Cardinalii catolici aleg noul papă

La Vatican, în aceste momente cei 115 cardinali electori intră în Capela Sixtină. O vor face de câte ori va fi nevoie, în zilele următoare, până când îl vor alege pe noul papă.

Pentru ca votul lor să fie valid, e nevoie de susţinerea a două treimi dintre opţiunile cardinalilor.

În redacţia RRA Online este colegul nostru Remus Rădulescu, coordonatorul departamentului "Viaţa Religioasă", care va răspunde la întrebările care au venit deja, sau vor veni, pe adresa noastră.

Puteţi să ne trimiteţi întrebări pe mail, la adresa rraonline@radioromania.com, pe twitter, cu hashtagul #RRAVatican, sau direct ca şi comentarii la articolele de pe site.

Urmăriţi firul discuţiei executând "scroll down". Daţi "refresh" (Ctrl F5) pentru reîncărcarea paginii.

Întrebare: Remus, ce urmează să se întâmple acum în Capela Sixtină?

Răspuns: Cardinalii electori depun jurământul să respecte canoanele privind conclavul şi să păstreze secretul asupra a tot ce se întâmplă în Capela Sixtină în timpul conclavului. Vor asculta apoi o meditaţie rostită de un cardinal ne-elector, după care va fi rostită formula "Extra Omnes", adică "nimeni străin să nu rămână înăuntru".

Toţi cei care nu sunt electori ies şi începe votul.

Foto: Cardinali în bazilica Sfântul Petru. Sursă Reuters.

Întrebare: Ce înseamnă de fapt păstrarea jurământului? Nu vor putea povesti niciodată ce s-a petrecut în conclav, după terminarea votului - să spunem când îşi scriu memoriile?

--fb1

Răspuns: Vor putea face mărturisiri doar cu acordul expres al papei ales. Au apărut în presa informaţii din Conclavul din 2005, ceea ce ne face să presupunem că papa Benedict XVI şi-a dat acordul pentru publicarea unor informaţii privind votul şi scrutinele. Canoanele prevăd că cine divulgă ceva fără acordul papei ales, va fi excomunicat, adică dat afară din Biserică.

Întrebare: Se lucrează cu o listă scurtă, o listă lungă, trec direct la vot? Sau sunt deja conturaţi anumiti candidaţi?

Răspuns: Nu există liste, nu există candidaturi. În Congregaţiile generale de dinainte de Conclav, fiecare cardinal şi-a făcut o idee despre profilul noului papă. În momentul votului, fiecare scrie pe buletinul de vot numele persoanei pe care o consideră potrivită pentru a deveni papă. După primul scrutin se pot contura doi, trei favoriţi clari către care pot merge apoi voturile, până când unul dintre ei adună două treimi.

Întrebare: Viitorul papă e ales strict din grupul cardinalilor electori aflaţi acum în Capela Sixtină?

Răspuns: Canoanele privind alegerea papei spun că poate ajunge pontif roman orice bărbat catolic hirotonit. Poate ajunge papă, aşadar un cardinal elector, un cardinal neelector, orice cleric catolic.

În ultimele sute de ani, cutuma a fost ca papa să fie ales dintre cardinali. Aceasta este doar o cutumă şi nu o regulă. În cazul în care ar fi ales papă un cleric care nu este episcop, după alegere, el ar trebui să fie imediat consacrat episcop, în aceeaşi Capelă Sixtină, unde a avut loc Conclavul.

Video: Imagini LIVE de la Vatican.

Întrebare: Am primit pe mail o întrebare legată de curentele care se înfruntă, confruntă - alege tu termenul - cu prilejul acestor alegeri. Care sunt mizele de fapt puse în joc în acest moment important pentru Biserica Catolică?

Răspuns: Miza este guvernarea unei Biserici care are 1 miliard 200 de mii de credincioşi, una dintre cele mai numeroase comunităţile religioase din lume şi a unui stat eclezial cu toate structurile pe care le presupune acesta.

Conducerea unui asemenea organism presupune calităţi diverse pe care să le aibă noul papă: o înţelegere a modului în care este organizată Biserica, o reformare a structurilor învechite şi inerte, un bun comunicator al mesajelor, un bun diplomat, pentru că papa este şi şeful unui stat care are raporturi cu alte state.

Şi nu în ultimul rând, trebuie să fie un părinte, pentru că “papa”, asta înseamnă, tată, al multor fii spirituali.

Întrebare: Sunt în rândul cardinalilor unii care trec drept reformişti. Despre “opuşii” lor se spune că sunt “conservatori”. Ce înseamnă aceste noţiuni? Ce este un reformist, şi dă-mi te rog un exemplu de temă pe care un “reformist” şi un “conservator” au opinii diferite.

Răspuns: Se vorbeşte invariabil de aceste două categorii când este vroba de alegeri într-o structură bisericească, inclusiv în spaţiul ortodox. În ceea ce priveşte doctrina pe temele mari ale credinţei, cred că toţi sunt conservatori, în sensul că nu sunt adepţii schimbării dogmei creştine.

În ceea ce-i priveşte pe catolici, o temă care ar putea să facă diferenţa între reformişti şi conservatori este permisiunea ca şi preoţii să se căsătorească. Ştim că papa Benedict al XVI-lea nu era de acord, dar sunt unii cardinali care iau în calcul această posibilitate, mai ales în urma crizei provocate de scandalul preoţilor pedofili.

Întrebare: Să trecem în revistă câteva dintre întrebările primite la redacţie. Adriana, o cititoare a siteului nostru, ne întreabă de ce niciun cardinal român nu face parte din conclavul de la Roma?

Răspuns: România are un singur cardinal, Arhiepiscopul Major al Bisericii greco Catolice, Lucian Mureşan. El este însă ne-elector, pentru că a depăşit vârsta de 80 de ani. El nu a putut participa, din motive de sănătate, nici la Congregaţiile generale, pre-Conclav.

Întrebare: Dan Panait întreabă dacă într-adevăr există o preocupare în Biserica Catolică privind promovarea femeii în funcţii de conducere?

--fb2

Răspuns: În această privinţă aş putea spune că există un consens conservator. Nu există o preocupare internă pentru promovarea femeilor până la a fi hirotonite, ca în unele Biserici protestante şi ca în cea Anglicană. Există mai degrabă unele presiuni din afară, din partea unor organizaţii feministe şi laice ca şi femeile să poate sluji în Biserică pe aceaşi treaptă cu bărbaţii.

Ultimii doi papi au susţinut promovarea femeilor în structuri administrative ale Bisericii, dar nu consacrarea lor ca preoţi.

Întrebare: Cât de mult ar putea dura acest conclav? - ne întreabă cititorul nostru “Valea Adrianos”.

Răspuns: De data aceasta nu există un favorit aşa de puternic precum a fost cardinalul Ratzinger în 2005, când alegerea a durat o zi şi jumătate. Cred că vor trece cel puţin două zile până când cineva să adune cele două treimi necesare. Aşadar cred că vom afla numele noului papă joi, după cel puţin patru sesiuni de vot. Fiecare sesiune cuprinde două scrutine.

"Demisia" unui papă

Întrebare: Mai multe întrebări se referă la rolul pe care îl va juca fostul papă Benedict în perioada care va urma. Ce înseamnă papă emerit? Este el la fel de “infailibil” ca şi cel în funcţie?

Răspuns: Rolul lui va fi, aşa cum a declarat când s-a retras, de rugător şi de sfetnic pentru noul papă. Papa emerit va fi un papă onorific. Este o situaţie inedită în Biserică. Prezenţa a doi papi în viaţă presupune un risc de sciziune.

În cazul în care un grup din Biserică nu ar agrea o anumită decizie a papei titular, s-ar putea îndrepta spre papa onorific, căruia să-i declare obedienţa în detrimentul papei titular. Situaţia aceasta este puţin probabilă, dată fiind atitudinea de neimplicare la nivelul deciziei pe care a promis-o Benedict al XVI-lea, papa emerit.

Infailibilitatea în Biserica romano catolică se referă la o instituţie, nu la o persoană. Papa ca persoană poate greşi. Benedict al XVI-lea şi-a cerut iertare pentru eventualele greşeli atunci când s-a retras. El fiind acum onorific, nu mai face parte din instituţia pontificală, deci este om supus greşelii.

Întrebare: Dar gestul său de a “demisiona” poate avea şi alte implicaţii. Mă gândesc la catolicii obişnuiţi, care de pildă ar putea să se întrebe de ce ei n-ar putea divorţa, din moment ce papa s-a putut despărţi de oficiul său?

Răspuns: Legătura papei ca slujitor suprem cu funcţia sa este de altă natură decât aceea dintre un soţ şi o soţie uniţi printr-un Sacrament. Papa a renunţat la o funcţie, am putea să-i zicem, “admninistrativă” şi nu la episcopatul său pe care l-a primit tot printr-un Sacrament, Hirotonirea. El rămâne episcop onorific.

De altfel, canoanele Bisericii catolice prevăd că orice episcop devine onorific (fără drept de semnătură administrativă) după ce împlineşte 75 de ani. În ceea ce priveşte divorţul, el ar putea fi reconsiderat de un papă cu orientări reformiste. Este încă o problemă care face diferenţa între reformişti şi conservatori.

Întrebare: Dacă vârsta a fost motivul pentru a demisiona, ea nu poate fi acum şi motivul pentru care s-ar putea cere demisia unui papă?

Răspuns: Legislaţia bisericească catolică prevede doar ca papa să demisioneze de bună voie. Lui nu i se poate cere demisia, din punct de vedere canonic.

Au fost cazuri abuzive în istorie când papa a fost presat să demisioneze. În mod normal, papei nu i se poate cere să demisioneze. Gestul lui Benedict al XVI-lea a creat un precedent pentru următorii papi, care vor putea să se retragă dacă nu vor mai fi capabili să-şi împlinească slujirea.

Întrebare: Vorbind de capacitatea de a-şi îndeplini sarcinile, crezi că aceasta a fost cauza principală a demisiei papei Benedict? Au fost în ultimii ani multe situaţii foarte stresante pentru conducerea Bisericii Catolice, amintesc doar scandalul preoţilor pedofili şi al majordomului papei, condamnat pentru sustragerea unor documente secrete ale papei.

Răspuns: Cred că au fost mai multe motive. Principalul a fost incapacitatea de a ţine sub control problemele cu care se confruntă Biserica, probabil din cauza vârstei şi a neputinţelor inerente.

Cred că a fost şi un soi de dezamăgire după descoperirea unor lucruri nepotrivite pentru Biserică (preoţi pedofili şi homosexuali, şantaje, nereguli financiare la Banca Vaticanului). Benedict al XVI-lea şi-a analizat în mod realist capacitatea de a rezolva aceste lucruri şi a ajuns la concluzia că e mai bine pentru Biserică să lase locul unui papă cu mai multă energie.

Confruntări

Întrebare: Te încumeţi să faci un pronostic în privinţa succesorului papei Benedict al XVI-lea?

Răspuns: Mă bazez pe pronosticurile vehiculate deja în presa europeană. Cele mai mari şanse le are cardinalul Angelo Scola, Arhiepiscopul Milanului, dat find faptul că se bucură de susţinerea cardinalilor italieni, cel mai mare grup naţional în Conclav.

Însă, mi-ar plăcea să ajungă papă Christoph Schonborn, Arhiepiscopul Vienei, pentru că este foarte apropiat de teologia răsăriteană şi ar fi foarte deschis spre spaţiul creştin ortodox.

Întrebare: Sunt mai multe grupări, aparent, în conclav: cardinalii "bogaţi" nord-americani, cei din curia papală, "italienii", cei mai numeroşi, "europenii" şi cei dinafara Europei, cardinalii sud-americani, consideraţi mai receptivi la schimbările aduse de lumea modernă, sau cei africani, cu o experienţă pastorală puternică. Pe cine reprezintă "favoritul" arhiepiscop Angelo Scola?

Răspuns: Scola este cardinalul italienilor şi se pare este suţinut şi de americani. Este un conservator moderat, cu o precupare deosebită pentru tineri şi apropierea lor de Biserică. Are o experienţă pastorală vastă.

Este arhiepiscopul celei mai mari dieceze din Biserica catolică. Nu este un cardinal de curie pur, adică un funcţionar, deşi este membru în câteva Congregaţii şi Consilii Pontificale.

În activitatea sa prevalează pastoraţia, adică relaţia cu credincioşii din Patriarhatul de Veneţia unde a slujit şi din Arhiepiscopia de Milan unde slujeşte în prezent.