Arme şi armament folosite în Primul război mondial

Primul război mondial a fost costisitor sub toate formele pe care le-a luat : pierderi omeneşti şi materiale, însă şi costuri uriaşe în bani.

O notă de plată consistentă a fost reţinută în contul înarmării şi a apoi a desfăşurării operaţiunilor pe teren.

România a avut de plătit despăgubiri de război în valoare de 31 milioane franci aur.

Chiar dacă întâlnim în general mai puţine tipuri de arme şi armament - totuşi, soluţiile simple se deovedesc de multe ori, cele mai bune - producţia de masă a fost consemnată ca o altă extremă a conflictului.

AUDIO: emisiunea „Istorica, ediţia din 29 septembrie 2014:

Sute de mii de puşti şi milioane de cartuşe.

România s-a bazat pe alianţe şi mai puţin pe înzestrare înainte de declanşarea conflictului şi doar în următorii doi ani de neutralitate, ritmul înarmării a crescut, însă nu la nivelul cererii enunţate de experţii militari.

La categoria arme individuale uşoare - baionetă, pumnal, puşcă, pistol - ne-am situat faţă de adversari într-un oarecare echlibru, la artilerie şi piese de artilerie am fost în inferioritate. Un raport de trei la unu, deseori de cinci la unu.

Tratatul de alianţă dintre România şi Puterile centrale, valabil până în august 1914 datorită garanţiilor solide pe care le oferea a făcut ca deţinerea de artilerie grea, de exemplu să nu fie socotită indispensabilă.

Conform unor istorici militari, labilităţile armatei române au constat în defecţiuni ale deciziei şi comenzii militare, a dotării modeste în echipament adresat trupei, în lipsa uneori cronică a muniţiiei, a deficitului de subofiţeri şi a tehnicii de luptă.(“Reforma militară şi societate în România. 1878-2008, edituraMilitară, 2009)

În ianuarie-martie 1914, ministerul român de război prevedea achiziţionarea a 200 de mii de puşti, 134 de mitraliere, 582 de puşti-mitralieră, 22 de mii de carabine, 45 de mii de pistoale, 85 de mii de pumnale, 60 de baterii de câmp de 75 de mm; 26 baterii de tunuri grele de 165 mm pentru artilerie; 100 de milioane de cartuşe de infanterie, 4 mii de proiectile de obuziere de 150 mm.

Importurile au fost serios afectate de declanşarea conflagraţiei din 1914.

Au fost puţine drumurile pe care ne-am putut aproviziona cu armament şi muniţie.Ruta cea mai folosită a fost prin Arhanghelsk şi Murmansk, import prioritar din Franţa.

În perioada mai-august 1914 s-au putut aduce din Germania şi Austria doar 24 de mitraliere, 10 mii de arme şi aproape 30 de mii de carabine Mannlicher.

În preajma intrării în război, România a mai încheiat două contracte de armament cu Franţa, onorate parţial.

Abia în iarna-primăvara anului 1917, Armata Română refăcută, echipată şi instruită de Misiunea Militară Franceză şi-a îmbunătăţit condiţia de luptă, dovadă fiind şi succesele repurtate la Mărăşti - Mărăşeşti - Oituz, care au oprit înaintarea inamică şi au salvat ţara de la ocupaţia totală

Mai jos prezentăm câteva dintre armele şi armamentul folosite de în campaniile desfăşurate pe teritoriul nostru în primul război mondial.

• pistolul Steyr M1912 a fost dezvoltat în anul 1911 de Karl Krnka, având la bază sistemul de operare al pistolului Roth-Steyr M1907. A fost produs pentru armata austro-ungară de către firma austriacă Steyr Mannlicher și adoptat în 1912 sub numele de M1912. Pistolul folosea inițial cartușul de 9 mm Steyr, însă după anexarea Austriei de către Germania nazistă în 1938 aproximativ 60 000 de exemplare au fost recalibrate pentru a folosi cartușul de 9 mm Parabellum. M1912 a fost achiziționat și de Regatul României în anul 1913.

• revolverul franţuzesc "8mm Modele d'Ordonnance M-le 1892" cu capacitatea butoiului de 6 cartuşe [8X27.5R] a fost fabricat la arsenalul St. Etienne şi este cunoscut şi ca "Revolverul Lebel". Acest revolver a fost adoptat şi de guvernul României ca "Revolverul Mod.1896"

• pușca Fiodorov/Fedorov sau Fiodorov/Fedorov Avtomat a fost o pușcă automată/pistol-mitralieră, proiectată de către Vladimir Grigorievici Fiodorov în 1915 și produsă în Rusia și mai târziu în Uniunea Sovietică. Un total de 3.200 de puști Fiodorov/Fedorov au fost fabricate între 1915 și 1924 în orașul Kovrov. Arma a fost folosită în Primul Război Mondial, dar a fost folosită mai substanțial în războiul civil rus, iar între 1939-1940 în războiul sovieto-finlandez.

• Mosin-Nagant este o pușcă cu repetiție folosită de Imperiul Rus, Uniunea Sovietică și multe alte țări. Prima armă a seriei a apărut în anul 1891, fiind urmată de alte variante. În total, au fost fabricate zece variante de bază (puști sau carabine), acestea având la rândul lor alte variante.

• PM M1910 sau Maxim M1910 a intrat în dotarea armatei imperiale ruse. Montată pe un suport cu roţi şi având un scut protector, mitraliera grea de calibru 7.62 mm a fost utilizată cu succes atât în primul cât şi în al doilea război mondial.Cântărind până la 75 Kg, arma trebuia deservită de o întreagă echipă pentru operare, încărcare, alimentare cu muniţie şi apă, transport, alte sarcini la faţa locului …
  Cu toate acestea, beneficiind pentru prima dată de mecanisme ce exploatau reculul în scopul realimentării rapide a cartuşelor, avantajele erau clare: putea trage până la 600 focuri pe minut, în seriide până la 250 cartuşe
  
  

• MP18/28 a fost primul pistol-mitralieră practic folosit în luptă (alături de Pușca Fiodorov (Fedorov)), fabricat de Theodor Bergmann Abteilung Waffenbau. Acesta a fost introdus în circulație în 1918 de către armata germană în timpul Primului Război Mondial ca arma principală a Stosstruppen, grupuri de asalt specializat în lupta de tranșee. Deși producția de MP18 s-a încheiat în 1920, design-ul a stat la baza celor mai multe mitraliere fabricate între 1920 și 1960.

• Gewehr 98(G98, Gew98 sau M98) este o pușcă cu repetiție produsă de Mauser cu un încărcător intern de 5 cartușe ce a fost în mod oficial între 1898 și 1935(când a fost înlocuită de Karabiner 98k) și cu întreruperi până în 1945 arma standard a armatei germane. A fost una dintre cele mai avansate pusti la acea vreme, alături de Pattern 1914 Enfield/M1917 Enfield anglo-americană și de Arisaka Tip 38/Tip 99 japonez. Gewehr 98 a înlocuit pușca Gewehr 88 din dotarea armatei germane și a fost utilizat și de alte state cum ar fi Imperiul Otoman sau de grupuri armate, cum ar fi naționaliștii spanioli.

• Pistolul Parabellum 1908, sau Luger P08 este un pistol semi-automat cu recul scurt, patentat de Georg J. Luger în 1898 și produs de firma germană de arme Deutsche Waffen und Munitionsfabriken (DWM), începând din 1900, împreună cu alte firme cum ar fi W+F Bern,Krieghoff, Simson, Mauser și Vickers. Prima dată a fost adoptat de Elveția în mai 1900. În armata germană, a fost intens folosit până în 1938, când a fost parțial înlocuit de Walther P38 (de calibru 9mm Parabellum), dar a continuat să fie folosit și să rămână în serviciul armatei germane și după aceea Mauser C96 este un pistol semiautomat care a fost produs inițial de către producătorul german de arme Mauser (en) între anii 1896-1937. Copii fără licență au fost, de asemenea, fabricate în Spania și China, în prima jumătate a secolului XX. Caracteristicile distinctive ale lui Mauser C96 sunt magazia integrată în fața trăgaciului, țeava lungă, patul de lemn pentru umăr care poate folosi și ca toc sau geantă de transport și mânerul în formă de mătură. Pistolul a câștigat porecla de "Broomhandle" în lumea vorbitoare de limbă engleză, din cauza mânerului rotund de lemn, iar în China C96 a fost poreclit "tun box" , din cauză că magazia sa internă are formă de pătrat.
  Mauser C96, cu pat de lemn pentru umăr, țeavă lungă și cartuș de mare viteză, a avut o rază de acțiune superioară și o rată de penetrare mai bună decât majoritatea celorlalte pistoale din acea perioadă. Proiectilul de 7,63 × 25 mm Mauser a avut cea mai mare viteză de glonț de pistol fabricat în scop comercial, până la apariția cartușului Magnum 357 în 1935.
  

• Schneider-Creusot : tun de calibrul 75 mm. A fost fabricat şi în varianta de 150mm în anul 1917 a devenit operaţional şi pe frontul din Moldova.. Câtărea aproape o tonă. Bătaia maximă 9.500m, cadenţă de tragere: 12-15 lovituri pe minut.

• Obuzierul KRUPP, calibrul 105 mm, model 1912, dupa modificarile aduse de catre ofiterii romani, avea greutate mica si bataie mare, fiind superior celui mai modern obuzier de camp existent in Europa, comportandu-se ireprosabil in WW I – o realizare remarcabila pentru acele timpuri, cand Romania nu avea o industrie de profil. Armata Romana a primit in dotare acest obuzier in anul 1912 Caracteristici: calibrul 105 mm, 14 calibre, 32 ghinturi; lungimea tevii 1470 mm; greutatea 1155 kg; greutatea pentru mars 1900 kg; greutatea proiectilului exploziv 15,7 kg; greutate srapnel 14 kg; inaltimea scutului 1,77 m; viteza initiala a proiectilului 300 m/s; bataia maxima: cu proiectil exploziv 6500 m/cu srapnel 6000 m.

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit de la adresa: http://www.romania-actualitati.ro/Podcast/istorica/4

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la:http://www.romania-actualitati.ro/Categorii/istorica-55

Post by România Actualităţi.