Danemarca

Carlsberg

O arcadă masivă sprijinită pe spinările unor elefanţi gigantici – patru la număr; o intrare maiestuoasă deasupra căreia, tăiate în piatră, pot fi citite cuvintele Laboremus pro patria – Muncim pentru patrie. Mi se oferă câteva prime explicaţii: bătrânul Jacobsen a avut nouă copii, cinci dintre ei au murit de meningită. Pentru cei patru rămaşi, doi băieţi şi două fete, tatăl, sincer iubitor de artă, a cerut să fie dăltuiţi în piatră cei patru elefanţi, simboluri ale forţei, fidelităţii şi vieţii îndelungate.

Ghidul mă poartă prin încăperi imense. Calc numai pe mozaic şi pe marmură. Peste tot pluteşte un miros specific – greu, saţios, necruţător – ce îţi pătrunde în nări, în păr, în haine… O curăţenie absolută. În jur, nimeni! Ba da, în spatele unui imens perete de sticlă închisă la culoare, zăresc instalate pe mese lungi, o mulţime de computere şi doar doi-trei oameni. De aici este condusă întreaga producţie.

O tăbliţă aurită! Ceea ce voi vedea, este un record absolut, recunoscut în Guiness Book: cea mai mare colecţie de sticle de bere din întreaga lume. Peste 12.000 de sticle. Caut etichete româneşti. Nu le găsesc, dar mi se spune că se află toate acolo. Sunt convinsă de asta!

Ghidul mă conduce dintr-o clădire în alta. Exterioarele sunt din sticlă şi metal – pentru construcţiile noi – şi din cărămidă roşie – pentru construcţiile vechi. Mi se atrage atenţia asupra unor ornamente strălucitoare, pentru care a fost folosit aur curat. Pe un acoperiş, Atlas se încovoaie sub greutatea globului pământesc. Dintr-un turn, prin ferestre laterale, scot capul câteva animale fantastice copiate după originalele de pe streaşinile de la Notre Dame din Paris. Într-o grădină splendid amenajată – aflu că la sfârşitul secolului trecut aici a fost cea mai bogată grădină botanică din Danemarca – este plasată o copie a Micii Sirene, eroina lui Hans Christian Andersen din povestirea cu acelaşi titlu scrisă în anul 1837, modelată în bronz de către sculptorul Eduard Eriksen, în 1913.

"Aici sunt locuinţele pensionarilor noştri. Aici sunt vilele staff-ului. Aici este clubul de tir, bazinul de înot, terenurile de tenis, sala de gimnastică… Aici este casa oaspeţilor de onoare. În ea au locuit mari savanţi, care au lucrat în laboratoarele noastre – printre ei şi Niels Bohr. Casa are şi astăzi aceeaşi destinaţie. Cei invitaţi să locuiască aici sunt feriţi de orice griji materiale. Este o onoare pentru noi să le oferim totul, să le creăm toate condiţiile pentru ca ei să poată lucra cât mai bine!"

Ghidul vorbeşte cu mândrie şi încep să-l înţeleg.

Vizitez muzeul. Aflu că 65% din câştiguri sunt administrate de către o fundaţie vestită şi că aceste fonduri sunt investite în cercetare, în artă, în cultură, în educaţie… în întreaga lume. "Nu există nici o galerie, nici un muzeu în ţara noastră în care să nu fi investit; nu există nici o şcoală, nici un laborator care să nu primească bani de la noi!" informează ghidul.

Vizita se încheie cu Sala de onoare, de fapt o simplă sală de mese ai cărei pereţi sunt însă împodobiţi cu zeci de tablouri. Sunt chipurile celor care au ajuns să lucreze 50 de ani pentru firmă. Recordul îl deţine Frau Müller, care a lucrat aici… 62 de ani.

Mai arunc o ultimă privire în curte. 45 de hectare de teren. Zgârie-nori, alături de ateliere dezafectate, dar întreţinute cu grijă, atelierele în care fabrica şi-a început activitatea în 1847.

Peste tot statui, decoraţiuni exterioare şi… flori. Pe tot parcursul celor aproape trei ore am avut impresia că mă aflu într-un muzeu extraordinar ce adăposteşte comori nebănuite. Valori umane – grija faţă de cel care lucrează pentru tine, respectul faţă de cel pentru care lucrezi, responsabilitatea faţă de ţara pe care o reprezinţi – şi opere de artă… Şi totuşi, nu am fost într-un muzeu, ci am vizitat cea mai cunoscută fabrică de bere din Danemarca, am vizitat Complexul Carlsberg.

Sandwich-ul Davidsen

În familia Davidsen, totul a început în 1888, când stră-străbunicul a început să prepare sandwich-uri specific daneze. Şi tradiţia s-a păstrat. Sandwich-urile preparate într-un mod cu totul special, după formula unică Davidsen, sunt cu totul deosebite de restul sandwich-urilor vândute în magazinele din Copenhaga.

Totul se fabrică aici, la faţa locului, nimic nu este cumpărat din afară, totul e preparat manual. Există o listă lungă ce cuprinde 177 de feluri diferite de sandwich-uri. Aşa că ai de unde alege.

"Întotdeauna încercăm reţete noi – spune Ida Davidsen, patroana restaurantului. Avem o mulţime de oaspeţi minunaţi… Toţi miniştrii vin la noi, destul de des, şi ne cer să le facem un sandwich special. Aşa că avem sandwich-ul special al primului ministru, cel al ministrului de externe, care conţine carne şi cartofi. Avem sandwich-ul special Hans Christian Andersen – tatăl meu iubea mult cărţile lui – şi a încercat să surprindă “aroma” lor într-un sandwich care astăzi e popular şi cunoscut în întreaga lume. Acesta conţine: şuncă prăjită, pate de ficat, aspic, roşii şi ceapă prăjită crocant. Avem de asemenea, şi sandwich-ul Victor Borge, artistul comic care vine aici în fiecare vară, aşa că i-am făcut un sandwich numit "sandwich-ul domnului Borge". Prinţesei Alexandra îi place sandwich-ul japonez, fiindcă ea vine din Hong Kong. Sandwich-ul japonez făcut în Danemarca se numeşte Capaiaki şi este exportat în China şi în Japonia. O rețetă ceva mai nouă este sandwich-ul-alfabet – conţine somon afumat ca bază, sos tartar, apoi caviar, iar deasupra se pune o formă de plastic, cu alfabetul. Literele sunt pline de alcool ("şnapsul" se toarnă peste sandwich). Gustul şi aspectul sunt nemaipomenite.

Mereu inventăm reţete noi pe lângă cele vechi. Dacă am retipări lista de sandwich-uri, cred că am ajunge la 300 de feluri diferite… având în vedere că am început să facem sandwich-uri în 1888..

Pe lângă sandwich-uri mai preparăm şi mâncăruri calde, file de porc şi peşte prăjit, foarte crocant, cu varză roşie şi ceapă. Există mai multe feluri de friptură. De exemplu, la cea în formă de avion, felia de friptură este corpul avionului, deasupra se pune caviar în formă de elice, iar aripile sunt făcute din somon afumat”.

O senzaţie unică

Aţi auzit de celebrul magazin de tabac De Graaff? O vizită la Haga este incompletă, dacă nu păşiţi pragul acestui sanctuar, de unde şi-au cumpărat ţigări cei mai mari fumători ai acestui secol, printre ei, desigur, Winston Churchill.

Ţigările De Graaff se fac, de generaţii, în manufacturile familiei, din amestecuri ale celor mai pure şi mai aromate tutunuri din Brazilia, Cuba şi Indonezia. Tutunul se prelucrează după vechi reţete, bine ascunse de privirile curioase. Fiecare ţigară, în parte, este un sofisticat amestec de aromă şi gust. Ţigările sunt ambalate în cutii de lemn. Gustul este mai slab, mai delicat, atunci când ţigările sunt păstrate în camere uscate, timp de câteva luni. Ţigările cubaneze, în schimb, au nevoie de o umiditate de 90% pentru a se păstra în condiţii optime.

Nu se vorbeşte niciodată despre preţuri, ci doar despre arome, gusturi şi tării, calităţi ce caracterizează diferitele amestecuri de tutun. Casa De Graaff pune la dispoziţia cunoscătorilor o listă de 61 de variante de ţigări. În dreptul fiecărui nume – alegem câteva exemple: Bon ton, Brillantes, Chiquitos, Cocktails, Corona, Cubanitos, Divas Elegantes, Habana, Bouquet, Maravillas, La Rica, Rotschilds, Robustos – sunt cu mare grijă trecute proporţiile amestecului de tutunuri, proprietăţilor filtrelor, dimensiunile şi, mai ales, momentul din zi când ţigara respectivă se potriveşte cel mai bine – dimineaţa, toată ziua, la birou, seara, după-amiaza, după masă, alături de un sherry, cu vin de Porto, pentru cafea, alături de un pahar de whisky.

La intrarea magazinului situat în Heulstraat la nr. 27, te poate întâmpina însuşi domnul Gerard de Graaff, îmbrăcat într-un impecabil costum negru, cu papion şi, desigur, cu o ţigară în mână. Oricine ar fi – muritor de rând sau membru al Casei Regale Olandeze – primirea este aceeaşi, călduroasă, prietenească, atentă, gazda încercând să-ţi afle gusturile, să-ţi contureze personalitatea, în aşa fel încât, la finalul întâlnirii, să-ţi poată oferi ţigara cea mai potrivită.

Fumatul unei ţigări de foi presupune un ritual, o filosofie, o plăcere aparte. Totul trebuie făcut într-un anume fel şi numai aşa. Atunci doar, Ţigara îi oferă cu adevărat celui care o fumează o senzaţie unică, inconfundabilă.