Căpşuna - plaisir d'amour

Metamorfoza căpşunei a început acum aproape 600 de ani, când grădinarii englezi, mai întâi, şi apoi cei olandezi, au prefăcut, în grădinile lor, ca prin farmec, fragii de pădure în căpşune.

A culminat cu Amédée François Frézier, un inginer militar, explorator şi cartograf francez care, în 1714, spiona, însărcinat de Regele Soare, fortificaţiile portuare în Cile.

Pasionat de botanică, el a descoperit la indienii de lângă Conception un căpşun ce dădea fructe mult mai mari, dar, vai, mai puţin parfumate. L-a adus în Franţa şi l-a încrucişat cu soiurile europene.

Din acest căpşun cilian, încrucişat mai târziu, pe bătrânul continent, cu unul american, din Virginia, s-au născut mai toate soiurile cultivate azi, mai ales celebra căpşună - ananas … o căpşună cu gust de … ananas.

Căpşuna, nu mulţi o ştiu, este nu fructul căpşunului, ci pântecul îngroşat al florii de căpşun, fiindcă adevăratele-i fructe sunt semincioarele mici şi galbene ce o acoperă.

Aşadar, delicioasa, rubinia şi multparfumata căpşună este, de fapt, metamorfoza unei flori.

De aceea căpşunele emană parfumuri magice.

Lăsaţi-vă pătruns de ele. De cele româneşti, mai mici, dar mult mai gustoase şi mult, dar mult mai aromate.

Îmbibaţi-le, tăiate bucăţele, într-un sos din miere, vanilie, rubarbă, piper şi mentă sau ...

... savuraţi-le într-o salată de crudităţi cu lăptucă sau spanac, măcriş, ceapă roşie şi ce vă mai pofteşte inima, cu un sos întăritor din miere, rozmarin şi cimbrişor ...

... ori scufundate într-o cremă de iaurt sau de brânză dulce, cu busuioc şi mentă.

Urmarea ? Veţi trăi ceea ce francezii numesc PLAISIR D'AMOUR.