2010, decisiv în privinţa crizei alimentare la nivel mondial

Recoltele agricole sub aşteptări din 2010, creşterea cererii din China şi India şi problemele din Rusia, asociate cu reorientarea unei părţi din culturi către producţia de biodiesel şi, bineînţeles, interesul fondurilor speculative, au făcut ca preţurile să crească spectaculos anul trecut.

Efectele s-au apărut imediat.

În majoritatea ţărilor lumii, alimentele s-au scumpit puternic, după cum confirmî pentru Radio România Actualităţi, expertul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură - FAO de la Roma, Abby Abbassian.

Abby Abbassian: Preţurile la alimente au crescut aproape în continuu din august.

În ianuarie, indexul preţurilor la alimente a atins un nou record, din cauza situaţiei şi a vremii nefavorabile din 2010 mai ales în zone agricole importante: în Rusia, Ucraina, nordul Europei, America de Nord, Pakistan şi Australia, ceea ce a dus la reducerea veniturilor şi a calităţii producţiei.

În acelaţi timp cererea este în creştere pentru alimente şi ca atare şi preţurile la nivel mondial au reacţionat, iar acum sunt la un nivel extrem de ridicat”.

Reporter: Ce măsuri se pot lua şi de cine?

Abby Abbassian: Doar pentru că avem preţuri ridicate nu înseamnă că trebuie să intervenim imediat, deoarece soluţia pentru preţurile mari sunt chiar preţurile mari, deoarece încurajează fermierii să producă mai mult şi să investească.

Probabil cel mai bun lucru pe care putem să-l facem este să ajutăm fermierii cu facilităţi pentru a investi în ferme ceea ce va ajuta la echilibrarea cererii şi ofertei şi va duuce la obţinerea de producţii mai bune anul viitor.

Aceasta se referă la acţiunile pe termen scurt.

Pe termen mediu şi lung trebuie să ne concentrăm pe agricultura care a fost neglijată de mulţi ani aducând investiţii în sector şi să încercăm să reducem diferenţele de randament între ţările care au o producţie scăzută şi investiţii scăzute şi ţările unde putem produce alimente cu randamente mult mai mari datorită tehnologiei şi cunoştiinţele necesare care au dus la dezvoltare în ultimele decade.

De aceea sunt multe de făcut pentru a reduce diferenţele.

Reporter: Cum pot guvernele ţărilor slab dezvoltate să sporeasca producţia agricolă?

Abby Abbassian: Aşa cum am menţionat trebuie să lăsam pieţele să transmită preţurile fermierilor şi aceasta încurajează producţia. Fermierii din ţările dezvoltate ştiu deja cum să reacţioneze, dar cei din ţările slab dezvoltate unde preţurile nu sunt aşa de atractive ca în ţările dezvoltate nu ştiu ce să facă şi ca atare fermierii nu sunt motivaţi ca să investească şi să dezvolte agricultura.

Pentru aceasta două lucruri pot fii făcute: în primul rând acele ţări trebuie sa acorde maximă prioritate acestui sector şi să investească şi în al doilea rând să atragă suportul organizaţiilor multinaţionale şi a sectorului privat.

Ţările est – europene, cum este şi Romania, suferă deja de pe urma acestei creşteri de preţuri.

Reporter: Ce măsuri consideraţi că sunt eficiente în cazul României?

Abby Abbassian: România nu poate fii inclusă în rândul ţărilor subdezvoltate. Are o agricultură destul de dezvoltată similară cu a altor ţări din estul şi din centrul Europei.

Sectorul suferă din cauza încetinirii în investiţii şi producitvitate, situaţie care poate fi îmbunatăţită.

Pe termen scurt cred că preţurile mari pe piaţa mondială nu constituie o problemă deoarece în România producţia a fost destul de bună în special la grâu şi la porumb.

Problema României este de a se alinia la randamentele obţinute din producţia agricolă a ţărilor dezvoltate, precum Franţa sau Germania.

Reporter: Ce poate face FAO în contextul acestei crize alimentare?

Abby Abbassian: Nu este o criză a alimentelor. Avem un shock al preţurilor la nivel global şi suntem îngrijoraţi mai ales dacă producţia din 2011 nu va creşte semnificativ.

FAO realizeaza două lucruri: în primul rând oferă informaţii şi evaluează piaţa alimentelor astfel încât fiecare să ştie ce se întâmplă, facem tot ce ne stă în putinţă şi nu reuşim întotdeauna să obţinem ultimile informaţii de la fiecare ţară.

Al doilea punct este lucrul cu fiecare ţară în parte prin diferite proiecte în prinţa politicilor pentru micii agricultori, transferul de tehnologie, de irigaţii.

Consider că aceasta este esenţa activităţii FAO de la înfiinţarea sa şi cred că această criză doar ne incurajează să ne extindem activitatea în acest sector şi vom continua să facem acest lucru”.