Cu discreție și eleganță

Sâmbătă, 10 decembrie 2011. O dată când toate privirile se îndreaptă către Stockholm, capitala suedeză în care , în fiecare an, sunt recunoscuţi şi onoraţi într-o ceremonie transmisă în direct în întreaga lume, laureaţii premiilor Nobel, aleşi dintre personalităţile ce au adus, în anul respectiv, “cele mai mari servicii umanităţii” – am citat din testamenul omului de afaceri suedez Alfred Nobel (1833 - 1896). Pentru cinci dintre cele şase premii (fizica, chimie, economie, medicină, literatură), laureaţii călătoresc la Stockholm. Pentru Premiul pentru Pace însă - conform dorinţei lui Alfred Nobel- ceremonia are loc la Oslo, în Norvegia iar câştigătorul este desemnat de cinci membri ai parlamentului norvegian.

Am fost la Oslo în această zi de sambătă, 10 decembrie 2011. M-am pregătit pentru un oraş zgomotos, în plină sărbătoare, colorat şi agitat de însemnătatea evenimentului. N-a fost aşa. Acordarea Premiului Nobel pentru Pace presedintelui Liberiei, dna Ellen Johnson Sirleaf, activistei liberiene Leymah Roberta Gbowee si activistei yemenite Tawakkul Karman, recompensate pentru "lupta non-violentă" pentru siguranţa femeilor şi drepturile acestora, s-a petrecut discret şi elegant, lipsa de ostentaţie sporind parcă importanţa evenimentului. De fapt, cu ocazia vizitei mele de o săptămână la Oslo, am constata cu uimire şi sinceră plăcere că discreţia şi eleganţa sunt gesturi ce însoţească şi definesc întreaga viaţă a norvegienilor.

Declarată în urma unei cercetări recente cea mai bogată ţară din Europa cu capitala la Oslo, cel mai scump oraş din Europa, discret şi elegant, Norvegia nu numai că nu-şi etalează opulenţa dimpotrivă, cu modestie extremă, în viaţa de toate zielele, pare chiar a nu fi conştientă de ea. Ceea ce norvegienii ştiu şi înţeleg foarte bine este că şansele de supravieţuire ale unei naţiuni cu o populaţie de cca. cinci milioane de locuitori distribuiţi inegal într-un spaţiu geografic imens şi nu întotdeauna binevoitor, cu un patrimoniu cultural de dată destul de recentă, sunt destul de mici dacă tot ce înseamnă Norvegia – mai ales tradiţii, limbă, istorie, cultură – nu este prezervat cu cea mai mare atenţie şi mai ales promovat şi adus la cunoştinţa întregii lumi.

Novegia este cunoscută ca o ţară a sporturilor de iarnă. Norvegienii doresc însă ca ţara lor să devină cunoscută şi recunoscută şi ca un spaţiu cultural generos şi original. Desigur, inima ţării bate la Oslo - chiar dacă pentru a-i cunoaşte la ei acasă pe cel mai mare compozitor norvegian Edward Grieg şi pe unul dintre cei mai aclamaţi violonişti ai timpului său, norvegianul Ole Bull, trebuie să ajungi la Bergen. Sume fabuloase au fost, sunt şi vor fi investite în principalele centre culturale din Oslo : în aprilie 2008 a fost terminată aici un fantastic teatru liric într-o arhitesctură spectaculoasă ce dă impresia unui iceberg ce se ridică mândru din apele fiordului Oslo; de curând Orchestra simfonică a Filarmonicii norvegiene s-a întors dintr-un turneu European - Berlin, Viena, Bratislava şi Paris - în care a avut presă foarte bună şi mare succes de public.

Inființată în 1870 din iniţiativa lui Edward Grieg, Filarmonica a devenit în 1919 instituţie de stat iar orchestra a fost formată şi rafinată ca ansamblu cu sonoritate specifică de mari dirijori ca Mariss Jahnson – care a lucrat aici 20 de ani! -, André Previn, Jukka Pekka Saraste şi Vasilii Petrenko; muzeele Munch şi Ibsen, Galeria Naţională şi Muzeul Naţional de Istorie Culturală, minunatul parc Vigeland cu zecile lui de statui , Muzeul Vikingilor, muzeul Kon-Tiki, Vasul Fram şi Muzeul Maritim sunt deosebit de interesante atât prin ceea ce oferă cât şi prin modernitatea organizării. Cu discreţie şi elegantă câteva instituţii de stat muncesc cu dăruire şi tenacitate investind sume considerabile în susţinerea şi promovarea artiştilor norvegieni atât în ţară dar mai ales în străinătate – mă refer la Institutul Norvegian de Film, la Centrul Norvegian de Informaţie Muzicală şi la NORLA Institutul Norvegian de Literatură a cărui principală sarcină este să susţină financiar un cât mai mare număr de traduceri de texte norvegiene în limbi străine. Toate aceste instituţii pot fi vizitate.

Nu pot şi nu vreau să închei această succintă prezentare a ceea ce înseamnă Norvegia culturală astăzi fără să scriu despre realizărilor Bibliotecii Naţionale din Oslo, una dintre cele mai moderne din Europa care confirmă şi onorează statutul său de instituţie naţională prin digitalizarea a peste 40 de milioane de documente din arhive – manuscrise, cărţi , colecţii speciale, emisiuni de radio, colecţia de filme, colecţiile de fotografie, ziare, hărţi spectacole de teatru… – care astfel stau cu adevărat la dispoziţia tuturor norvegienilor în orice parte a ţării ar locui aceştia. Din colecţii nu lipsesc producţii contemporane caci, în vederea digitalizării, Biblioteca cumpără/plăteşte cuvenitele drepturi de autor astfel încât cei interesaţi să aibă acces şi la cele mai noi filme sau la cele mai recente cărţi. Procesul de digitalizare continuă şi astfel, în câţiva ani, cu imense investiţii de bani şi de forţă umană, dar şi de responsabilitate, dragoste şi dăruire, tot ce înseamnă cultură norvegiană va fi accesibil tuturor. Cu discreţie şi eleganţă.

Varianta audio: