Destinații exotice de vacanță

M-am întors din Dubai de doar patru zile. Dacă îmi este greu să vorbesc despre această călătorie cu adevărat fantastică ? Răspunsul ar fi prompt : da și nu.

DA... pentru că trăirile au fost profunde și intense și ele lucrează și vor lucra încă mult timp în inima și mintea călătorului care a intrat brusc și destul de nepregătit într-o lume în care exclamațiile "NU SE POATE !" ajung pe buze la fiecare pas.

Să construiești blocuri de zeci și sute de etaje pe nisip, în inima deșertului ? Nu se poate! Si totusi....

Să urci într-un minut, în 60 de secunde la etajul 124 al celei mai mari cladiri din lume, Burj Khalifa ? Nu se poate ! Și totusi...

Să vezi cu ochii tăi de la înălțimea joasă a unui zbor de agrement deasupra orașului, cu balonul sau cu hidroavionul , dantelăria impecabilă a arhitecturii, jocul venețian al canalelor ce șerpuiesc printre locuințele localnicilor construite pe insule artificiale Incredibil!

Să accepți realitatea unor fântâni uriașe care cântă și dansează în complicate ritmuri, armonii și culori în sonorități arabe sau occidentale și care își aruncă jeturile atât de sus încât ai impresia că vei cădea pe spate dacă vei încerca să le urmărești...Imposibil!

Să ai parte de un cult al personalității într-o manieră foarte bine cunoscută din vremurile de tristă amintire dar să constați că dacă faci ce ți se spune viața este cu adevărat mult mai bună și mai frumoasă...Si nu am enumerat decât câteva dintre uimirile pe care Emiratele Arabe în general și Dubaiul în special le pot provoca vizitatorilor... Trebuie sâ gandesc asupra lor, trebuie să mi le explic, trebuie să le înțeleg... simt asta.

Pot vorbi însă foarte ușor despre superficialul unei astfel de călătorii - poezia misterioasă și romantică a femeilor drapate în negrul faldurilor costumului numit abaya , minunat fardate și acoperite de bijuterii scumpe și strălucitoare, care își plimbă delicat lenea și lipsa de griji la orele după amiezii pe faleza din cartierul de lux Marina; eleganța și forța bărbaților ce pășesc lent dar ferm în cămășile lor lungi de un alb impecabil numite kandura. Dansatoarele care își unduiesc grațios și ademenitor trupurile în fața grupurilor de turiști veniți să le admire dar al căror comportament nepoliticos a determinat ca legea să le interzică , pentru propria protecție, să mai socializeze cu ei; Suk-ul cu magazinele de aur de 24 de carate atât de stralucitor și atât de galben încât pare...fals; bucuriile și plăcerile pe care ți le pot oferi agențiile de turism din oras și mă gândesc la zborul cu balonul deasupra deșertului, călătoriile spre Abu Dabi sau Al Alain, o zi petrecuta la Atlantis unde te poti juca cu delfinii - încântătoare atingerea trupurilor lor care își schimbă pielea la fiecare doua ore ! ; zborul cu parapanta sau cu parașuta trasă de barcă in largul Golfului Persic; safari-ul in desert, la viteze amețitoare și acrobații disperate parcă peste culmile dunelor mișcătoare de nisip... și câte multe altele...

Dubaiul este o destinație exotică și scumpă. Nu poate fi la îndemâna tuturor.

Dacă mă găndesc sa revin ? Nu cred. Dacă îmi pare rău că am fost ? In niciun caz. Dubaiul este o experiență ce trebuie făcută chiar dacă mă gândesc numai la faptul că 10 zile am încercat sentimente de liniște și confort pe care nu le-am mai trait în nicio altă parte a lumii. Timp de 10 zile am avut senzația că timpul s-a oprit. Timp de 10 zile mintea mea a reușit să se deconecteze și să ignore grijile, problemele, necazurile, am supraviețuit minunat fără telefon mobil și fără internet.Trairi și sentimente pe care nu le-am mai avut de foarte mult timp și de care, trebuie să recunosc, aveam mare nevoie.

Ascultați varianta audio: