Ceapa - sau începutul tămăduirii

Ceapa … ne purifică … ne regenerează … ne remineralizează … şi ne revitaminizează. Ca şi fratele-i bun, usturoiul.

Egiptenii o socoteau simbol al universului generator. Poate, fiindcă bulbul ei seamănă atât de mult cu un pântec de femeie gata să nască.

Cămăşile-i veşnic proaspete sunt scuturi de nepătruns ce ne feresc trupul şi mintea de mai toate bolile cunoscute, de la temutele viroze până la degenerarea cea mai cumplită a celulelor.

A mânca ceapă în fiecare zi înseamnă a renaşte în fiecare zi. În trup. E bună cu absolut orice. Desigur, crudă şi proaspătă. Dacă o gătiţi, o distrugeţi.

Substanţa ei tainică – alicina – e atotvindecătoare şi una din esenţele tinereţii fără bătrâneţe.

Ceapa de primăvară sau ceapa verde, deşi nu are bulbul format şi împlinit, are mai multă putere decât cea uscată. De pildă, împreună cu ţelina şi mărarul tămăduieşte trupul de urâciunea eczemelor.

Împreună cu lăptuca si ţelina, ne regenerează tenul, iar cu tarhon verde şi ridichii ne curăţă şi ne însănătoşeşte rinichii.

Încercaţi o salată de ceapă şi usturoi verde, spanac crud, pătrunjel, mărar, untişor şi puţină leurdă, ulei de măsline presat la rece, pastă de nucă sau de susan. Numele ei e REGENERARE. Se însoţeşte cel mai bine cu piureul de arpacaş şi cu pasta de brânză … de capră ar fi ideal.