenţiei regionale, dar şi pe baza propunerii ministerului, se va putea da autorizaţie de mediu proiectului. În aceste condiţii discutăm în continuare cu invitaţii noştri: deputatul PD-L Mircea Giurgiu, membru al Comisiei UNESCO.

De asemenea participă la discuţie şi europarlamentarii români, doamna Renate Weber, respectiv domnul Cristian Preda.

Doamna Weber încep cu dumneavoastră, evident. Există un motiv care a determinat, să spunem, dezbaterea programată în Parlamentul European, votul de mâine privind interzicerea cianurii în procesul exploatărilor miniere?

Renate Weber: Cred că motivele trebuie căutate puţin şi în timp, în sensul în care au mai existat astfel de iniţiative în Parlamentul European, inclusiv în 2007, îmi aduc eu aminte. Nu au fost finalizate atunci, iar acum în contextul în care discutăm tot mai mult şi mai mult de chestiunile care ţin, printre altele, şi de protecţia mediului, a fost reluată această idee şi de data aceasta, cel puţin până în acest moment, există un proiect de rezoluţie comună a grupurilor mari politice din Parlamentul European, e vorba de populari, de socialişti, de ALDE, verzii şi, de asemenea, stânga unită sunt şi ei de acord şi susţin această rezoluţie, de interzicere a folosirii cianurii în exploatările miniere.

În acelaşi context însă, o serie de reprezentanţi ai autorităţilor locale din România s-au aflat astăzi la Bruxelles, din câte ştiu, unde au participat la o dezbatere iniţiată chiar de domnul Cristian Preda, dacă nu mă înşel. Ce v-au spus aceştia, domnule Preda?

Cristian Preda: Au spus că această zonă trăieşte din minerit şi din exploatarea aurului nu de ieri de azi, cu mult înainte să existe Parlamentul European şi că e nevoie de o soluţie de dezvoltare şi asta trece prin minerit. Eu vă spun sincer că sunt stupefiat să văd că se caută utilizarea Parlamentului European pentru a bloca un proiect de dezoltare în România. Asta mi se pare ieşit din orice scenariu raţional, în condiţiile în care în acest moment cianurile se folosesc în minerit, în condiţiile în care Comisia acceptă aceste tehnologii. Ideea de a veni noi şi de a dori să blocăm în mod efectiv, direct, radical exploatarea şi de a da o şansă în acest fel acestor comunităţi locale mie mi se pare sinucigaş, vă spun sincer.

În ce sens spuneţi venim noi?

Cristian Preda: E Daciana Sârbu în primul rând. Dânsa a iniţiat şi declaraţii aici, la Parlament. A încercat să contruiască această opinie împotriva utilizării cianurilor. S-au mai ataşat şi alţi deputaţi din România şi vă spun sincer că nu înţeleg. Adică e ceva dincolo de o raţiune elementară, în condiţiile în care, repet, Comisia acceptă acest tip de exploatare în acest moment. Avem un potenţial într-o zonă care nu are foarte multe alte soluţii, e ca şi cum ne-am tăia craca de sub picioare, cu atât mai mult cu cât de 13 ani nimeni nu ia o decizie. Asta este şi mai scandalos.

Domnule Preda, eu înţeleg că e o iniţiativă a unor parlamentari, pot fi din România, pot fi din alte ţări...

Cristian Preda: De la noi vocea cea mai expresivă este doamna Daciana Sârbu. Dânsa şi-a făcut o cauză din blocarea dezvoltării acestei zone.

Dacă înţeleg bine, este vorba şi de o susţinere acordată proiectului şi de alţi parlamentari, doamnă Weber.

Renate Weber: Cu siguranţă. A discuta acum în termeni de "folosim o rezoluţie a Parlamentului ca sa blocăm un proiect la Roşia Montană" este evident o supralicitare, pe care eu pot să înţeleg că domnul Preda, om politic, o face acum.

Numai că în realitate, dacă domnul Preda, a fost prezent în discuţiile, inclusiv din grupul său politic, eu le ştiu pe cele de la mine, au fost foarte mulţi cei care au spus: da, e adevărat, Comisia Europeană are şi o directivă, directivă la nivelul UE, acceptă proiectele de tipul acesta cu respectarea acelui cadru, dar sunt ţări care au renunţat ele de bună voie la folosirea cianurilor, ştiind cât de vătămătoare sunt ele în timp, nu pe perioadă scurtă, ci şi pe o perioadă mai îndelungată.

Dacă vorbim însă de proiectul Roşia Montană, daţi-mi voie totuşi să spun câteva lucruri, pentru că nu mi se pare normal ca asculătorii dvs să primească doar o opinie. Zona Roşia Montană nu s-a putut dezvolta altfel în ultimii ani de când a venit prima dată investitorul canadian, pentru că a fost declarată, prin lege, o zonă monoindustrială. Deci, ca industrie altceva nu mai aveai voie să faci aici. Poate ne gândim puţin şi la aspecte de corectitudine, de corupţie; de ce o zonă o declarăm monoindustrială?

În practică însă, asta a însemnat că nici măcar zonă de servicii nu a mai putut să funcţioneze acolo. Deci, zona aceea nu s-a putut dezvolta în ultimii 15 ani de zile, deloc, pentru că în varii feluri corporaţia care a venit aici cu sprijinul deplin al autorităţilor române locale, centrale, nu doar de acum, ci şi de dinainte, au reuşit, repet, să blocheze dezvoltarea zonei.

Şi vă mai spun un aspect, dacă vorbim de Roşia Montană. Dincolo de chestiunea de mediu, dincolo de chestiunea de distrugere, pur şi simplu, a unor situri arheologice unice în lume, e o chestiune care iarăşi ţine de corupţie, anticorupţie şi transparenţă.

Contractul pe care îl are RMG-ul este un contract care niciodată nu a fost dat publicităţii. Eu ştiu că există la ora actuală pe masa instanţelor de judecată o cauză care exact asta are în vedere: să oblige ANRM - Agenţia Naţională pentru Resursele Miniere - să facă public acest contract. Întodeauna RMG-ul s-a opus. Şi ştiţi de ce?

De ce?

Renate Weber: Pentru că nu ne dă voie în felul acesta, prin opunerea sa, să vedem dacă acolo, în contract, în afară de exploatarea aurului, de fapt este permisă şi exploatarea celor cam 12, din câte ştiu eu, metale rare care se găsesc acolo, care sunt în cantităţi mult mai mari decât aurul şi pentru care ei oricum n-ar plăti nici măcar cei 2% redevedenţă statului român, redevenţă care ştim bine că reprezintă o bătaie de joc.

Este un contract care, din câte înţeleg, nu stipulează foarte clar, pe lângă, evident, beneficiile, dar şi problemele care pot apărea în urma exploatării.

Cristian Preda: Mie mi se pare că punem căruţa înaintea boilor. Înţeleg că dna Weber are o problemă cu o firmă. Eu nu am o problemă cu o firmă. Pe mine nu mă interesează ce tip de contract e acolo.

Renate Weber: Eu nu am o problemă cu o firmă. Eu am o problemă cu autorităţile române.

Cristian Preda: Nu. Şi eu am o problemă veche cu autorităţile, dar haideţi să nu sacrificăm comunitatea de acolo...

Renate Weber: O, Doamne!

Cristian Preda:... introducând totul într-o logică a suspiciunii, pe de o parte, absolute şi într-o logică a precauţiei absolute.

Renate Weber: Nu, dar transparenţa nu vi se pare normală. Transparenţa înlătură suspiciunea. Transparenţa previne corupţia ş.a.m.d.

Cristian Preda: Sunt absolut pentru transparenţă.

Renate Weber: Să publice contractul măcar.

Cristian Preda: Absolut de acord.

Era problema acestui contract care, mai mult sau mai puţin nu este clar.

Cristian Preda: Mie mi se pare că politica la nivel european nu e bazată pe suspiciunea absolută şi pe precauţii care frânează orice dezvoltare. Eu văd că în alte ţări din UE aurul se exploatează cu cianuri, eu văd că în alte ţări din UE normele pot fi respectate şi cred că putem să ne impunem din România aceste standarde şi putem să cerem în România şi nu prin ocolişuri respectarea acestor standarde de către toţi cei care vor să exploateze o resursă sau alta, dar a introduce acum ideea că nu se poate face nimic, că totul eşuează, că totul e suspect, că precauţiile sunt soluţia pentru ca oamenii ăştia să supravieţuiască e sinucigaş.

Şi eu am văzut oameni care trăiesc de pe o zi pe alta în casele parohiale de la biserici, adăpostiţi pe la primărie, pentru că nu mai au nici un fel de resursă. Oamenii ăştia vor de 13 ani, de 15 ani să muncească şi să aibă o oportunitate acolo şi noi ne încurcăm în discursuri şi precauţii inutile tăindu-le orice şansă de dezvoltare.

O precauţie...

Cristian Preda: Pentru că, din păcate, şi închei acum, oamenii din acea regiune nu pot trăi toţi din ONG-uri. Această viziune potrivit căreia ONG-urile sunt o soluţie de supravieţuire eu nu o să subscriu la asta. Sunt un prieten al cauzelor susţinute de ONG-uri, dar nu putem transforma toată lumea în ONG-işti.

Principala problemă care a fost ridicată inclusiv de aceste ONG-uri de care vorbeaţi dumneavoastră este problema mediului şi într-o ţară ca România, o ţară de dimensiuni să spunem medii, în centrul, mai mult estul Europei, o problemă de mediu poate deveni extrem de gravă şi pentru celelalte state vecine, pentru celelalte state europene.

Deci, până la urmă cred că principala, nu ştiu, aici puteţi să mă contraziceţi dacă greşesc, problemă pe care o ridică cei, ONG-urile de care vorbiţi, şi nu numai, e şi presa în situaţii diferite, a fost problema: riscul de mediu, pentru că, şi în acest proiect care urmează a fi discutat mâine la Parlamentul European este vorba de prevenirea "unor catastrofe ecologice, precum cea din 2000 de la Baia Mare" (documente date de Parlamentul European) şi aici, mă rog, doar dacă ar fi să ne reamintim în timp cazul cu peştii aceia pe care i-au văzut la un moment dat locuitorii oraşului, peşti morţi, se pare; atunci tot cianura a fost sau mă rog deversări ilegale de cianuri în râuri au produs o catastrofă ecologică.

Ţineţi minte, am fost suficient de afectaţi şi noi în întreaga ţară şi ca imagine probabil şi mediul, evident.

Cristian Preda: Şi până astăzi, că inclusiv în discuţia care a avut loc la Strasbourg acesta a fost cazul citat. E adevărat acest lucru. Doar eu nu am spus că trebuie să avem grijă de mediu. Eu am spus că, în condiţiile date, la nivel european, comisia permite utilizarea cianurilor în exploatarea mineritului şi că e o problemă care ne revine nouă, în România, aceea de a asigurea respectarea acestor standarde.

Departe de mine ideea de a sacrifica mediul, departe de mine ideea de a nu proteja siturile arheologice. Dar asta nu înseamnă să le spunem oamenilor trăiţi din ONG-uri sau faceţi-vă întreprinzători în turism. Poate ei nu ştiu să facă lucrul ăsta./csimion

Domnule Preda, este foarte adevărat ceea ce spuneţi, dar vreau să vă spun că nimeni dintre cei care locuiesc în zonă nu ar putea supravieţui fizic într-o zonă care ar putea fi contaminată în situaţii care pot să apară. Haideţi pentru a pune opiniile pro şi contra în continuare faţă în faţă în această dezbatere să ascultăm pentru un singur minut impresiile unei personalităţi cunoscute, doamna Uca Marinescu, explorator român şi un om al performanţelor sportive, foarte cunoscută în lume, aflată acum într-un nou tur al lumii. Domnia sa se află în Canada.

Doamna Marinescu a întâlnit pe traseul său o exploatare minieră deja închisă, se pare, unde procesul tehnologic implica anterior folosirea cianurilor. Un minut, vă rog, să ascultăm tabloul realizat de doamna Uca Marinescu în dialog cu Mihaela Helmis.

Uca Marinescu: S-au declarat falimentari. Dar ştiţi cum arată? Groaznic. Am făcut fotografii. Este impresionantă toată povestea şi acum sunt date foarte clare că cheltuiesc aproape un miliard de dolari, şi am fotografiat şi instalaţiile respective ca să ţină solul îngheţat.

Pentru că la o temperatură de peste 20 de grade se evaporă cianura, nu?

Uca Marinescu: Se evaporă, dar şi prin permafrost se dispersează în pământ şi mai departe în ape şi spuneau că poate să infesteze o zonă foarte mare.

Şi se poate menţine îngheţată zona?

Uca Marinescu: Da, dar costă un miliard de dolari. Există o instalaţie specială pe care au făcut-o ca să ţină solul îngheţat pur şi simplu. Măcar puteau să cureţe. Pur şi simplu cred că au luat-o la fugă, au şters-o sau nu ştiu cum să spun, ceva în genul acesta. Să vedeţi utliaje vechi lăsate, deşeuri de toate felurile, deci este o zonă pur şi simplu distrusă.

Şi cam cât e de mare?

Uca Marinescu: Cred că are o întindere de vreo doi, trei km, cam aşa. Este acest lac de cianură, deci este totul deşertic, cum să spun? Nu poate să existe nici o formă de viaţă. E impresionant.

Am ascultat-o pe doamna Uca Marinescu, explorator, aflat acum într-un tur al lumii, în Canada. Domnule Preda, credeţi că într-o atare situaţie, admiţând sigur că vorbim de Canada şi de România, două ţări, sigur, cu percepţii diferite asupra problemelor de mediu, credeţi că cineva ar putea să reziste şi să trăiască din minerit într-un asemenea mediu, geografic vorbind.

Cristian Preda: Eu cred că România merită o şansă pentru dezvoltare. Ori asta n-o putem asuma decât dacă suntem responsabili, dacă tocmai ne propunem astfel de proiecte şi facem tot ce e posibil pentru a respecta normele.

Dacă noi nu vom mai purcede la nici o întreprindere, nu vom mai face nici un gest, ci de frică, de teama ca alţii să nu ne stgmatizeze sau de teama să nu se întâmple nu ştiu ce catastrofă nu mai facem nimic, o să murim de foame.

Deci această filozofie, un ecologism radical care blochează totul şi ne reduce la simpli privitori ai naturii, după părerea mea este o soluţie care nu are legătură cu şansele de dezvoltare a României. Înţelegeţi că sunt mii de oameni, zeci de mii de oameni care după ce nu au mai putut lucra în minerit trăiesc o viaţă imposibilă.

Eu mă mir că partidele de stânga nu sunt sensibile la această suferinţă a oamenilor. Ne jucăm inclusiv la nivelul Parlamentului European într-o lume cu totul şi cu totul sterilă, departe de interesele acestor comunităţi.

Eu de asta i-am invitat pe colegii mei să-i asculte pe oamenii ăştia, să spună ce cred ei, ce experiză au, pentru că spre deosebire de ongiştii pe care îi mobilizează doamna Weber, ăştia sunt oameni care au lucrat în mină.

Domnule Preda, haideţi să vedem...

Cristian Preda: De ce să nu-i ascultăm pe oamenii ăştia? De ce sunt mai credibili ongiştii şi doamna Weber sau eu, de ce sunt eu mai credibil decât oamenii ăştia care au lucrat în mină? Eu asta nu înţeleg.

Haideţi să vedem ce spune şi domnul Mircea Giurgiu care se află aici lângă mine, în studio, şi altminteri, domnia sa este tot membru al parlamentului, de data aceasta, al Parlamentului României, dar şi în Comisia UNESCO. Domnule Giurgiu, ceea ce mi se pare relevant este că dvs. aţi fost în zona respectivă la Roşia Montană, sunteţi dacă nu mă înşel de loc de fel v-aţi născut în zonă.

Mircea Giurgiu: Sunt puţin diferit faţă de colegii mei, în sensul că vorbesc mai mult cu inima, fiindcă am crescut în Apuseni, chiar dacă pe partea dinspre Judeţul Cluj, dar oricum cunosc situaţia de acolo şi întra-adevăr este nevoie de dezvoltare, dar pe mine ca cetăţean al acelor locuri şi ca reprezentant al moţilor, pot să spun, cred că mă interesează, adică ştiu sigur că mă interesează în primul rând ce se va întâmpla cu patrimoniul arheologic de acolo, cu galeriile romane, ce se va întâmpla după ce se va termina acea exploatare, vrem să avem siguranţă că acolo o să rămână în continuare un loc unde se poate trăi, unde se poate munci şi o să rămână de asemenea acea verdeaţă care există acum peste tot împrejur şi se pot dezvolta chiar dacă deocamdă este greu şi acei oameni care locuiesc acolo nu se descurcă mai mult decât din minerit, altceva nu prea ştiu să facă, dar cred că ar putea să încerce să profite de zona de acolo, în sensul de a fructifica ce se face acolo, prelucarea lemnului, fructele de pădure şi de asemenea cartofii există acolo, cartofi naturali deocamdată nu există alte probleme.

Înţeleg că o variantă ar fi agricultura ecologică.

Mircea Giurgiu: Da, mă rog, pentru asta într-adevăr nu suntem împotriva dezvoltării, dimpotrivă cred că sunt primul care doresc să se dezvolte Munţii Apuseni, dar e bine să vedem ce se întâmplă, după acele exploatări care urmează să se facă, vrem să ştim exact ce se are de gând, care e finalitatea şi ce se va întâmpla în momentul în care va fi finalizată lucrarea de acolo.

Domnule Giurgiu, pentru că aţi fost în zonă, pentru că aţi cunoscut foarte bine locuitorii din zonă, pentru că aţi vorbit probabil şi cu autorităţile, îmi închipui.

Mircea Giurgiu: Nu, am discutat mai mult cu cetăţenii, cu oamenii de rând.

Şi cu cetăţenii şi cu autorităţile. Bănuiesc că aţi făcut sau aţi încercat vreodată să faceţi un raport al benficiilor şi costuri, pentru un proiect de o asemenea amploare?

Mircea Giurgiu: Pot să vă spun, pentru că părerile sunt împărţite, locuitorii din zonă doresc să se deschidă, fiindcă e nevoie de locuri de muncă, întra-devăr e o zonă foarte săracă şi pentru ei contează mai mult ziua de azi, ziua de mâine o să încerce să vadă ce se întâmplă, iar, pe de altă parte, sunt locuitorii din împrejurimi care se gândesc la efectul care va urma după ce va începe exploatarea şi mai ales momentul în care se va opri, şi anume deocamdată nu ştiu să se fi găsit soluţii pentru acele halde de cianuri care se vor forma şi vreau să ştiu ce se are de gând, de asta cred că sunt atâtea discuţii.

Am văzut şi cei care sunt reprezentanţi ai protecţiei mediului, deocamdată nu pot să vină să ne spună clar ce se va întâmpla acolo, iar până atunci, eu sunt rezervat în a mă declara fan al proiectului, ci dimpotrivă sunt pentru dezvoltare, dar vreau să ştiu amănuntele şi în special cum se va termina acest proiect.

Doamna Weber, dacă ne auziţi, vorbeam puţin mai devreme cu domnul deputat Giurgiu şi cu domnul Preda, era o problemă a raportului între costuri şi beneficii ntr-un asemenea proiect cum este cel al exploatării resurselor de la Roşia Montană. S-a făcut vreodată un raport? Aveţi cunoştinţă de un raport costuri-beneficii, ceea ce pierdem, ceea ce câşigăm?

Renatte Weber: Nu, un raport ca atare nu s-a făcut. E adevărat că Academia Română care s-a pronunţat de foarte multe ori împotriva proiectului a avut tot felul de analize făcute cu privire la impactul asupra zonei din punct de vedere ecologic sau al siturilor istorice, dar eu cred că este foarte uşor să facem singuri un calcul. Haideţi să ne gândim la următoarea situaţie.

Deci, suntem în faţa unei bogăţii naturale a unei ţări, România, că e vorba doar de aur sau e vorba şi de alte metale, nu ştim la acest moment, pentru că repet contractul e secret, dar avem acest lucru. Legea minelor din România îţi spune că ce dai statului român este redevenţa de 2%, deci noi avem un investitor străin care vine şi exploatează o resursă naturală a unei ţări şi dă acelui stat doar 2%.

În primul rând ca proiect de dezvoltare durabilă este exclus, pentru că după ce se termină exploatarea aurului, oamenii, investitorii au plecat, în locul acela nu se mai dezvoltă nimic. În ceea ce priveşte locurile de muncă, haideţi să ne înţelegem, doar puţine vor fi locurile de muncă necalificate de extragere minieră ca atare, cele mai multe vor fi locurile de muncă pentru experţi, pentru prelucrarea aurului sau a metalelor.

Nu avem experţii aceştia sau muncitorii cu această calificare local. O să trebuiască să fie aduşi din altă parte. Deci ce câştigă statul român din toată povestea asta, adică noi? 2% redevenţă şi câteva locuri de muncă undeva între 5 şi 6 sute, restul vor fi calificate pentru o perioadă de 15-16 ani.

În alte ţări, când se face o asemenea investiţie de către un investitori străin, indiferent cine este el, procentajul este cam de 70-80% statul care are bogăţia naturală şi restul de beneficiu merge la investitorul străin.

Deci, iertaţi-mă, din punctul ăsta de vedere eu nu pot să nu constat că de fapt ne lăsăm spoliaţi sub aşa-zisa idee a dezvoltării locale pe o perioadă de 10-15 ani, şi a creării câtorva sute de locuri de muncă.

Eu ştiu despre acest proiect şi am fost în zonă şi am vorbit cu foarte mulţi oameni care chiar se price la chestiunile acestea de ani de zile, deci eu nu vorbesc după o întâlnire de câteva minute sau de câteva ore, cu câţiva oameni din comunitatea locală, care, sigur, sunt angajaţi ai companiei care funcţionează acolo şi care vor să fie şi în continuare, eu pot înţelege acest lucru, dar noi nu le-am oferit niciodată o alternativă de dezvoltare durabilă, deşi, repet, chiar rapoartele Academiei ne arată cum se poate face dezvoltare durabilă în acea zonă.

Domnule Preda...

Cristian Preda: Aş vrea să corectez, totuşi, doamna Weber...

Doar o secundă. vroiam să vă mai întreb şi eu ceva.

Cristian Preda: E important. Vroiam să spun că întrucât doamna Weber nu a putut ajunge, nu ştie cine a fost acolo; au fost primari, nu au fost angajaţi ai companiei. Eu cu am discutat cu reprezentanii locuitorilor.

Renate Weber: Iertaţi-mă, dar chiar şi primarii au un interes de durată imediată a mandatului lor.

Foarte pe scurt, pentru că mai avem puţine minute.

Cristian Preda: ...generalizată şi, din păcate, nu cred că...

Renate Weber: Nu. Eu vă întreb, de exemplu, de ce nimeni de la Academia Română, care de ani de zile - Academia Română nu mai e un ONG, da? Este totuşi Academia Română. Are specialişti în diferite domenii. De ce de acolo, niciodată oamenii, care s-au pronunţat atât de ferm în scris, cu analize foarte serioase, în general nu sunt ascultaţi şi nu sunt invitaţi la astfel de evenimente?

Cristian Preda: Sunt ascultaţi, doamna Weber, dar problema nu este că trebuie să plusăm şi să ratăm orice şansă de exploatare. dacă vreţi ca acest zăcământ să rămână pentru eternitate, neaxploatat...

Renate Weber: Eu vreau ca statul român să câştige.

Cristian Preda: Păi asta rezultă din această alianţă a dumneavoastră în care convocaţi şi Academia şi...

Aici aş vrea să vă dau... Domnule Preda, aş vrea să vă dau exact textul unui comunicat remis presei de către Biroul prezidiului Academiei Române, nu am să revin la detaliile care au fost spuse deja, faptul că acest contract spune: se precizează în...

Cristian Preda: De când Academia se ocupă de contracte, mă iertaţi, întreb şi eu.

Eu pot doar să constat că, bănuiesc, fiind din partea Biroului prezidiului Academiei Române, bănuiesc că datele sunt corecte.

Cristian Preda: De asta vă întreb: de când se ocupă prezidiul Academiei cu analiza /.../? Apare mai degrabă o întreprindere /.../ decât...

Dânşii au dat mai multe decât presa în acest caz.

Cristian Preda: Nu, dar asta e. Facem un soi de poliţie a oricărei întreprinderi şi convocăm pe toată lumea.

Renate Weber: Este incredibil ce se întâmplă, deci mi se pare...

Domnule Preda, acest contract este sau nu, foarte pe scurt, acest contract... ?

Cristian Preda: Nu am văzut niciodată acest contract.

Dacă nu l-am văzut nici dumneavoastră, nici noi cei din presă, nici oamenii politici...

Cristian Preda: Nici nu se pune problema contractului. Înţelegeţi că de 13 ani lucrurile sunt blocate şi se alimentează toată această situaţie cu suspiciuni suplimentare? Deci ce să vorbim despre contract?

Renate Weber: E foarte simplu să înlăturăm suspiciunile! E foarte simplu!

Cristian Preda: E foarte simplu!?

Experienţa acestor ultimi 10-15 ani de care pomeniţi dumneavoastră nu s-a arătat de-a lungul timpului din nefericire că partea română a fost defavorizată, nu ştiu dacă şi în acest caz, dar de ce nu se poate problema desecretizării acestui contract în aceste condiţii?

Cristian Preda: Păi partea română a fost evident defavorizată. Păi ce contract? Despre ce contract discutăm dacă totul este blocat?

De ce este secret în primul rând?

Renate Weber: Staţi un pic, pentru că aici trebie să mai spunem nişte lucruri. Poate domnul Preda nu ştie, nu ştiu dacă dumnealui cunoaşte sau nu, dar lucrurile, de fapt, au fost blocate de multe ori şi în justiţie, pentru că au trebuit să fie desfiinate şi avizul de urbanism şi acela de descărcare a ...

Cristian Preda: Există un nou aviz de urbanism acordat ieri.

Renate Weber: Ştiu că există, dar eu vreau să explic puţin şi de ce... pentru că nu au fost obţinute în mod legal, pentru că instanţele au constatat acolo...

Cristian Preda: Trebuie făcută o justiţie care să distrugă tot.

Nu ştiu dacă în aceşti termeni trebuie pusă problema. O ultimă concluzie. Revin în studio, la invitatul nostru, domnul Mircea Giurgiu, deputat, care altminteri este membru în Comisia UNESCO a Parlamentului României. Domnia sa a fost alături de multe ori de Radio România Actualităţi în pledoaria pentru salvarea patrimoniului şi a trecutului istoric respectiv a protecţiei mediului în zonă, exact la patrimoniul istoric şi cultural vream să ne referim în final, în ce măsură putem face ca acest patrimoniu să fie salvat...

Mircea Giurgiu: Chiar la o emisiune a postului dumneavoastră de radio, într-o duminică, în comuna Călăţele, din Apuseni, unde, la o întrebare a unui ascultător ne-a întrebat ce avem de gând să facem cu patrimoniul de acolo şi atunci am promis că o să propunem în Comisia UNESCO să discutăm acest subiect.

Într-adevăr, am discutat, iar Comisia UNESCO este formată din deputaţi şi senatori, e o comisie comună, şi atunci s-a hotărât în unanimitate să începem demersurile pentru trecerea patrimoniului de la Roşia Montană în patrimoniul UNESCO, iar în urmă cu câteva zile, la Bonţida, în judeţul Cluj, tot la o emisiune Radio România, împreună cu doamna Csila Higheduş, consilier al ministrului culturii, din nou s-a pus poblema şi ministrul culturii se alătură acestui demers şi sperăm ca împreună, Comisia UNESCO şi Ministerul Culturii să reuşim să finalizăm acel demers.

Cât e de important acest patrimoniu?

Mircea Giurgiu: Este foarte important, fiindcă este unic în lume. Este vorba de galeriile romane, care sunt unice în lume, şi e bine să avem grijă de ceea ce am primit, să păstrăm în continuare, iar dezvoltarea Munţilor Apuseni se poate face dar trebuie să avem foarte mare grijă cum va arăta acea zonă după ce vor fi exploatate resursele de acolo.

Ar fi o măsură de extremă urgenţă, care ar trebui luată acum, în momentul de faţă, pentru ca lucrurile să nu degenereze într-un mod ireversibil?

Mircea Giurgiu: Noi oricum am început aceste demersuri şi vom continua credcă în cel mai scurt timp posibil, asta mă refer la o lună sau două, vom reuşi să facem în aşa fel încât patrimoniul de la Roşia Montană şi în special galeriile romane să intre în patrimoniul UNESCO.

Audio: