Biblioteca Națională a Norvegiei

Privită din exterior, Biblioteca Naţională a Norvegiană pare o clădire solidă, veche, impunătoare, elegant patinată de timp. Când îi treci pragul însă, păşeşti direct în secolul XXI, într-una dintre cele mai noi şi mai moderne instituţii de profil din Europa.

Considerată memoria naţiunii, Biblioteca Naţională este de fapt un centru multi media. în care absolut toată producţia de interes public, indiferent de format sau suport material, TREBUIE să fie depozitată şi păstrată pentru posteritate.

Am avut plăcerea şi onoarea să pot vorbi cu doamna Vigdis Muu Scarsdein, directoarea Bibliotecii Nationale a Norvegiei, cea mai potrivită persoană care să-mi să-mi vorbească despre organizarea şi activitatea acestei instituţii pe care, practic, din anul 2004, a creat-o în forma ei de astăzi.

“Biblioteca Naţională a luat fiinţă în 1989. Înainte de această dată, eram un department al Bibliotecii Universitare din Oslo. În 1989, printr-o hotărare a Parlamentului, o parte a Bibliotecii Naţionale (mai ales depozitele de colecţii) a fost dusă în Mo I Rana, la 1000 de km. nord de Oslo. În anul 2004 am fost desemnată director al Bibliotecii Naţional a Norvegiei şi am fost rugată să conduc cele două sedii, cel din Oslo şi cel din Mo I Rana. Atunci ne-am spus că trebuie să concepem o bibliotecă naţională capabilă să intre în secolul XXI şi pentru asta cea mai bună şi mai eficientă soluţie este transpunerea colecţiilor noastre în format digital şi astfel, cat mai mulţi cititori din întreaga ţară să aibă acces la colecţiile noastre, inclusiv via internet. Am reuşit până astăzi să dăm acces prin internet la 50.000 de cărţi, digitizate de la prima la ultima pagină. Statisticile arată că în biblioteca noastră se citesc două pagini pe secundă. Suntem foarte mândri de ce am reuşit să facem până acum.”

Există în lume multe biblioteci naţionale care îşi trec colecţiile în formate şi pe suporturi noi. Ceea ce evidenţiază şi singularizează se pare Biblioteca Naţională a Norvegiei este gestul prin care, acceptând să plătească sume enorme ca drepturi de autor, a reuşit să-şi completeze colecţiile în format digital cu multe dintre cele mai noi apariţii editoriale ca şi diversitatea neobişnuită a colecţiilor sale.

“În ţara noastră Depozitul legal este independent de media - m-a informat doamna Vigdis Muu Scarsdein. Asta înseamnă că tot ce este de interes public- desigur cărţi, ziare, hărţi, cărţi poştale, fotografii… dar şi filme, emisiuni de radio şi de televiziune, producţiile muzicale autohtone (muzică populară, simfonică, uşoară, divertisment etc.)… totul trebuie să intre în colecţiile noastre. Suntem depozitarii legali ai radioului, am transpus în format digital 70% din programele realizate în sistem analog şi care alcătuiesc de fapt istoria radioului norvegian. În fiecare noapte, prin internet ne sunt trimise şase canale de radio cu toată producţia lor zilnică pe care o poţi regăsi în depozitele noastre a doua zi. Am negociat cu zece ziare diferite şi materialele publicate pot fi citite acum în toate bibliotecile din Norvegia sau pe internet în format digital. La fel procedăm şi cu filmele şi cu muzica, sunt şi ele documente valoroase pentru evoluţioa societăţii norvegiene. Prin activitatea noastră ajutăm institutele de profiluri diferite – ca Institutul Filmului, cel al Cărţii, Centrul de Informaţie Muzicală să se concentreze pe acţiuni concrete diverse şi să nu mai aibă grija stocării şi tezaurizării arhivelor lor în condiţii optime.”

Durata procesului de trecere a tuturor colecţiilor în format digital a fost estimat la 20 de ani. Jumătate din depozitul de carte a fost transformat în doar trei ani şi dacă Parlamentul va pune la dispoziţiile subvenţiile necesare probabil că în următorii doi ani întreg depozitul de carte va fi disponibil în format digital. La procesul de digitizare în general – cu toate preparativele preliminare - lucrează cam 120 de persoane iar transformarea propriuziusă o fac 50 de oameni. Există şi un departament de cercetare şi dezvoltare a metodelor de lucru în care lucrează 30 de specialişti. În fiecare an au fost cheltuite intre 20 si 30 de milioane de coroane norvegiene – puteti afla suma aproximativă în euro dacă împărţiţi la opt. Din fericire nu numai bibliotecarii ci şi politicienii cred că sunt investiţii foarte bune şi că astăzi este foarte important pentru orice naţiune, fie ea mică sau mare, să îşi descopere, să îşi definească şi să îţi păstreze identitatea căci istoria arată mereu, fără greşeală, cine am fost, cine suntem şi cine am putea deveni iar accesul tuturor la această istorie este absolut obligatoriu.

Varianta AUDIO: